Paştele şi băşcălia

S-a înnoit de Paşte Oana Zăvoranu. Conform tradiţiei cică. Şi-a pus silicoane. Ţin Buruiană şi Tonciu post. Nu mai fac sex. Monica Columbeanu mănâncă spanac. De vineri şi-a anunţat postul şi Ramona Gabor. Sunt şi veşti proaste:Drăguşanu nu ţine.

Spaţiul public al ţării e mai tâmp cu fiecare emisiune nou lansată. Asta îl face complicat. Pentru că ai tot timpul tentaţia de a-l investi cu o poveste. Cu o treabă. Eşti prins în inerţia de a-ţi explica lucrurile. Tot timpul ceva trebuie lămurit. Cine are dreptate. În realitate e doar plin de oameni care habar n-au de capul lor. În bulibăşala asta se construiesc tot felul de intrigi. De poveşti mondene. De ştiri şi ştiruţe. De dezvăluiri şi învăluiri. De personaje inexplicabile. Oameni cu reacţii şi gesticulaţii ciudate. Oameni fără Dumnezeu. Despre asta e vorba. La televizor e o inflaţie de schizofrenie. Cuvintele în etimologia lor aveau semnificaţii concrete. Imbecilitatea în timp le-a adus în postura de nu se mai înţelege nimic. Schizofrenia vine de la schizoidie (sau ca si schizoidia), schizo-deus, ruptura de Dumnezeu.

S-a înnoit de Paşte Oana Zăvoranu. Conform tradiţiei cică. Şi-a pus silicoane.Ţin Buruiană şi Tonciu post. Nu mai fac sex. Monica Columbeanu mănâncă spanac. De vineri şi-a anunţat postul şi Ramona Gabor. Sunt şi veşti proaste:Drăguşanu nu ţine. Astea sunt lucruri care au legătură cu intimitatea. Altfel n-au rost. Cum nu are câte o ziaristă ameţită subiect, cum sună disproporţionate d-astea să spună trei prostii cu ocazia Paştelui. Şi cu ocazia asta se hotărăsc producătorii şi prezentatorii să meargă pe pioşenie. Să vorbim de Cele Sfinte. Aşa situaţia cunoaşte un nou impas. S-o chemăm pe Sânziana să vorbească despre post sau pe Oreste. Ne e clar că el administrează în ultimii ani relaţia poporului cu Divinitatea. Nu există subiect pe teme religioase la care să nu fie invitat din oficiu.

În realitate, ne învârtim în băşcălie şi aici. Ca peste tot. Îmi place Biblia. Are o imensă capacitate de a fi dincolo de timp. Nu putea fi scrisă de mintea omului fără Dumnezeu. De aceea lumea n-a ieşit niciodată din paradigmele ei. Atunci mă întorc la băşcălie şi întreb. E vreo diferenţă între poantele care se făceau pe seama lui Iisus, în timp ce-şi ducea crucea şi astea de acum? Doar una. Probabil pe vremea aia glumele erau mai bune. Oamenii au rămas la fel de penibili în momente importante. Deci, posibil să nu fi folosit la nimic.