Monica Bellucci: La superbissima

Are o senzualitate ce aminteşte de actriţele italiene ale anilor ’60 şi o frumuseţe ce se conjugă la eternul feminin. Acasă, însă, e doar soţia actorului francez Vincent Cassel şi mama a două fetiţe care-o privesc ca pe-o zână bună.

Are o senzualitate ce aminteşte de actriţele italiene ale anilor ’60 şi o frumuseţe ce se conjugăla eternul feminin. Acasă, însă, e doar soţia actorului francez Vincent Cassel şi mama a douăfetiţe care-o privesc ca pe-o zână bună.

Roma. O dimineaţă liniştită, la o cafea tare, aşa cum doar italienii ştiu s-o facă. Mai e o oră de linişte, pe care Monica vrea s-o savureze din plin, până i se trezesc fetiţele. De ceva timp, a devenit un soi de ritual matinal, căruia frumoa­sa Bellucci i se lasă pradă cu plăcere. E-adevărat că-i lipseşte sărutul acela senzual, pe gât, de la Vincent, dar au timp să recupereze atunci când se va duce cu cele mici la Paris.

Pentru cine nu le cunoaşte vieţile, pare o absurditate ca doi soţi să trăiască separat. Pentru ei, însă, este reţeta unui mariaj sănătos şi-a unei relaţii din care focul pasiunii n-a dis­părut. „Sunt peste tot şi niciunde“, îşi motivează soţul ei alegerea de-a locui în Oraşul Luminilor, pentru „Gala“. „Când sunt la Roma, duc zilnic fetele la şcoală. Dar acum sunt prins cu un sce­nariu pentru un film pe care aş vrea să-l fac la anul“, continuă el pentru publicaţia franceză. Iar Vincent nu ţine atât să-şi aducă soţia la Paris, cât s-o convingă să se mute în Brazilia, o ţară care-l fascinează de ceva timp încoace şi-n care călăto­reşte tot mai des. „Îmi place surful şi capoeira, merg duminica şi la un curs de samba... Fiica mea cea mare vorbeşte deja portugheză, ceea ce mă face să fiu un pic gelos pe ea. Am trăit la Paris, la Roma, la Londra... De ce n-am locui şi în Brazi­lia? Dacă eu mă simt ca acasă, atunci şi soţia mea şi fetele noastre se vor simţi la fel“, crede el.

Dar Monica ştie că nu se poate despărţi prea mult de Italia şi de locurile care-i sunt atât de dragi. A călătorit pe tot Globul şi a contribuit şi ea la prestigiul Italiei în lume, în ma­terie de cinematografie, dar şi de frumuseţi exportate. O misiune ce atârnă greu în CV-ul ei şi în numele căreia promovează naturaleţea şi feminitatea în stare pură, aşa cum a primit-o de la mama ei, pictoriţa Maria Gustinel­li, şi aşa cum şi-a pus-o în valoare încă de la 16 ani, când a început să lucreze ca model.

Atunci, părea o joacă şi o modalitate uşoară de-a câştiga banii de care avea nevoie pentru a mer­ge la facultate. Ba chiar, pentru o vre­me, se visa avocat pledant, şi nu vreo divă pe covorul roşu. De-abia după ce-a părăsit mica localitate Città di Castello şi a mers în Perugia, lumea părea să se contureze în alte nuanţe. Iar odată cu mutarea la Milano, în ’88, priorităţile i s-au schimbat radical: a semnat un contract cu agenţia Elite Model Management, a devenit unul dintre cele mai cunoscute manechine la Paris şi New York, a pozat pentru Dolce&Gabbana şi a început să ia lec­ţii de actorie.

În ’90, Monica Anna Maria Bellucci debuta în televiziune, în „Vita con figli“, iar în ’92 figura deja pe afişul filmului lui Francis Ford Coppola, celebrul „Dracula“ după Bram Stocker. Dar abia patru ani mai târziu a fost luată în serios şi în acest domeniu, după rolul din thrillerul „Apar­tamentul“, care i-a adus nominalizarea pentru cel mai bun debut la premiul César. Şi, chiar dacă nu a plecat acasă cu trofeul, producătorii au re­marcat-o şi au invitat-o să joace şi în „Malena“ (2000), „Suspect de crimă“ (2000), „Ireversibil“ (2002), „Patimile lui Christos“ (2004) şi „Frăţia lupilor“ (2001) – unele dintre cele mai de succes prestaţii actoriceşti ale sale. „Eu am fost inspi­rată de Rossellini, Visconti, Sophia Loren, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale. E vorba de cul­tura şi de sufletul meu. În filmele mele recente există scene de sex, dar nu şi de nuditate“, spu­nea actriţa în urmă cu vreo doi ani, conştientă fi­ind de faptul că tot frumuseţea ei a fost biletul ei de intrare în această lume.

