Mario Testino – Fotograful VIP-urilor

13 octombrie, 2011

Din lumini şi umbre, fotograful preferat al celebrităţilor creează poveşti ce n-au nevoie de cuvinte pentru a fi destănuite. Prin obiectivul lui, moda devine artă, iar personajele lui prind acea aură a aristocraţiei.

Valoros, Vibrant şi Versatil. Cu V mare! Acelaşi V cu care se scriu „Vogue“, „Vanity Fair“ ori „V“, revistele care se bat să obţină pictorialele realizate de el. Căci Mario Testino nu e doar un tip talentat, care convinge vedetele să pozeze pentru el în cele mai inedite ipostaze. El a devenit, în timp, o marcă înregistrată în lumea modei şi a dus fotografia la rang de artă.

Cel mai mare dintre cei 11 copii ai familiei Testino, născuţi de o irlandeză căsătorită cu un italian, tânărul Mario nu ştia ce înseamnă moda şi nu dădea importanţă decât matematicii, singura materie la care excela, şi religiei, în slujba căreia şi-ar fi pus întreaga viaţă, dedicându-se preoţiei.

Doar că avatarurile adolescenţei şi călătoriile dese la New York, în timpul cărora făcea pe translatorul pentru tatăl său în cadrul unor întâlniri de afaceri, l-au convins să renunţe la ideea de-a purta sutană şi de a experimenta vestimentaţia nebună a anilor ’70. Aşa a ajuns ca, în timpul facultăţii, Mario să poarte outfituri ieşite din comun, în culori ţipătoare, cu mult sclipici şi încălţăminte cu platformă, care i-au atras critici negative şi reputaţia de „ciudatul campusului“.

Iar prin ’76, când şi-a dat seama că viitorul lui n-are nicio legătură cu studiile de economie pe care le urma la Universidad del Pacifico, a luat primul avion către Londra, cu gândul să studieze fotografia.

Pentru început, şi-a vopsit părul roz, pentru a fi sigur că nu va trece neobservat. Ceea ce s-a şi întâmplat! Dar cum ajunsese în capitala britanică fără niciun ban în buzunar, a trebuit să găsească repede o sursă de venit.

Lipsit de experienţă şi fără a avea vreo calificare, Mario a ajuns să lucreze ca ospătar. Însă puţinii bani pe care-i câştiga de-abia îi ajungeau să-şi plătească cursurile şi timp de câteva luni a fost nevoit să locuiască undeva lângă Trafalgar Square, într-un fost salon dintr-un spital părăsit, populat de beţivi, drogaţi şi nefamilişti. Iar primul aparat profesionist şi primele lumini şi le-a cumpărat cu ajutorul unui împrumut bancar.

Lucrurile n-aveau să devină faste nici în anii imediat următori. Debutul său în branşa fotografilor a fost nesigur şi prea puţin convingător căci, în loc să-şi urmeze instinctul, Mario încerca să-şi copieze idolii, pe

şi

. Câţiva ani a lucrat ca asistent al fotografului de teatru John Vickers, până la moartea acestuia. Dar de-abia când a întâlnit-o pe

, o stilistă care lucra atunci ca freelancer şi care avea să devină peste alţi ani fashion editor pentru ediţia franceză a revistei

, talentul lui Mario a început să iasă timid la suprafaţă.

Prima sa colaborare notabilă a fost cea cu Madonna, care tocmai fusese ofertată să devină imaginea casei Versace. „Pictorialul a avut un mare impact“, îşi aminteşte el. „Eram un nimeni la ora aceea. Auzeam peste tot: «Cine mai e şi Testino ăsta?». Colaborarea cu Madonna a schimbat percepţia celorlalţi în ceea ce mă priveşte. Am devenit, peste noapte, un brand“.

Şi, într-adevăr, odată afirmat, Testino avea să schimbe faţa fotografiei de modă.

Cu o notorietate proaspăt câştigată, cei de la „Vanity Fair“ l-au contractat în 1997 să realizeze o şedinţă foto cu Prinţesa Diana, proaspăt divorţată de Prinţul Charles. Lady Di trecea prin cea mai neagră perioadă a vieţii ei şi lăsa impresia că se teme pentru siguranţa ei. Dar Testino nu voia să fotografieze o femeie depresivă, distantă şi îndurerată. Prinţesa pe care el o avea în minte era de-o eleganţă ireproşabilă, relaxată şi care emana un aer de femeie independentă. Iar, în pictorialul lui, Diana exact aşa a arătat. Poate tocmai de aceea, Prinţesa de Wales l-a preferat altor fotografi, care s-au mulţumit să-i surprindă naturaleţea şi gesturile-i candide.

Nimeni nu bănuia însă că, peste doar câteva luni, aceste fotografii aveau să umple paginile publicaţiilor din întreaga lume, însoţind articole pline de tristeţe despre povestea „prinţesei inimilor“ decedată într-un accident rutier în Paris.

Şi, în timp ce un glob întreg deplângea dispariţia lui Lady Di, Testino devenea tot mai apreciat pentru fineţea cu care a reuşit să redea personalitatea acestei incredibile femei. Şi până şi familia regală britanică, care avea multe să-i reproşeze Dianei, a văzut în Testino un potenţial artistic deosebit, consemnându-l ca fotograf oficial al Casei Regale.

Odată „încoronat“ drept cel mai bun profesionist din domeniu din Marea Britanie, Mario Testino a început să fie curtat de vedete şi personalităţi, dar şi de case de modă precum Burberry, Gucci, Versace, Calvin Klein, Dolce & Gabbana, Salvatore Ferragamo, Éstée Lauder, Hugi Boss, Miu Miu, Shiseido ori Michael Kors.

Şi pentru că lui Testino îi place atât de mult să se joace cu unghiurile şi cu lumina pentru a crea cele mai reuşite portrete, lucrările lui au fost expuse la National Portrait Gallery din Londra, în 2002. Succesul neaşteptat al colecţiei sale de fotografii i-a făcut pe organizatori să programeze un turneu al expoziţiei, care a cuprins oraşele Milano, Amsterdam, Edinburgh, Tokyo şi Mexico City, iar în anul următor BBC a realizat un documentar despre realizările lui.

Considerat unul dintre cei mai prolifici fotografi ai secolului 21, artistul peruan nu se mulţumeşte doar să portretizeze celebrităţi. El a învăţat în timp cum să-şi folosească potenţialul şi influenţa pentru le a atrage de partea sa în acţiunile umanitare în care este implicat. Căci, „la ce bun talentul, dacă nu-l foloseşti pentru a face bine în jurul tău? Aşa, simt că, deşi nu m-am făcut preot, pot încă să-l slujesc pe Domnul în felul meu“.