"Nu îmi face plăcere să fac asta cu o femeie!" Joan Crawford a avut o aventură cu Marilyn Monroe. Cum s-a terminat legătura dintre ele
Marilyn Monroe şi Joan Crawford erau pe val la începutul anilor '50, iar legătura dintre ele s-a transformat în ceva mai mult. Aventura trăită nu a fost însă benefică pentru niciuna dintre ele.
În timp ce Joan Crawford obţinuse deja mai multe premii în 1952, fiind nominalizată la Globul de Aur şi la Oscar pentru rolul din „Sudden Fear”, Marilyn Monroe abia începea să simtă gustul succesului.
Născută în Texas, Crawford nu a avut o viaţă uşoară.. Părinţii ei s-au despărţit înainte să se nască, iar, în adolescenţă, viitoarea actriţă a încercat mai multe locuri de muncă. Cu toate acestea, avea talent la dans şi a vrut să urmeze o carieră în industria divertismentului. Astfel, a început să performeze în diferite spectacole. Doi ani mai târziu se îndrepta spre Hollywood.
Hotărâtă să cunoască celebritatea, a reuşit să obţină un rol în „Pretty Ladies” , în 1925. A continuat să apară în roluri mici din 1927 până în 1928. În 1929, a preluat apoi un rol în „Untamed”, care a devenit un succes. În curând devenea una dintre cele mai proeminente actriţe ale MGM. Apărea în „Grand Hotel” din 1932, „Sadie McKee” din 1934, „No More Ladies” din 1935 şi „Love on the Run” în 1936.
Marilyn Monroe, sex cu bărbaţi, dar şi cu femei
Născută Norma Jeane Mortenson în 1926, viaţa lui Monroe a fost plină de controverse încă de la început. Mama ei, Gladys, era incapabilă să aibă grijă de ea, aşa că a dat-o la o casă de plasament, dar a luat-o înapoi la vârsta de şapte ani.
La scurt timp după ce a preluat custodia fiicei sale, Gladys a suferit o cădere mentală şi a fost instituţionalizată. Monroe a ajuns într-un orfelinat.
La doar 16 ani, s-a căsătorit cu James Dougherty, un prieten din copilărie . La scurt timp, el a intrat în armată, aşa că au divorţat. Marilyn a început să facă modelling şi, în 1948, a obţinut primul rol în "Ladies of the Chorus."
În 1950, a apărut în „Asphalt Jungle” şi „All About Eve”, apoi „Niagara”, în 1953. În acelaşi an, Monroe face senzaţie în„Gentlemen Prefer Blondes”, filmul care îi va relansa cariera
Monroe s-a iubit atât cu bărbaţi, cât şi cu femeile, iar prin patul ei a trecut şi Crawford. Starleta i-a spus medicului ei despre aventură. Blonda nu îşi dorea însă un angajament de durată cu Joan. La scurt timp, i-a mărturisit lui Joan că nu se vede într-o relaţie cu ea.
Respingerea lui Monroe a declanşat o animozitate între ele. "I-am spus direct că nu-mi face plăcere să fac asta cu o femeie. După ce am refuzat-o, a devenit răutăcioasă", povestea Monroe.
Globurile de Aur erau acel moment când toţi titanii de pe ecran se reuneau şi celebrau, dar evenimentul din 1953 a ajuns să fie unul dintre cele mai discutate momente din cariera lui Monroe şi Crawford.
Marilyn câştigase premiul pentru cea mai bună actriţă pentru rolul din „Gentlemen Prefer Blondes” şi „How To Marry a Millionnaire”. În acea seară, îşi primea premiul.
Pentru a marca ziua cea mare, Monroe l-a pus pe designerul William Travilla să-i facă o rochie decoltată, de culoarea aurului, din lame. Era atât de strânsă încât Travilla a trebuit să o coasă pe ea.
Înainte de ceremonie, acesta a sfătuit-o pe Monroe să-şi limiteze mişcările, deoarece orice activitate poate duce la ruperea rochiei. Soţul ei de atunci, Joe DiMaggio, nici măcar nu a însoţit-o la ceremonie din cauza rochiei revoltătoare.
Blonda era tot mai apreciată, iar Crawford primea în permanenţă critici, pentru că era o actriţă mai în vârstă.
Datorită ţinutei, Monroe nu putea să stea, aşa că a decis să ajungă târziu la ceremonie. Tocmai când era pe punctul de a fi chemată pe scenă pentru a primi premiul, a intrat.
Jerry Lewis, care se ocupa de ceremonie, a început să strige, în timp ce invitaţii au izbucnit în aplauze.
Crawford a devenit albastră de invidie. „Nimeni nu mă poate imita. Poţi vedea întotdeauna imitaţii ale lui Katharine Hepburn şi Marilyn Monroe, dar eu sunt altfel”, a spus ea ulterior.
Şi pentru simplu fapt că Joan a câştigat două premii în acelaşi an, animozitatea nu era un rezultat al resentimentelor legate de muncă.
Crawford avea 55 de ani şi nu mai era atât de dorită. Cu cariera ei tumultuoasă, dar dominată de excesul de alcool, Joan vedea în Monroe o ameninţare, atât pentru ea ca femeie, cât şi pentru carieră. Blonda obţinea acum rolurile care în trecut i se ofereau lui Crawford.
Ea a început să o critice pe Monroe pentru înfăţişarea ei, spunând că a dus publicitatea prea departe. Joan a continuat să afirme că Marilyn ar trebui să ştie că industria iubeşte personalităţile feminine ademenitoare, dar că acestea trebuie să îşi păstreze respectul.
Prăpastia se adâncea, iar când Monroe nu a invitat-o pe Crawford la petrecerea ei de acasă, un an mai târziu, rupture dintre ele s-a confirmat.
Disputa a durat atât de mult încât cele două actriţe erau încă în ceartă când Monroe şi-a pierdut viaţa în 1962.
Solicitată să comenteze moartea lui Monroe, Crawford a spus: "Era ieftină şi exhibiţionistă, dar, pentru numele lui Dumnezeu, avea nevoie de ajutor. Avea atâţia oameni pe statul de plată, de ce a trebuit să moară singură?"
