Ţara cretinilor
E timpul în care toate produsele media pleacă de la premisa că ţara e a cretinilor. Şi nu spun că nu sunt mulţi. Spun doar că e penibil ca ei să fie targetul nostru. E caraghios să ne poziţionăm în funcţie de imbecilitate.
Cu aerul sătul al omului plictisit de imbecilitatea publică în care trăieşte hotărât că trebuie să lucreze în mass media, cu aerul ăsta m-am întâlnit la un eveniment cu o prietenă care făcea la un moment dat interviuri pentru Playboy. La un moment dat, aproape mai demult. Interviuri bune. Nu la alibii, să ne luăm salariul şi să ne vedem de-ale noastre. M-a surprins când mi-a zis că nu mai lucrează în mass media. Că din ce în ce mai rar se poate trăi onorabil din meseria asta bun fiind. Eu am un talent despre care nu ştie multă lume. Ştiu să aplaud bine. Am o acustică teribilă la aplauze. Şi uneori mă gândesc că poate e cazul să-l iau în serios. Se caută oameni care aplaudă. Cel puţin la televizor n-are nimeni nevoie de prezenţa simţului umorului. Cât de absenţa simţului ridicolului. Iar ridicolul, până nu e şi fudul, parcă nu e destul. Aşa că trebuie aclamat. Şi se angajează oameni care aplaudă. Şi aici intervin eu. Foarte priceput pe aplauze. Îi spuneam asta Ramonei, că aşa o cheamă pe cea despre care vă vorbeam. Şi zice că nu. Că nici aplaudatul nu e remunerat în funcţie de pricepere. Ci la grămadă. M-am gândit la asta. Şi nu e aşa. La ce acustică am, ţin locul unui grup întreg de aplaudaci. Aplaudacii lui Capatos, cu cei ai Simonei Gherghe puşi împreună, par răzleţi şi timizi.
Luasem asta în calcul când citeam un tabloid. Ce personaje stranii şi ce ştiruţe rulează ăştia. Pe ce iau unii bani, îţi stă mintea în loc. Mă gândeam să propun să stea o zi acasă tot departamentul de monden al unui ziar. În două ore le scriu rubrica de monden. Mă lasă lângă un telefon şi-n două ore am rezolvat şi am plecat să aplaud la o emisiune.
Dar ştiţi de ce asta? Pentru că e vremea imbecililor. E timpul în care toate produsele media pleacă de la premisa că ţara e a cretinilor. Şi nu spun că nu sunt mulţi. Spun doar că e penibil ca ei să fie targetul nostru. E caraghios să ne poziţionăm în funcţie de imbecilitate. E jenant. Nu ca ei să fie nişte cretini. Ci ca o mass media întreagă să se schimonosească să le facă pe plac. Mă uitam aseară la interviul lui Mihai Gâdea cu Jose Carreras. Antena 3, uneori e a doua televiziune ca rating a ţării. De nişă fiind. În aceeaşi ordine de idei mă uit la emisiuni de divertisment. Să zicem Masterchef. Sau Vocea României. Sau Dansez pentru tine. Mă uit şi mă gândesc că nu suntem toţi cretini. Dar în ritmul ăsta devenim.
