Retrospectiva primului an la Palatul Elysee. Cum s-au descurcat Brigitte şi Emmanuel Macron?

Au trecut cu brio testul de foc al începutului de mandat prezidenţial, iar acum se simt în largul lor ca locatari ai vechii clădiri din inima Parisului. Ba chiar s-au acomodat atât de bine, încât au decis să-şi pună amprenta, aducând schimbări notabile palatului prezidenţial.

Emmanuel Macron şi soţia sa, Brigitte Macron

 Este a doua vară pe care Emmanuel Macron (40) o petrece la Palatul Élysée ca preşedinte al Franţei. Şi, deşi ar putea răsufla uşurat, spunându-şi că ce-a fost mai greu a trecut ori că a demon­strat ceea ce a avut de demonstrat, cel mai tânăr şef de stat din istoria Hexagonului n-are timp să reflecteze asupra reuşitelor sale, fiind prins cu treburile ţării în cea mai aglomerată perioadă a administraţiei sale: vizita în Rusia, ca invitat al lui Vladimir Putin, summit-ul G7, cu temele dificile lansate de intransigentul Donald Trump şi, printre picături, primirea lui Mark Zuckerberg la Élysée ori premierea eroului naţional Mamoudou Gassama, tânărul imigrant din Mali care a salvat un bebeluş ră­mas atârnat de un balcon. Trebuie să consem­năm şi faptul că liderul francez a primit şi o cronică pozitivă din partea Comisiei Europe­ne, care a anunţat că deficitul Franţei a scăzut, pentru prima dată în mai mult de un deceniu, sub nivelul de referinţă al UE, de 3%. „Franţa a propus, Franţa a reformat, Franţa a aşteptat“, a declarat bucuros Macron, aşteptând o „bo­nificaţie“ din partea partenerilor UE. „Vara aceasta este un moment al adevărului“, a spus noul manager al economiei franceze, care s-a obligat la luarea unor măsuri nepopulare pri­vind piaţa forţei de muncă, reducerea impozi­telor pentru investitori şi regândirea sectoru­lui feroviar – ceea ce, în ciuda laudelor primite la nivel înalt, i-au adus o scădere în sondaje în rândul populaţiei (43%).

Prestigioasa publicaţie The Economist îl ridică în slăvi, considerându-l „excesiv de intelectual, stilistic extravagant, uimitor şi admirabil“, „un liberal de tip nordic, bun vor­bitor de limba engleză“, care face echipă bună cu cancelarul german Angela Merkel şi cu premierul canadian Justin Trudeau. Concomi­tent, însă, francezii îl consideră prea drastic şi insensibil la nevoile lor, fapt pentru care există un risc crescut de proteste în ţară.

Interesant este însă că, în timp ce Emma­nuel şi-a atras de partea sa diverse animozi­tăţi, soţia lui, Brigitte (65), a urcat vertiginos în sondaje, ajungând, conform unui studiu comandat de Paris Match, la o cotă de popu­laritate de 67% – aproape cât Carla Bruni, care avea 68% în timpul administraţiei lui Nicolas Sarkozy. Numai că, spre deose­bire de fostul manechin, această profesoară de limba franceză şi limba latină a avut mult mai puţin timp la dispoziţie să se facă cu­noscută electoratului (doar doi ani) şi a avut de înfruntat mult mai multe prejudecăţi: diferenţa mare de vârstă între ea şi soţul său (24 de ani), garderoba ei mult prea tinerească (fuste mini, blugi strâmţi, geci military şi tocuri de 10 cm), preferinţa sa pentru brandurile de lux (Louis Vuitton, Ale­xandre Vauthier, Ginvenchy, Balmain). Aspec­te readuse pe tapet de France 3, pe 13 iunie, odată cu difuzarea filmului documentar Bri­gitte Macron, un roman français, ce dezbate delicata temă a poveştii de culise a cuplului prezidenţial.

