Ştiai asta despre Ovidiu Cuncea?
Nu l-am mai văzut demult pe sticlă şi ieşirea lui din showbiz ne-a făcut să credem că s-a dedicat în totalitate teatrului. Dar nu numai.
Ovidiu Cuncea este unul dintre cei mai talentaţi actori ai Teatrului Naţional din Capitală. Puţină lume ştie însă că, încă din copilărie, visa să se facă preot. Iar de un an încoace, este diacon şi este nelipsit de la slujbe.
Slujeşte la mai multe biserici, unde este primit cu drag de preoţii parohi. Ar vrea să se preoţească şi să se retragă într-un sat uitat de lume, însă duhovnicul şi ierarhii îi spun să rămână în teatru, căci acolo are o misiune mai mare.
„Am fost la Patriarhie şi am cerut să mă preoţesc. Nu depinde de mine, am făcut o hârtie, am lăsat-o acolo. Dar vreau să rămân şi actor. Nu ştiu dacă se poate aşa ceva. De ce n-aş putea să fiu preot şi actor în acelaşi timp? Nu ştiu dacă e bine. Dar mă chinuie. Şi uneori mă cheamă partea aia mai mult decât asta…“, a declarat Ovidiu Cuncea (48) pentru revista de teatru online Yorick.ro.
„Bunicii paterni, care erau foarte credincioşi, ne-au învăţat, pe mine şi pe soră-mea, să ne întrecem în a spune rugăciunile "Tatăl nostru", "Crezul" şi "Doamne, Doamne, ceresc Tată" - o rugăciune pe care n-am auzit-o în biserică. E o rugăciune din Teleorman, pe care am învăţat-o acolo. Asta era singura mea manifestare "artistică" în primii ani de viaţă. Ce-i drept, eram un copil vesel, viu şi atipic - roşcat, foarte pistruiat, total aparte într-o lume de oameni bruneţi. Iar asta mă scotea în evidenţă şi îi făcea pe oameni să mă provoace să spun poezii, să fac giumbuşlucuri. Se amuzau, iar eu eram foarte încântat, ca orice copil căruia îi dai atenţie“, a povestit el pentru „Formula As“.
„Mi-a fost greu să fac preoţie, eram foarte zăbăuc şi păcătos. Mi-a fost frică. Eram pasionat de dogmatică, traduceam din greacă, citeam marii teologi, pe Sfinţii Părinţi, şi tocmai asta m-a oprit să mă hirotonesc. Mi-am spus: ori sunt un preot în sandale şi îmi dedic, cu toată fiinţa mea, viaţa preoţiei, ori fac altceva. Aşa că m-am angajat la Teatrul din Piatra Neamţ, pepiniera de actori pentru teatrele bucureştene. Am stat o perioadă scurtă acolo, dar foarte intensă, din care am amintiri extraordinare. După care am jucat în mai multe teatre: cu Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra, tot ea m-a luat la Teatrul Evreiesc, după aia am plecat la Teatrul Mic şi, într-un final, la Teatrul Naţional, unde sunt şi azi“, a explicat el, tot pentru „Formula As“, de ce nu a ales mai întâi preoţia.
„Momentul în care am realizat că asta e adevărata mea vocaţie a fost la mormântul Părintelui Arsenie Boca, la Prislop“, a mai spus el.
Recent, el a participat, alături de Draga Olteanu-Matei, Catrinel Dumitrescu, Dorel Vişan şi Marius Bodochi, la Festivalul Grigore Vasiliu Birlic, de la Fălticeni, organizat tot de un preot pasionat de teatru, părintele Liviu Mihăilă.
Foto: pagina personală
