Robert Redford (80), sex simbolul singuratic!

Astăzi este ziua lui! Are 80 de ani şi mai bine de 55 de ani de carieră, distinsă cu două nominalizări la Oscar şi două trofee câştigate - unul pentru regie şi unul onorific, obţinut în 2002, pentru întreaga contribuţie adusă cinematografiei. Preţul plătit, însă, de Robert Redford pentru această glorie a fost nebănuit de scump...

Nu ştiu la ce se gândesc bărbaţii când spun numele lui, dar pentru mentalul feminin Robert Redford a creat câteva dintre cele mai romantice scene din cinematografia mondială. Redford cel din The Way We Were, cu Barbra Streisand, ori cel din Out of Africa, alături de o Meryl Streep căreia-i spală pletele în plină arşiţă, aşa cum numai el ştie s-o facă...

Ori miliardarul din Propunere Indecentă, care îi cumpără un rinocer lui Demi Moore... Şi mai ales Redford cel din Havana (foto sus), care încă o aşteaptă pe Lena Olin undeva pe o plajă din Miami... Mulţi vor spune, probabil, că filmele romantice cu succes de casă nu sunt neapărat măsura unui mare actor. De fapt, au şi spus-o unii critici, care consideră că Bob Redford n-a ştiut să se joace decât pe sine în mai toate rolurile. Dar tocmai asta l-a definit pe băiatul de aur al Americii, precursorul lui Brad Pitt şi poate cel mai sincer sex simbol al marelui ecran. Lumea s-a dus mereu la cinema ca să-l vadă chiar pe El. E o reţetă inutil contestată de iubitorii marilor transformări actoriceşti. Redford e un actor unic în categoria sa. Cu o carismă atât de puternică tocmai pentru că vine dintr-un mix atât de profund de senzualitate, sensibilitate şi sinceritate, care se regăsesc în adevăratul Bob Redford. Chipul şi vocea lui n-ar fi putut fi atât de răvăşitoare fără acest eşafodaj interior. Descoperi acest lucru cu uluire atunci când încerci să-i studiezi viaţa. Şi găseşti, în locul unei liste nesfârşite de iubite şi amante picant mixate în diverse scandaluri, un pattern sufletesc neîntinat de gloria hollywoodiană, dar zguduit de dureri nebănuite, un pattern pe care numai la un star precum Keanu Reeves îl mai regăsim, un alt mare frumos nostalgic... Iar odată ce-l descoperi pe adevăratul Redford, ştii că n-ai cum să nu-l iubeşti şi vocile oricăror critici amuţesc. Născut pe 18 august 1936 în Santa Monica, Charles Robert Redford Jr. a fost fiul unui lăptar din Connecticut care nu era căsătorit la acel moment cu mama viitorului actor. Părinţii s-au căsătorit, însă, la scurt timp după, Charles trecând printr-o reconversie profesională şi devenind contabil. Iar după o copilărie în care a suferit de polio-mielită, în mod surprinzător, tânărul Bob a devenit un rebel. Câtă vreme a studiat la liceul Van Nuys din California, a fost un elev cât se poate indisciplinat. Şi nu vorbim aici de simple chiuluri... A fost arestat pentru că a fost prins conducând o maşină cu portbagajul plin de bijuterii furate, tânărul Bob fiind parte a unei găşti de cartier foarte periculoase. Iar comportamentul a continuat şi când a ajuns la Universitatea din Colorado, acolo unde a căpătat un hobby extravagant: intra prin efracţie în reşedinţe ai căror stăpâni erau plecaţi şi devasta casele cu petreceri înecate în whisky. Adesea petrecea de unul singur! După un an şi jumătate, în care a lucrat în paralel într-un bar ai cărui pereţi i-a pictat el însuşi după sesiuni prelungite de alcoolizare, Bob a fost exclus din echipa de baschet, dar şi din facultate, pierzând bursa. Demonii lui ieşiseră la suprafaţă după moartea mamei lui la doar 40 de ani, în urma unei sarcini pierdute. „Robert ajunsese să fie văzut ca un nebun de legat, iar cei de la Universitate i-au dat clar de înţeles că nu mai vor să-l vadă pe acolo“, scrie autorul biografiei lui, Michael Callan. A urmat o perioadă de peregrinări prin Franţa, Spania, Italia, revenind apoi la Institutul Pratt, din Brooklyn, pentru a studia pictura, dar şi la Academia Americană de Arte Dramatice din New York. Acolo a şi început drumul lui în actorie, cu apariţii în seriale TV precum Naked City, The Untouchables, The Americans, Whispering Smith, Perry Mason, Alfred Hitchcock Presents, Route 66, Dr. Kildare, Playhouse 90, Tate, The Twilight Zone, foarte curând urmând şi debutul pe Broadway cu piesa Tall Story, în 1959 – transformată un an mai târziu în film. Acesta a fost, de altfel, şi debutul pe marele ecran al lui Redford, alături de Anthony Perkins şi Jane Fonda. Filmul a fost un succes, iar lumea s-a lăsat imediat cucerită de pletele lui blonde, dar tocmai acesta era pericolul... Speriat să nu fie etichetat doar ca un tinerel blond simpatic, Redford a refuzat roluri precum cel din Absolventul. A preferat o altă adaptare cinematografică a unei piese de pe Broadway, Desculţi în parc (1967), urmată de un western devenit clasic, Butch Cassidy and the Sundance Kid, odată cu care a început şi prietenia lui cu Paul Newman. Şi, deşi următoarele sale trei pelicule n-au avut succes – Downhill Racer (1969); Tell Them Willie Boy Is Here (1969); Little Fauss and Big Halsy (1970), adevărata lansare încă nu se petrecuse pentru Bob Redford. Aceasta a venit odată cu The Way We Were, alături de Barbra Streisand, şi The Sting, care a ajuns în Top 20 al filmelor cu cel mai mare box office şi care i-a adus o nominalizare la Oscar.

