Starul dependent de sex i-a făcut viața un chin divei italiene, la filmări. Cu ce s-a ales după ce a pipăit-o dizgrațios
Întotdeauna când se întâlnesc două personalități vulcanice, ies scântei. Iar protagoniștii filmului A Countess From Hong Kong, primul bad boy de la Hollywood și un sex simbol veridic, n-au făcut excepție!
În 1967, când s-au cunoscut, Sophia Loren și Marlon Brando erau niște sex simboluri în toată puterea cuvântului. Știau amândoi asta, iar Brando a încercat să profite de pe urma succesului amoros pe care-l avea pe marele ecran și în spatele lui, într-un mod deloc demn de un gentleman. Doar că actrița italiană, proaspăt căsătorită cu tatăl celor doi copii ai ei, a știut să-i răspundă pe măsura impertinenței lui.
Filmul A Countess From Hong Kong a fost ultima peliculă realizată de marele Charlie Chaplin și trebuia să fie o capodoperă. Când colo, a rezultat un dezastru pe toate plannurile – n-a fost apreciat de public sau critici, iar întregul proces de producție a fost un calvar pentru protagoniștii care n-au reușit să-și etaleze talentul actoricesc la justa lui valoare. Mai mult, nici măcar nu s-au suportat la filmări. Și asta pentru că el depășise orice limită a bunului simț cu avansurile directe pe care i le-a făcut divei hollywoodiene.
Cum a explodat Sophia Loren
Mai exact, imediat ce a văzut-o pe superba Sophia, Marlon a început s-o pipăie dizgrațios, în speranța că-i va ceda ca aproape orice altă femeie până atunci. „Brusc a început să mă atingă. Atunci m-am întors spre el și am explodat în fața lui: «Să nu cumva să îndrăznești să-mi mai faci așa ceva! Niciodată în viața ta!», povestește Sophia Loren că i-a pus în vedere Don Juan-ului de Hollywood care se credea îndreptățit s-o abordeze astfel pe italiancă. „N-a mai făcut niciodată asta, dar a fost foarte dificil să lucrez după aceea cu el”, a recunoscut legendara divă în RadarOnline.
Rănit în orgoliul lui de cuceritor în serie, fostul iubit al unor dive precum Marilyn Monroe, Grace Kelly, Jackie Kennedy sau Rita Moreno (care-l numea „marea pasiune a vieții mele”) a început să urască și el să lucreze în condițiile în care farmecul lui personal nu era deloc apreciat de partenera lui din film. Furios, Brando a început să-l numească pe regizor „cel mai sadic om pe care l-am întâlnit vreodată”, iar Chaplin i-a dat dreptate Sophiei Loren și-a spus că era „pur și simplu imposibil de lucrat cu Marlon Brando”.
Filmul a fost un epocal eșec de box office, iar Chaplin a intrat într-o mare depresie după premiera lui. Nici Brando n-a dus-o mai bine. Fără să-și propună neapărat asta, a intrat într-un con de umbră după alte două rateuri actoricești și s-a axat doar pe imobiliare și activism politic. Într-un cuvânt, cariera lui hollywoodiană era ca și încheiată, abia în 1972 a revenit în prim plan cu un rol care i-a cimentat statutul de actor de primă mână, Vito Corleone din Nașul. Doar că succesul profesional și cel de-al doilea Oscar câștigat atunci nu i-au garantat și fericirea în viață. Cel care nu s-a ferit niciodată de tot felul de experimente amoroase s-a iubit atât cu femei, cât și cu bărbați, dar într-un mod complet haotic și superficial. A avut cel puțin 11 copii (chiar peste 16, conform unor surse), cinci cu trei soții diferite, trei cu menajera lui din Guatemala și alții proveniți din aventurile lui nesfârșite.
S-a însurat, în 1957, cu actrița Anna Kashfi, dar n-a rezistat tentației de-a începe o relație toridă cu Rita Moreno, care a durat opt ani și s-a lăsat cu tentative de suicid din partea ei și ședințe interminabile de terapie. Și celelalte două soții ale actorului, actrițele Movita Castaneda și Tarita Teriipai, au fost înșelate în mod repetat de starul care ar fi fost dependent de sex. În asemenea circumstanțe, o mică aventură cu Sophia Loren nu i-ar fi displăcut, doar că actrița n-avea în ADN-ul ei infidelitatea.
Ajunsă la Hollywood în 1957, superba actrița a ajuns rapid pe genericul multor filme de renume, alături de cele mai mare staruri ale momentelui. „Pentru mine, Hollywoodul era un vis devenit realitate!”, a recunoscut unul dintre cele mai valoroase și mai frumoase exporturi ale Italiei. În ’60, Sophia i-a dat replica lui Clark Gable, în filmul It Started in Naples, ceea ce a fost de-ajuns pentru marele actor să se îndrăgostească peste măsură de ea. Măgulită, Loren a luat în calcul propunerea lui Clark în căsătorie, însă, într-un final, l-a ales pe producătorul italian Carlo Ponti. De fapt, atunci când s-a impus în fața lui Brando, după acel atac grosolan, deloc romantic, era căsătorită de câteva luni cu italianul care de-abia reușise să divorțeze de prima lui soție.
A ales stabilitatea
Ponti și Loren deveniseră soț și soție la Paris, în 1966, după un chin care părea nesfârșit – încercaseră să-și unească destinele în 1957 în Mexico, dar Vaticanul le-a considerat ilegală căsătoria, iar Italia l-a acuzat pe Carlo de bigamie. După zece ani de idilă la limita moralității și legalității, Sophia era fericită că se putea numi femeie măritată, pregătită să devină mamă. N-avea nevoie de amanți cu sângele clocotind prin vene, ci de stabilitate. Iar Ponti îi oferea, în sfârșit, acest lucru. Iar ea n-avea de gând să pună în pericol toată fericirea obținută atât de greu cu o aventură pe platourile de filmare. Nici măcar cu Marlon Brando, care avea la picioarele lui mai toate femeile. Și câțiva bărbați. Dorind cu disperare să nu trăiască aceeași poveste de viață ca mama ei, Romilda Villani – care n-a fost luată niciodată de soție de tatăl Sophiei, Riccardo Scicolone – Loren și-a construit familia la care visa de mică, și, după două sarcini pierdute, i-a adus pe lume pe fiii ei, Carlo Ponti Jr. și Eduardo. „Pentru prima dată în viața mea, aveam tot ce-mi doream!”, spunea ea cu nesaț.
A renunțat la mai multe roluri, ca să-și crească copiii, și n-a regretat niciodată. În deplin contrast, Marlon Brando a continuat să facă și filme, și copii, dar cu cât succes? În Nașul, a strălucit cu adevărat în fața camerei de filmat, dar acasă era ca inexistent. Multitudinea lui de copii n-a beneficiat niciodată de pe urma parenting-ului său, în ciuda eforturilor lui ulterioare de-a fi prezent în viața unora dintre cei care-i purtau numele. O poveste tristă, de care Loren a știut să se ferească!