Histoire d’amour

Dacă, în anul ce s-a scurs de la venirea lui Emmanuel Macron pe scaunul prezidenţial, presa a tot scormonit în trecutul lui şi al soţi­ei sale, căutând cu fervoare niscaiva fotografii vechi, declaraţii spumoase ale foştilor vecini ori vreo urmă lăsată de primul soţ al lui Bri­gitte, noul documentar reuşeşte să satisfacă această poftă de senzaţional, dar şi să pună într-o lumină nouă relaţia mult blamată din­tre cei doi. Aşa se face că o vedem pe Brigitte Marie-Claude Trogneux în primii săi ani, pro­venind dintr-o familie burgheză din Amiens cu cinci generaţii de ciocolatieri ( foto sus), ca cea mai mică dintre cei şase copii, crescuţi în spirit catolic, ai lui Simone şi Jean Trogneux. Din păcate, aflăm şi că, la vârsta de opt ani, a trăit şocul pierderii surorii sale celei mari, Ma­ryvonne, care era însărcinată, într-un cumplit accident de maşină, decedată ală­turi de soţul ei.

Emmanuel Macron

Peste ani, devenită Brigit­te Auzière, prin căsătoria sa cu bancherul André-Louis Auzière, franţuzoiaca părea că s-a com­plăcut cu viaţa ei de profesoară de provincie şi de mamă a trei copii: Sébastien (43), Laurence (41) şi Typhaine (34). De la fiice­le ei aflăm şi cum s-a derulat, de fapt, relaţia mamei sale cu Emmanuel şi cum au resimţit şocul destrămării familiei.

Laurence, fiica lui Brigitte de-o seamă cu Emmanuel, îşi aminteşte cum totul a început în septembrie 1992, chiar după deschiderea anului şcolar, când l-a remarcat pe acest băiat încrezut, coleg cu ea la liceul Providence din Amiens, unde preda şi mama ei. „E un nebun la mine în clasă, care ştie totul despre toate“, i-ar fi povestit ea mamei sale despre adolescentul Emmanuel Macron, care însă nu i-a fost elev lui Brigitte la cursurile de franceză ori de la­tină. Profesoara avea să-l cunoască abia după câteva săptămâni la clubul de teatru pe care-l conducea, iar o înregistrare video de la finalul unei reprezentaţii date de elevi îi înfăţişează în acelaşi cadru. Timp de un an, relaţia lor a fost una formală, de pedagog-elev. Din toam­na următoare însă, îndrăzneţul Emmanuel s-a înscris din nou la orele ei de actorie şi i-a pro­pus să rescrie împreună textul unei comedii, făcându-şi astfel intrarea şi în casa ei, cu vi­zite prelungite în fiecare vineri seara – când domnul Auzière era reţinut cu întâlniri cu alţi bancheri. În câteva luni, după ce adolescentul i-a mărturisit profesoarei pasiunea ce-l tul­bura profund, complicitatea lor devenise prea greu de ascuns. Iar Brigitte trăia deja cu sabia deasupra capului, ştiut fiind un caz similar în Franţa, din 1969, cel al profesoarei Gabrielle Russier, care s-a sinucis după ce-a fost prinsă întreţinând relaţii cu un elev de 16 ani.

Lui Macron, însă, nu-i era teamă de nimic. „Vorbeam despre toate. Literatura deveni­se un pretext şi eu simţeam că parcă ne ştim dintotdeauna“, mărturisea el, ani mai târziu. „Avea o poziţie diferită de a noastră, mult mai matură“, îşi aminteşte şi o fostă colegă a sa, Virginie Linhar Armelle, citată de revista Gala. Zvonurile despre relaţia indecentă făceau vâl­vă în cancelarie, dar şi pe coridoarele liceului. Iar atunci când au ajuns şi la urechile vecinilor din strada Saint-Simon, Brigitte a trebuit să facă faţă reacţiilor furibunde ale familiei sale. Însuşi fratele ei, Jean-Claude, a ameninţat că va face orice pentru a stopa această nebunie, ce punea în pericol reputaţia întregului clan Trogneux. Cei care, însă, au salvat situaţia de la a ajunge încă un caz de procuratură au fost părinţii lui Macron, care l-au trimis să studi­eze la Paris.