Din acel moment, drumul lui spre glorie s-a deschis cât se poate de generos. „Schimbarea din viaţa mea a fost enormă. Efectiv peste noapte, m-am trezit că nu mai am intimitate. Când mă vedeau, oamenii reacţionau în feluri la care nu mă aşteptam şi pe care nu le înţelegeam. Am fost flatat, dar am devenit chiar de-atunci foarte retras, evitând orice tip de publicitate pe baza detaliilor personale din viaţa mea“, povesteşte el. Au urmat pelicule precum Marele Gatsby, care pentru mulţi rămâne deasupra versiunii cu Leonardo DiCaprio, The Great Waldo Pepper, Three Days of the Condor, All the President’s Men, dedicat scandalului Watergate, cu Robert coproducător, Out of Africa... Şi să nu uităm de filmele regizate de el, zece la număr, printre care A River Runs Throught It, din 1992, în care şi l-a dorit în distribuţie chiar pe cel care avea să-i fie urmaş: Brad Pitt (foto jos). Filmul i-a adus un Oscar, cariera lui regizorală fiind, de altfel, mereu în vizorul Academiei Americane de Film. O altă peliculă realizată sub bagheta lui, bunăoară, The Horse Whisperer, i-a mai adus o nominalizare la Oscar.

În tot acest timp, însă, Bob îşi trăia succesul şi gloria cu teamă. Cu frica de a nu plăti tribut după tribut. Căci, în viaţa personală, puţini ştiu că suferinţa nu l-a ocolit. Prima pierdere a fost unchiul lui, de care era foarte apropiat, ucis în cel de-Al Doilea Război Mondial. Apoi mama lui, care avea doar 40 de ani când şi-a dat duhul pe când el era adolescent.

Mai târziu, victimă i-a căzut chiar cel dintâi copil al lui – Bob însuşi fiind atât de tânăr când a decis să se însoare. Avea doar 22 de ani când a fugit, pe 12 septembrie 1958, în Las Vegas, pentru a se căsători cu Lola Van Wagenen, de profesie istoric – dar şi activist pentru mediu, o preocupare cu care îl va infesta şi pe el pentru toată viaţa. Ca să se mărite cu el, Lola a renunţat la studii. Şi a meritat: împreună, au avut patru copii – Scott, Shauna, Jamie şi Amy. Şi 27 de ani de mariaj, deşi după primul an, nimic n-a mai fost la fel.

