Pierre Cardin, o viaţă controversată în lumea modei: ''Îmi pun numele şi pe-o conservă de sardine!“

Adorat pentru stilul futurist al creaţiilor sale, dar şi criticat pentru că a fost primul couturier care a lansat o colecţie ready to wear, designerul care s-a stins din viaţă la sfârşitul anului trecut şi-a marketizat brandul cu aşa o sete, care a inspirat-o şi pe Kim Kardashian.

Anul trecut, îl vedeam în­tr-un documentar în care era surprins şi amuzat, în acelaşi timp, când unii oa­meni îi mai spuneau: „Ah, nu ştiam că încă activezi“. Adesea spus cu sensul: „Nu ştiam că eşti încă în viaţă“. Pen­tru că, da, Pierre continua să muncească la venerabila vârstă de 98 de ani - să facă schiţe în fiecare dimineaţă, să se implice în business-ul său. Acum, nu mai activează. Cardin s-a stins din viaţă pe 29 decembrie 2020, la Spitalul Neuilly din Paris - după 70 de ani controversaţi în modă şi dincolo de ea, ani în care a pus umărul la definirea erei de aur a couture-ului de după război, a fă­cut pionierat în fashion business, aducând creaţiile de designer mai aproape de mase, prin colecţiile ready to wear, dar a fost şi un pionier al licenţierii brandului care nu s-a mai putut opri apoi.

Născut în iulie 1922 la casa de vacanţă a părinţilor lui din San Andrea da Barba­ra, lângă Veneţia, Pierre a crescut apoi în Franţa, patria familiei sale, mai exact la St. Etienne. Părinţii lui câştigau bani din comerţul cu vin şi visau ca el să devină ar­hitect. Pe el l-au interesat, însă, hainele de mic - iar la doar 13 ani s-a angajat ca aju­tor al unui croitor din Vichy. În 1944, s-a mutat la Paris, unde a lucrat la mai mulţi creatori consacraţi - până în 1950, când şi-a înfiinţat propriul brand. Foarte cu­rând, în 1954, a stârnit vâlvă cu viziunea lui futuristă - acea bubble dress în stil space age care a fost push-ul perfect de imagi­ne. Tot atunci a deschis primul boutique pentru femei, numit Eve - iar trei ani mai târziu, primul magazin pentru bărbaţi, nu­mit Adam, adunând printre clienţi nume cunoscute, de la Rita Hayworth la rocke­rii din formaţia The Beatles. Cardin a fost apreciat astfel pentru aportul fresh la moda pariziană. Dar a şi fost criticat şi chiar expul­zat cândva din asociaţia franceză a creatori­lor de modă (Chambre Syndicale de la Haute Couture) pentru o decizie care azi e extrem de populară: a creat prima colecţie ready to wear pentru un magazin. Ceea ce marii co­uturieri au privit atunci drept nedemn pen­tru el însemna democratizarea modei şi, din nou, o viziune futuristă a ceea ce trebuia să devină un business adevărat de modă. Nu a fost singura premieră marcată de Cardin. Tot el a fost primul designer care a folosit un model masculin pentru a defila pe catwalk în 1966. Şi a devenit tatăl brandingului în modă, folosindu-şi logo-ul foarte vizibil pe o creaţie.

Cât despre extinderea brandului la cele mai variate produse într-o vreme în care aşa ceva nu se pomenise printre creatorii de modă, aici unii spun că a mers prea departe: de la ceasuri, stilouri, cosmetice şi mobilă la hârtie igienică. În 1995, ajunsese să aibă peste 900 de licenţe globale, ceea ce i-a adus eticheta de Licensing King - dar şi comentarii despre cum un creator de modă nu poate coborî mai jos de-atât. „Nu se poate să-ţi lipeşti numele pe orice şi să te aştepţi ca oamenii să cumpe­re. Pierre Cardin e cel mai prost exemplu. Are strategia ilegitimă care spune: vă dau nume­le meu dacă-mi daţi banii voştri“, a comen­tat Pierre Berge, Preşedintele Grupului Yves Saint Laurent. „Am făcut de toate. Am şi pro­pria apă. Voi face şi conserve de sardine, de ce nu?!“, a dat el replica el, într-un interviu din 2002 pentru New York Times. Multe branduri cu greutate din modă îşi menţinuseră exclusi­vitatea, însă nu rezistaseră pe cont propriu şi fuseseră înghiţite de mari conglomerate - iar Cardin tocmai asta nu voia. Se ambiţionase să demonstreze că el poate fi propriul lui con­glomerat.

