Piţipoancele şi-au găsit Naşul
De la un timp nu mă mai uit la Radu Moraru ca la un moderator. Mă uit la el ca la un caz. Mă pregăteam să scriu despre el, când îmi tot vine în minte ce i-a spus Crin Antonescu, care apropo, a dat cu el de pământ. I-a povestit că uneori vrea să-l dea jos pe Băsescu şi pentru el. Că era un moderator bun până să ajungă Traian preşedinte. Apoi îmi mai venea în minte când în vară începea un nou sezon ”Naşul”.
De la un timp nu mă mai uit la Radu Moraru ca la un moderator. Mă uit la el ca la un caz. Mă pregăteam să scriu despre el, când îmi tot vine în minte ce i-a spus Crin Antonescu, care apropo, a dat cu el de pământ. I-a povestit că uneori vrea să-l dea jos pe Băsescu şi pentru el. Că era un moderator bun până să ajungă Traian preşedinte. Apoi îmi mai venea în minte când în vară începea un nou sezon ”Naşul”. Era în direct cu Turcescu. Şi stăteau aşa, îmbrăcaţi frumos, monden, în direct. Moraru îl întreabă pe Turcescu, într-o stare de uşoară tulburare: “Până prin iunie, am crezut că ăştia chiar vor face ceva. Robert, te întreb, chiar ne-au păcălit?!“
Am avut emoţii. Radu Moraru avea o revelaţie. Scena era de un umor nebun. Dar nu asta contează în viaţă. Mie îmi place că e foarte serios în purtatul ochelarilor strâmb. Adică de ceva timp îl urmăresc şi din perspectiva asta şi-mi dau seama că nu are în plan să îndrepte ceva. Să-şi reformeze ochelarii. Dar la un moment dat am înţeles că nu ochelarii trebuie reformaţi. Ci statul. Statul cu ochelarii. Se întâmpla la lansarea revistei OK!. Acolo a apărut cu alţi ochelari. Dar ceea ce mi s-a părut important e că şi ăia tot strâmb îi stăteau. Şi nici măcar asta nu contează în viaţă. Ci faptul că vorbeşte tot timpul foarte solemn, afectat şi revelator… cu ochelarii strâmbi pe nas. D-aia nici nu-l parodiază nimeni. Pentru că nu mai e cazul. Dar care e legătura dintre showbiz şi celebrul moderator?
La finalul unei zile în care cel puţin 30. 000 de oameni au stat în ploaie, protestând prin Bucureşti, le-a invitat pe Sânziana Buruiană, Adelina Pestriţu şi încă o piţipoancă să discute despre moţiunea de cenzură. Pare un gest sfidător. E ca o ironie a sorţii. Pentru că la alegerile trecute, Radu Moraru ne-a explicat că trebuie votat acest preşedinte, că altfel se întorc comuniştii de care am scăpat la Revoluţie. Şi aici e ironia sorţii. Prezenţa acestor piţipoance în spaţiul public se argumentează în discurs prin democraţie. Sunt o exprimare a libertăţii. D-aia au murit oameni la Revoluţie. Să apară piţipoancele la „Naşul“, să ne explice de ce a picat moţiunea de cenzură.