Familia

Rămasă singură acasă, cu cei trei copii, Bri­gitte a luat decizia de-a divorţa de soţul său şi de a-şi continua idila. „Părinţii mei s-au gândit mereu cum să ne protejeze, ce să facă pentru ca noi, copiii, să suferim cât mai puţin“, mărturiseşte pentru Closer mezina Tiphaine, care spune că mama sa pleca să-l vadă pe Em­manuel în weekenduri, iar tatăl lor locuia, de luni până vineri, la Lille. O situaţie care a du­rat zece ani! Nici acum, când copiii săi au la rândul lor copii şi şi-au făcut un rost în viaţă (Sébastien e inginer, Laurence e cardiolog, iar Tiphaine e avocată), André-Louis Auzière nu e de găsit. Încă de pe vremea când Emmanuel Macron a intrat în vizorul publicului, ca minis­tru al economiei, Auzière s-a ferit să dea orice declaraţie şi nu există, până la acest moment, nicio fotografie publică a sa.

Singurul aliat pe care Brigitte l-a avut în toată această ecuaţie a fost Manette, bunica lui Emmanuel, care a ajutat la integrarea ei în noua familie. Iar căsătoria, pe care profesoa­ra nu şi-a dorit-o nici măcar în ziua în care se îndrepta spre primăria din Touquet pentru a-i spune „Da“ tânărului care i-a furat defi­nitiv inima, a avut loc pe 20 octombrie 2007, în prezenţa familiei şi a doi martori de suflet: profesorul de economie Marc Ferracci şi afa­ceristul şi intimul confident Henry Hermand – care spunea că „Emmanuel nu a luat nici­odată o decizie importantă fără să vorbească cu mine“. Mireasa, pe atunci în vârstă de 54 de ani, purta un compleu alb cu rochie mini, cu inserţii metalice pe corsaj – o apariţie pe cât de elegantă, pe atât de nonconformistă, care-i punea în evidenţă picioarele lungi şi sexy şi care o caracterizează atât de mult, dat fiind faptul că şi astăzi, la 65 de ani, poartă ţinute de aceeaşi lungime.

Zece ani mai târziu, cei doi îşi zâmbeau cu aceeaşi complicitate când intrau în panteonu prezidenţial, preluând ştafeta de la François Hollande. „Dacă m-ar întreba cineva care e viziunea mea asupra dragostei, i-aş spune că e acest cuplu format din mama şi Emmanuel“, subliniază Tiphaine. „Când sunt împreună, e ca şi cum lumea n-ar mai exista pentru ei“.

Power couple

de-a lungul celor 37 de deplasări oficiale din primul an al mandatului prezidenţial, că reprezintă bine Franţa şi că are o influenţă pozitivă asupra imaginii preşedintelui. Ba chiar, la acest capi­tol, stă mult mai bine în sondaje decât Carla Bruni, depăşind-o cu 12%, şi clasându-se a doua în topul celor mai iubite Prime Doamne de la Élysée, după Bernadette Chirac. „Când sunt alături de soţul meu, să nu credeţi că e din vanitate, ci pentru că, în societatea de azi, femeile îşi au locul lor lângă bărbaţi“, le-a spus ea celor de la

, care au comandat sondajul. „Când îl însoţesc în străinătate, mă pliez pe protocolul şi uzanţele ţării respective. Dar recunosc că-mi place să fiu mai curând o groupie, decât un accesoriu!“

De altfel, jurnaliştii Paris Match cred că Bri­gitte Macron, prin felul ei prudent de-a co­munica cu presa, prin comportamentul său protector vizavi de Emmanuel şi prin anga­jamentele sale sociale (ce privesc educaţia, drepturile femeilor, autismul şi persoanele cu handicap) se dovedeşte a fi o continuatoare a predecesoarelor sale, Claude Pompidou şi Bernadette Chirac. Şi, întocmai ca ele, vrea să-şi lase amprenta la Élysée.

Cert e că, faţă de momentul mai 2017, când Brigitte părea că acaparează prea mult din atenţie cu detalii ce n-o flatau absolut deloc, acum publicul este mult mai indulgent cu ea. Aproape că nimeni nu-i mai comentează vâr­sta, nici lungimea fustelor. În schimb, se vor­beşte despre ea folosindu-se epitete precum cultivată, elegantă, rezervată, modernă, inde­pendentă, rebelă. Mai nou, Brigitte Macron este văzută drept o reformatoare a imaginii de Primă Doamnă, iar franţuzoaica plusează, anunţând că se ocupă nu doar de imaginea cu­plului prezidenţial, ci şi de a întregii instituţii, aducând schimbări notabile vechiului Palais de l’Élysée. E-adevărat că cei mai conservatori critici ai săi au ridicat din sprâncene când au aflat că, după ce a văzut cum a fost restaurat castelul Ferney-Voltaire, domeniul scriitoru­lui şi filosofului iluminist Voltaire (preferatul lui Brigitte), La Première Dame îşi doreşte să modernizeze clădirea istorică din Rue du Fa­ubourg Saint-Honoré no. 55.