A stârnit controverse însă şi în viaţa personală.  Una dintre poveştile care au suscitat cel mai mult interes a fost relaţia lui cu actriţa Jeanne Moreau, care devenise modelul şi muza sa. O relaţie care a durat patru ani, deşi, în acelaşi timp, Cardin şi-a continuat şi relaţia cu asis­tentul său, Andre Oliver. Moreau l-a întâlnit pe Cardin în 1962. Ea tocmai proba una dintre creaţiile sale, iar între cei doi a fost... dragoste la prima vedere. Cuplul a fost urmărit de presă la acea vreme - Pierre şi Jeanne fiind pozaţi în toate vacanţele lor, din Grecia până în Tahiti. În această vreme, asistentul creatorului de modă a suferit teribil. Dar nu a plecat. Andre Oli­ver i-a rămas alături lui Cardin până în 1993, când a murit la vârsta de 61 de ani - încheind, astfel, patru decenii în care păşise adesea alături de el pe podium la finalul prezentărilor. Andre s-a străduit din răsputeri să consid­ere cei patru ani cu Jeanne Moreau drept o paranteză în viaţa lui Cardin. Una, însă, care i-a lăsat urme adânci în suflet. Căzut într-o cruntă depresie, i-a mărturisit la un moment dat lui Pierre că se gândeşte să se sinucidă. Interesant este că, la acel moment, designerul nu a abandonat relaţia cu Jeanne, ci a încercat să-şi liniştească asistentul cu cadouri consis­tente - cum ar fi un nou apartament, dar şi tablouri de valoare, Andre fiind un mare iubi­tor de artă. Adevăratul lui cadou a venit, însă, atunci când Pierre a decis să se despartă de Jeanne...

Jean Paul Gaultier îşi aminteşte cum, la un moment dat, lui Cardin nu i s-a permis acce­sul în celebrul restaurant Maxim’s din Paris, pentru că nu respecta dress code-ul. Răzbu­narea lui? În 1981a cumpărat cu totul resta­urantul, aplicându-i acelaşi calapod de busi­ness - a început să comercializeze ustensile de bucătărie, dar şi valize de călătorie şi par­fumuri cu numele restaurantului. Da, a lan­sat parfumurile Maxim’s - şi ceea ce era un o instituţie eminamente pariziană, cel mai vechi restaurant Art Nouveau din Paris, a devenit un brand internaţional, Cardin inaugurând unul în Bruxelles şi unul în China. În paralel, însă, economiştii remarcau devalorizarea brandului Cardin, care, extins la atâtea produse, ajunse­se să fie contrafăcut masiv - chiar în condiţii legale, aşa cum se întâmpla în Indonezia, unde breşele legislative permiteau acest lucru. În 2011, Cardin a încercat să vândă afacerea: a cerut un miliard de dolari, dar specialiştii au apreciat că preţul corect ar fi fost mai degrabă 200 de milioane de dolari. De unde diferenţa uriaşă? „Un brand precum Cardin nu creşte în valoare asemenea altor branduri pentru că se bazează doar pe veniturile din licenţe”, a ex­plicat Pierre Mallevays, senior manager al fir­mei de consultanţă Savigny Partners.

Am putea spune ,aşadar, că Pierre a fost victima propriului vis? Cârcotaşii spun că lăcomia lui a săpat la temelia brandului. Dar Cardin, care până la urmă nu a mai vân­dut afacerea, a murit împăcat. „Nu vreau să sfârşesc precum Balenciaga - să mor fără un ban în buzunar - iar la 20 de ani de la moartea mea, să facă alţii bani din numele meu!“ În urma lui, se estimează că valoarea reală a averii sale este în jur de 800 de milioane de dolari, iar moştenitorul său este nepotul lui, Rodrigo, foarte apropiat de el - de altfel unul dintre designerii casei Cardin.