Minciunile din reality show-uri !!!

Mă uit la emisiunile astea cu disperarea omului care nu mai înţelege nimic. Johnny Răducanu îmi povestea la un moment dat că românii au caracteristica oamenilor care nu-şi respectă meseria. Că, de exemplu, ţiganii au furat bine, până s-au apucat şi românii. Băi, mă uit prostit la ceea ce numesc acum reality-show! De la Ernest încoace, nu mai există respect nici pentru minciună. Ei vând emisiunile astea de genul “Test de fidelitate” - sau am văzut acum una cu “Iubire imposibilă” şi în fine, alte catastrofe - mimând fără talent realitatea. Sunt interesante în măsura în care ele vorbesc cu o marjă mică de eroare despre acest popor.

Mă uit la emisiunile astea cu disperarea omului care nu mai înţelege nimic. Johnny Răducanu îmi povestea la un moment dat că românii au caracteristica oamenilor care nu-şi respectă meseria. Că, de exemplu, ţiganii au furat bine, până s-au apucat şi românii. Băi, mă uit prostit la ceea ce numesc acum reality-show! De la Ernest încoace, nu mai există respect nici pentru minciună. Ei vând emisiunile astea de genul “Test de fidelitate” - sau am văzut acum una cu “Iubire imposibilă” şi în fine, alte catastrofe - mimând fără talent realitatea. Sunt interesante în măsura în care ele vorbesc cu o marjă mică de eroare despre acest popor. La un moment dat, vorbeam cu Mistreţul de la Cronica Cârcotaşilor şi am tras împreună concluzia că românii văd şmecherii şi acolo unde nu sunt. Era pe atunci un tip de scenarită isterică, determinat de inteligenţa intuitivă pe care poporul acesta o avea. De acolo s-a plecat. Problema nu e de unde am plecat, ci unde am ajuns.

Emisiunea lui Ernest cu “Trădaţi în dragoste” era o minciună frumoasă. A murit când a apărut pe Antena 1 “Test de fidelitate”. Asta făcea la un moment dat un rating nebun. Peste 10 pe bătaia clasică de la final. Da să-ţi vină în minte să faci o emisiune când unul e prins cu amanta şi apoi să-l duci la detectorul de minciuni nu e puţin lucru. Şi să ţi se pară şi logic e cumva nebunia minţii. De la emisiunea aia încoace, minimum de respect pentru minciună nu mai are nicio legătură cu realitatea.

Apar ăştia cu lavaliera la spate, deşi se presupune că sunt surprinşi. Că e reality show. Intră filmaţi din spate, într-o cameră în care sunt filmaţi din faţă. Şi sunt tentat să-i bănuiesc de lipsă de talent pe producători. Dar în exerciţiul ăsta al bănuielii, îmi trec prin faţă ratingurile. Băi lumea cască gura la ce fac ăia acolo. Atunci, ca şi preşedintele ţării, nici ei n-au de ce să se întrebuinţeze intelectual prea mult. E nevoie de disponibilitatea de a se face râs pentru o sută sau două de lei a unora. Şi de disponibilitatea la prostie a altora, care se uită. Şi ute aşa, ajungi să nu mai poţi să enumeri câte imbecilităţi d-astea televizate sunt. Mă uit cu disperarea omului care nu mai înţelege nimic.