Situat în inima Parisului, la doi paşi de bu­levardul Champs-Élysées, de muzeul Luvru şi de Parlament, într-un perimetru cu magazine de lux şi galerii de artă sofisticate şi înconjurat de ministere şi ambasade, Palatul Élysée are toată acea încărcătură simbolică pe care i-o conferă funcţia supremă în stat. Cele 365 de încăperi ale sale, câte una pentru fiecare zi din an, respiră aerul grandorii republicane, ames­tecat cu cel al nostalgiei regale. Biroul preşe­dintelui se află la primul etaj, de unde Emma­nuel Macron poate contempla grădina în care este organizată anual recepţia de Ziua naţio­nală a Franţei, pe 14 iulie. Anul acesta, invitaţii mai intimi ai şefului statului pot vedea şi mo­dificările aduse de Prima Doamnă anticamerei biroului: un covor alb-negru modern, semnat Christian Jaccard, şi canapelele şi fotolii con­fortabile realizate de designerul Eric Jourdan. Căci, asemeni cuplului Pompidou, amator de artişti contemporani, Brigitte Macron vrea să aducă un pic din spiritul noii ere în acest ambient dominat de mobilierul greu de secol XVIII. Bunăoară, şi biroul său, instalat în salo­nul Fougères, cu vedere la parc, a avut parte de un refresh: o masă contemporană semnată Matali Crasset, două lămpi de la Coralie Bea­uchamp şi un covor nou, manufacturat de Sa­vonnerie de Julien Gardair, în locul celui tip Ludovic XIV, care n-a mai fost schimbat de la învestirea lui De Gaulle încoace.

Când are timp Brigitte pentru toate aces­te activităţi? Ei bine, vă vine să credeţi sau nu, ea şi soţul său petrec destul de puţin timp împreună, deşi ea a renunţat complet la pedagogie. De obicei, când nu au obliga­ţii, iau prânzul împreună, după care fieca­re se reîntoarce la activitatea sa. Doamna Macron are pe agendă, pe lângă citirea ce­lor 150 de scrisori ce-i parvin zilnic, diver­se invitaţii la evenimente publice, precum şi obligaţiile ce-i revin ca principală gazdă a dineurilor oficiale şi a recepţiilor de la Palat. Seara, Prima Doamnă nu merge niciodată la culcare înainte de reîntoarcerea preşedinte­lui, deşi recunoaşte că uneori mai adoarme cu televizorul pornit când Emmanuel ajunge târziu în noapte, chiar spre 02.00 dimineaţa. Singurul cu care împarte aproape nonstop acest program este Nemo, metisul de labra­dor negru cu grifon adoptat anul trecut de la un adăpost de animale care stă, de regulă, în apartamentele private, dar care le mai face şi surpriza de-a o zbughi pe scări, spre deliciul vizitatorilor.

Cât priveşte această a doua vară petrecută ca pereche prezidenţială, ea se anunţă a fi pli­nă de vizitele nepoţilor lui Brigitte (pe care ea obişnuieşte să-i vadă în fiecare miercuri şi în weekenduri), o escală la Roma (unde sunt aş­teptaţi de Suveranul Pontif), poate şi vreo fugă la Veneţia ori Florenţa, plus mult doritul sejur la Fort de Brégançon – celebra reşedinţă de vară de la Marea Mediterană a preşedinţilor francezi.

Nemo

Emmanuel Macron şi Nemo

 Cuplul prezidenţial francez a adoptat, în 2017, un metis de labrador cu grifon, care avea doi ani. Nemo a fost luat de soţii Macron de la un adăpost de animale, contra sumei de 250 de euro. Numele ales pentru „primul câine“ al Franţei nu este întâmplător. Nemo este numele comandantului submarinului Nautilus, în clasicul roman 20.000 de leghe sub mări, care este cartea preferată a lui Emmanuel Macron. Mai mult, Jules Verne s-a născut în Amiens, oraşul natal al lui Macron.