Ori suntem ţigani, ori nu mai suntem?
Eu pledez pentru consecvenţă. Mie-mi plac lucrurile când sunt clare. Pe principiul "ori suntem golani ori nu mai suntem". Nu ne putem uita la mingea din poartă, stând ca la „Procesul etapei“, nehotărâţi dacă a fost sau n-a fost. Adică s-o lămurim. Ţiganii sunt romi sau sunt ţigani?! Sunt discriminaţi sau sunt promovaţi?! Sunt o problemă sau, dimpotrivă, sunt cei care fac ţara interesantă?! În general conversaţiile despre subiectul acesta antrenează un tip de ipocrizie extrem de specifică discursurilor publice. Când vrei să pari un individ popular, spui că n-ai nimic cu ţiganii. Că ai prieteni din această etnie. Când vrei să pari deschis la minte, spui că n-ai nimic cu homosexualii. E o inerţie plicticoasă a discursurilor publice. Pentru că cei care le practică o fac şi pe un ton care-ţi sugerează că ar fi
Eu pledez pentru consecvenţă. Mie-mi plac lucrurile când sunt clare. Pe principiul "ori suntem golani ori nu mai suntem". Nu ne putem uita la mingea din poartă, stând ca la „Procesul etapei“, nehotărâţi dacă a fost sau n-a fost. Adică s-o lămurim. Ţiganii sunt romi sau sunt ţigani?! Sunt discriminaţi sau sunt promovaţi?! Sunt o problemă sau, dimpotrivă, sunt cei care fac ţara interesantă?! În general conversaţiile despre subiectul acesta antrenează un tip de ipocrizie extrem de specifică discursurilor publice. Când vrei să pari un individ popular, spui că n-ai nimic cu ţiganii. Că ai prieteni din această etnie. Când vrei să pari deschis la minte, spui că n-ai nimic cu homosexualii. E o inerţie plicticoasă a discursurilor publice. Pentru că cei care le practică o fac şi pe un ton care-ţi sugerează că ar fi interesanţi.
O luăm cu întrebările. La televizor, ţiganii au devenit romi.Titulatura de ţigan pare conotativă. Cine a decredibilizat-o? E întrebarea care răspunde la întrebare. Madonna, în plictiseala aceea de discurs, a explicat că e o problemă cu ţiganii în România. Problema nu e cu ei. Problema e cu discursurile ţinute aiurea, din inerţie. Pentru că la noi, pe principalul post TV, e o telenovelă despre viaţa lor. Şi aici mai apare o întrebare. Cum au decis cei de la MediaPro, în contextul problemelor pe care ei le fac când ies din ţară, să meargă să filmeze pe la Paris incredibila producţie? Adică să le fie clar acelor oameni cine suntem. Altfel nu înţeleg de ce ar creşte cineva costurile de producţie, fără să câştige mare lucru.
Şi pe Antena 1, la un moment dat, era o telenovelă similară, doar că mai proastă. La “Dansez pentru tine” au dansuri ţigăneşti.Nu mi-l pot scoate din minte pe Bordeianu, care, într-o coregrafie incredibilă la dansul acesta, a luat-o pe parteneră de păr, târând-o la modul sugestiv pe scenă. La TIFF, anul acesta au cântat cei de Shukar Colective. Nişte străini din industria filmului, invitaţi acolo, au întrebat-o pe o prietenă dacă e muzică românească. La televizor, când cineva vrea să fie simpatic imită dialectul şi ţinuta ţiganilor. De asemenea, lucrurile se întâmplă în ideea „hai, băi să facem o emisiune veselă!“. Hai să chemăm nişte manelişti! Şi eu mă uit spre toate acestea şi rămân cu dilema. Nu spun că e rău sau că e bine, că-mi plac sau că nu-mi plac. Peste tot fiind, eu constat şi întreb. Ori sunt o problemă, ori ne mândrim cu ei?!