Într-o seară rece de noiembrie din 1959, Redford şi-a sărutat de „noapte bună“ fiul de zece săptămâni, pe Scott. Tocmai se mutase într-un nou apartament din Manhattan şi abia avusese premiera pe Broadway a piesei The Highest Tree. Şi chiar ajunsese în cel mai înalt copac... Lumea părea a lui. Dimineaţa următoare, Lola şi Bob l-au găsit pe Scott mort – victimă a sindromului morţii subite despre care nu se prea ştiau multe atunci. Tragedia l-a zdruncinat teribil – şi, de fapt, n-a reuşit niciodată să depăşească acest moment, chiar dacă a refuzat să vorbească public despre asta. N-a făcut-o prea mult nici în biografia lui autorizată, pentru care Michael Callan a petrecut 14 ani în preajma lui, culegând impresii şi intervievându-l la splendidul ranch de la Sundance, din Utah – capitala redfordiană prin excelenţă, unde a înfiinţat şi celebrul festival de film.

„Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre zbuciumul meu sufletesc“, se apără Redford. „În această privinţă, sunt şi voi rămâne mereu un singuratic. Îmi place să fac faţă singur lucrurilor!“, a punctat actorul. Şi abia după ce biografia lui a apărut pe piaţă a putut vorbi cât de cât liber în public despre această dramă. „A fost foarte, foarte greu. Noi eram foarte tineri. Începusem să joc teatru, dar nu câştigam foarte mult. Nu aveam habar despre sindromul morţii subite, aşa că singurul lucru la care te gândeşti este că ai făcut tu, ca părinte, ceva greşit. Şi te învinuieşti la nesfârşit. Asta sapă o rană care nu se vindecă niciodată...“ De fapt, nu a fost doar drumul unui superb exemplar de lup singuratic... Redford a ştiut exact ce înseamnă alura lui de sex simbol. Înseamnă sex-appeal şi putere. Virilitate, ambiţie, forţă... Nu vulnerabilitate care să fi stârnit mila publicului. Tocmai de-asta a ales de fiecare dată haina discreţiei, purtându-şi durerile cu demnitate, oricât de tare l-a lovit viaţa. De-asta nu a vorbit nici despre uciderea în stil mafiot a logodnicului fiicei sale ori despre cele două transplanturi de ficat la care a fost nevoit să recurgă fiul lui, Jamie (foto sus), pentru a supravieţui. „Oamenii au avut impresia, în general, că mi-a fost uşor în viaţă. Nimic mai neadevărat. Cel mai greu este atunci când copiii tăi au probleme. Au fost atâtea lovituri primite de familia noastră despre care lumea nu ştie.... Şi nici nu vreau să ştie, de dragul alor mei..“

Lucrurile care se ştiu sunt, însă, suficiente ca să ne imaginăm lupta tainică a lui Bob. Fiul său, Jamie, s-a născut prematur, cu şapte săptămâni mai devreme, cu o boală respiratorie, doctorii dându-i doar 40% şanse de supravieţuire. Jamie a rezistat, însă, dar a fost toată viaţa bolnăvicios, trecând prin colită ulcerativă, extirparea colonului şi înlocuirea ficatului... Iar asta doar până la vârsta de 30 de ani. De fiecare dată, Redford fugea de la filmări, pradă disperării, pentru a-i fi alături băiatului său la spital. După ce primul transplant de ficat a eşuat, Bob a fost în agonie vreme de trei luni. El şi Lola divorţaseră în urmă cu doi ani – punând capăt unui mariaj destul de longeviv, dar măcinat încet, în timp, de toate aceste probleme. Cei doi s-au regăsit la căpătâiul lui Jamie. „Tata a fost implicat 100%“, a povestit fiul său. Nici n-ar fi putut să fie altfel. La fel se comportase şi cu doi ani înainte, în 1985, când Sid Wells, logodnicul fiicei lui, Shauna, a fost executat în stil mafiot în Boulder, Colorado. Wells, un student de 22 de ani la Jurnalism, a fost găsit împuşcat în ceafă la doar câţiva paşi de apartamentul Shaunei, într-o casă pe care i-o închiriase unui anume Thayne Smika – arestat pentru crimă, dar eliberat apoi din lipsă de probe. Redford a oprit atunci de urgenţă filmările la pelicula The Natural pentru a-i fi alături fiicei sale la înmormântarea iubitului ei. Dar nerezolvarea cazului a lăsat rana deschisă, iar moartea atât de violentă a lui Sid îl urmăreşte şi azi pe Robert. „Am găsit-o într-o teribilă stare de confuzie“, povesteşte actorul. Iar acestea au fost singurele cuvinte pe care s-a îndurat să le împărtăşească publicului despre această tragedie – în biografia lui scrisă de Callan. „Ce mi s-a întâmplat a fost tributul plătit pentru glorie. Pentru că alergasem după viaţa aceasta nebunească şi lipsită de sens de la Hollywood. De-asta fiecare dezastru prin care am trecut mi s-a părut a fi creaţia mea“, îşi apără Bob tăcerea. „Întotdeauna m-am gândit că moartea-mi stă pe umăr. Mi-am pierdut mai întâi câinii, când eram copil. Apoi pe unchiul meu. Pe mama mea. Primul meu copil... Mereu am simţit că am norul morţii plutindu-mi deasupra capului“, mărturiseşte sfâşietor un star la fel de fermecător şi la 78 de ani. De-asta evită să vorbească.. Ca să nu trezească norul ce l-ar putea fulgera din nou, oricând...