„Sunt o femeie care se simte bine în pielea ei, fără chirurgie estetică, fără botox. Poate că nici la 30 sau la 20 de ani nu arătam atât de bine“, declară ea acum, când are siguranţa maturită­ţii. „E atât de plăcut să descoperi ceea ce are de oferit fiecare treaptă de vârstă. N-aş vrea să dau timpul înapoi“, îşi continuă dezvăluirile pentru „Grazia“. „Frumuseţea dispare odată cu trecerea timpului şi ajungem cu toţii să ne socotim nisi­pul rămas în clepsidră. Dar eu privesc scurgerea pulberii fără tulburare. Ce importanţă are un rid în plus? O să fac mai puţine fotografii goală şi voi filma mai puţine scene erotice“, spune cea care s-a încumetat să devină mamă abia la 39 de ani.

„Întotdeauna am vrut să am copii mai târziu. La 20 de ani, când unele femei sunt pregă­tite să devină mame, eu nu-mi doream decât să ies cu priete­nii. Aşa că prima fiică a sosit când aveam 39 de ani, iar a doua, la 45 de ani. Înainte de aceste momente, nu eram pre­gătită să devin mamă. M-am schimbat foarte mult după naşterea lor. M-au ajutat să cresc şi să-mi depăşesc copilă­ria, care a semănat cu o închisoare. Nu din ca­uza părinţilor, care au fost iubitori, ci din cauza faptului că am fost singurul copil şi m-am simţit foarte izolată. Devenind mamă, am învăţat să-i iubesc şi să-i înţeleg pe ceilalţi. Copiii m-au făcut fericită“, continuă ea şirul mărturisilor.

Şi chiar dacă urmele sarcinii nu se mai văd, actriţa reuşind să-şi revină spectaculos după cele două naşteri, ea nu se fereşte să vorbească despre perioada în care a luat câteva kilograme în plus: „Mă accept aşa cum sunt. Ştiu că perfecţiunea nu există. Când am fost însărcinată, nu mi-am făcut griji că m-am îngrăşat. Pentru o femeie, sarcina este ceva atât de frumos!“, spune Monica, căreia maternitatea i-a oferit adevărate revelaţii. Prin­tre ele, şi curajul de-a poza nud, în timp ce era însărcinată cu Deva, pentru varianta italiană a revistei „Vanity Fair“, ca protest faţă de legislaţia italiană restrictivă în privinţa tratamentelor de fertilitate, care le sunt interzise femeilor necă­sătorite, interzicerea fertilizării „in vitro“ pentru femeile lesbiene, precum şi pentru cele care au depăşit vârsta fertilităţii. O acţiune care i-a fă­cut pe francezi s-o declare „La Plus belle femme du monde“. Iar în aprilie 2010, a repetat gestul, pentru a le demonstra femeilor că pot fi frumoa­se la orice vârstă. „Femeile sunt atât de speriate de pierderea frumuseţii. Şi eu ador să fiu o muză. Trupul devine un obiect cu care lucrez. Este pasionant să colaborez cu oameni talentaţi, mă simt vie, îmi place felul în care sunt privită. Dar nu putem face nimic să împiedicăm bătrâneţea, putem doar să o acceptăm“.

De când a devenit mamă, Monica nu mai apreciază la fel de mult nici evenimentele mondene şi nici apariţiile pe covorul roşu. Acum pune mai mult accentul pe timpul petrecut cu familia sa. „Mă consider o persoană norocoasă pentru că am fost iubită. Şi mă întreb zilnic cât va mai dura magia căsniciei mele. Nu ştiu care e reţeta pentru o relaţie de durată. Dar îi avem pe copiii noştri şi dragostea pentru ei este pentru tot­deauna“.

Foto: hepta, guliver/getty images, arhiva adh