Români la Cannes. Cristi Puiu şi echipa sa au făcut senzaţie nu doar pe covorul roşu
După ce "Sieranevada", filmul regizat de Cristi Puiu şi selectat în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, a fost proiectat pe Croazetă, joia trecută, în prima zi a festivalului, reacţiile pozitive nu au întârziat să apară.
Mimi Branescu, Anca Puiu, Dana Dogaru, Cristi Puiu
Cristi Puiu, Zoe Puiu, Anca Puiu, Dana Dogaru şi Mimi Branescu
Cristi Puiu, Zoe Puiu, Anca Puiu, Dana Dogaru şi Mimi Branescu
Cristi Puiu a sosit la proiecţia de pe Croazetă alături de actorii principali din Sieranevada, Mimi Brănescu şi Dana Dogaru, soţia sa, Anca Puiu şi fetiţa lor, Zoe Puiu, cea mai mică actriţă care joacă în film.
La conferinţa de presă care a urmat, Cristi Puiu a mărturisit care a fost povestea reală ce i-a inspirat scenariul pentru "Sieranevada": „În 2007, când tatăl meu a murit, parastasul, cel ce se ţine imediat după înmormântare, s-a petrecut într-o manieră extrem de bizară. În apartament, în casă, mişunau tot felul de personaje pe care eu nu le cunoşteam, amici cu care bea el câte un păhărel, vecini. Ţin minte că m-am luat la harţă cu un coleg de serviciu de-ai mamei mele apropo de istoria comunismului.“
În "Sieranevada", camera de filmat este din perspectiva unui defunct ce-şi vede familia guralivă şi agitată, la 40 de zile de la deces.
Întrebat de ce spaţiul în care se desfăşoară acţiunea filmului este, practic, un singur loc, un apartament, Cristi Puiu a răspuns: „Trăim într-o lume ale cărei limite le cunoaştem. Ceea ce vrea să spună filmul nu poate fi conceput altfel, decât ca o lume în sine, limitată geografic. Iată de ce spaţiul este închis, totul se petrece într-un apartament izolat. Acest spaţiu este reflexia lumii, la scară redusă, într-o oglindă. Ziua este ca şi noaptea: acestea coexistă în acest apartament. Observăm camere sumbre, altele luminoase, cu decoraţii diferite – ca şi peisajele. Nu se poate evada din acest apartament, cum nu se poate evada de pe planeta noastră. Trebuie, aşadar, să ne asumăm pătrunderea în fiecare camera a apartamentului, înaintea Celuilalt. Lucrul cel mai important devine, prin urmare, întâlnirea cu Celălalt. Toate acestea au un sens. Acela de a crea o lume alveolară, fără comunicare, unde fiecare individ este închis în fagurele său, fără să ştie că mai există un altul. Pe de altă parte, pornirea aceastea în căutarea celorlalţi, poate fi alternativa care schimbă totul“.
„Sieranevada este o comedie care apare ca o dramă, sună ca o dramă, dar rămâne cât se poate de serioasă, mai ales prin căutările ei politice, pe toată perioada celor trei ore cât durează. Cu toate acestea, nu există nicio secundă din film care să nu aibă sens. Este o comedie fără ca acest film să conţină niciun moment de exagerare comică“, scrie criticul Tim Robey pentru publicaţia The Telegraph.