Şi, pentru toate acestea, scutul lui a trebuit să poarte un nume. Şi s-a numit Sundance. Locul în care şi-a lăsat amprenta pentru totdeauna – acolo unde a început prin a cumpăra pământ, a construit un ranch – culminând cu fondarea festivalului de film. Totul a început cu banii câştigaţi de el pentru pelicula Butch Cassidy and The Sundance Kid, nume care l-a şi inspirat, de altfel. A cumpărat o zonă de schi de pe partea estică a Muntelui Timpanogos, din Utah, pe care a botezat-o Sundance. Zona l-a atras datorită faptului că Lola, cea dintâi soţie a sa, era de acolo, astfel că în 1963 au început să-şi construiască o casă în zonă. Iar de la acest nucleu, treptat, în ani, Redford şi-a creat un adevărat oraş cinematografic în munţi, construind Institutul Sundance, cinematografe şi alte câteva instituţii în jurul Park City, o fostă localitate minieră. Azi, acesta este locul în care trăieşte alături de cea de-a doua soţie a lui, Sibylle Szaggars, cu care s-a căsătorit la un hotel din Hamburg în iulie 2009 – o nuntă care a încununat o relaţie începută din 1990. „Sibylle e o persoană foarte specială. E mai tânără decât mine cu 20 de ani şi e din Europa, iar asta îmi place mult. Pentru mine ea a însemnat o nouă viaţă“, spune starul.

Cu fiul Jamie, care, trecut prin toate problemele de sănătate, a supravieţuit, azi fiind scenarist şi producător. Cu fiica Amy, actriţă. Şi chiar cu fiica Shauna, care după tragedia pierderii logodnicului s-a refăcut, iar azi este căsătorită cu jurnalistul Eric Schlosser. Dar tot la Sundance, Redford poate fi şi singur, bucurându-se din plin de intimitate. Iar asta i-a plăcut dintotdeauna la nebunie. Nu s-a temut niciodată de izolare. Mai ales în mijlocul naturii, pentru a cărei conservare face lobby în cercurile politice. „Acolo, în munţi, pot călări câte trei-patru ore. Uneori chiar şi cinci. Îmi place să mă rătăcesc... Am un birou la Hollywood unde mă duc doar când trebuie...“ Dar nu e doar asta. Filmele sunt în continuare viaţa lui. Şi nu doar prin Sundance. Bob joacă în continuare, iar cel mai recent film al său, Pete's Dragon, va fi lansat la anul. Şi, mai ales, continuă să ruleze cu Porsche-ul său cu peste 200 km/h. „Schiez şi joc tenis. Iar despre Porsche, ce să zic... Azi iau micul dejun în Napa Valley la casa mea, iar cina o iau în Salt Lake fără probleme. Pentru că încă am energie. Abia când asta se va estompa voi începe să mă gândesc la vârstă...“

Foto: Getty Images