Naşterea l-a paralizat parţial, iar copilăria l-a traumatizat pe viaţă. Dramele incredibile prin care a trecut Sylvester Stallone

8 septembrie, 2019

E supererou în filme, dar şi-a dovedit curajul şi puterea nu numai pe marele ecran, ci şi în viaţa reală, unde a întâmpinat multe dificultăţi încă din naştere. Actorul filmelor de acţiune a primit lovitură după lovitură încă din primele zile de viaţă.

Accidentul de la naştere

Nasul şi gura strâmbe au fost de multe ori motiv de glume (proaste) la Hollywood şi prin împrejurimi. Totuşi buza uşor ridicată într-o parte şi felul lui de-a vorbi mai ciudat nu fac parte din imaginea lui de tip dur, ci sunt rezultatul unei naşteri traumatizante.

Zâmbetul strâmb care l-a făcut faimos

Conform celor de la Chicago Tribune, s-a petrecut un accident în sala de naşteri unde a venit pe lume Sylvester. Atunci când a avut loc naşterea lui, nervul facial al nou născutului a fost afectat în mod grav, accidentul cu pricina cauzând căderea buzei de jos şi paralizarea unei părţi a limbii şi a bărbiei micuţului băiat.

În ciuda defectului din naştere – care este evident şi-n ziua de azi – Stallone a reuşit să treacă peste bătaia de joc a copiilor şi, la maturitate, să nu se împotmolească într-o imperfecţiune fizică şi să-şi petreacă toată viaţa plângându-şi de milă. Dimpotrivă, a făcut abstracţie de look-ul său imperfect şi a reuşit să aibă un succes răsunător la Hollywood, locul unde înfăţişarea primează.

Traumele din copilărie

După un start în viaţă deloc fericit – care i-a provocat un defect fizic permanent – actorul a suferit mai multe probleme medicale în primii lui ani de viaţă. Stallone a declarat ulterior că nervul facial care i-a paralizat o parte din faţă îi dădea un complex îngrozitor: “Mă simţeam de parcă aveam toate părţile feţei puse greşit. Drept urmare, voiam să fiu oricine altcineva decât mine.”

Faptul că vorbea ciudat şi zâmbea strâmb îi făcea pe ceilalţi copii să se ia de el în fiecare zi, însă nici măcar acasă nu şi-a găsit alinarea mult dorită. Tatăl lui nu numai că îl abuza verbal, dar îl şi bătea, iar mama lui nu sărea niciodată să îi ia apărarea şi să îl scape de furia pe care şi-o manifesta capul familiei. Ea nu dădea dovadă de afecţiune aproape niciodată. Starul din Rocky (1976) a declarat, la un moment dat, că mama lui l-a pupat doar de două ori în toată copilăria lui.

Trist? O, da! Iar, fix aşa cum era de aşteptat, din toată tristeţea simţită de Sylvester n-a ieşit ceva bun. Adolescentul Stallone a început să răbufnească din cauza furiei şi a frustrării acumulate în copilărie, devenind un tânăr certat cu legea.

“Am pictat casa în negru, l-am jefuit pe Moş Crăciun, aruncam săgeţi de la fereastra şcolii, am sărit de pe un acoperiş cu umbrela şi mi-ar rupt mâna”, povesteşte actorul uşor amuzat. Până la 12 ani fusese exmatriculat din 13 şcoli şi îşi rupsese 11 oase. La 15 ani, i se spusese de atâtea ori că n-avea minte deloc şi că până şi creierul îi era distrus, încât a căutat un loc unde să-şi verse toţi nervii – în sala de fitness.

Dormea pe străzi

Cu numai 6 ani înainte de marele lui succes,

, actorul dormea pe străzi şi lucra tot felul de job-uri prost plătite pentru a trăi de pe o zi pe alta, printre care şi om de serviciu la grădina zoologică. Cu alte cuvinte, era falit!

Nu-i de mirare că a jucat într-un film porno soft atunci când i s-a făcut propunerea: “A trebuit să aleg între a juca în filmul acela sau a jefui pe cineva ca să fac rost de bani de mâncare, pentru că n-aveam nici ce mânca. Am făcut filmul şi am câştigat 200 de dolari pentru rolul meu, lucru care mi-a asigurat masa următoare şi m-a scos din stradă. Când ţi-e foame, ajungi să faci lucruri de care nu te credeai în stare…”

Fiul cu autism

Dar a venit Rocky, filmul care l-a propulsat la Hollywood printre starurile de la acea vreme, iar cariera actorului s-a aşezat pe un drum ascendent. Nu şi viaţa personală, însă. Fiul lui, Seargeoh, a fost diagnosticat cu autism, lucru foarte greu de suportat de Sylvester şi soţia lui de-atunci, Sasha Czeck.

Cei doi părinţi au reacţionat diferit la boala incurabilă a copilului lor. Mama acestuia s-a chinuit să-i ofere o viaţă şi o educaţie cât de cât normale, în timp ce tatăl băiatului s-a îngropat în muncă, pentru a uita de problemele de acasă, dar şi pentru a face rost de bani pentru îngrijirea fiului şi cercetările despre autism pe care le sponsoriza.

Celălalt fiu a murit prematur

Sylvester s-a apropiat mai mult de al doilea fiu al său, Sage, însă fericirea de-a avea un copil care-i calcă pe urme şi-l consideră un model în viaţă a fost, din păacate, de scurtă durată. Sage a murit brusc şi prematur – la 36 de ani! – în iulie 2012. Avea ateroscleroză, adică colesterolul şi grăsimile i-au blocat o arteră, iar Sage a făcut, drept urmare, un infarct, care i-a fost fatal.