Tatăl şi fiul filmului: Kirk & Michael Douglas, cei doi titani ai Hollywoodului

1 decembrie, 2015
US CINEMA ACADEMY AWARD DOUGLAS jpeg

Kirk Douglas este ultimul mare star masculin din timpurile Hollywoodului de aur. La fel cum Michael Douglas este cel mai de succes actor - ca fiu al unui mare actor. Câte astfel de nume cu greutate aflate la a doua generaţie de faimă şi real talent în cinematografie cunoaşteţi? Nu sunt mulţi. Cu-atât mai puţine perechile tată-fiu care să fi format un tandem mai strălucitor ca aceşti doi monştri sacri ai filmului

Un tată, un fiu... a fost odată ca niciodată la Hollywood!

Mi-au plăcut mult cuvintele unui jurnalist care l-a obser­vat acum câţiva ani pe Kirk Douglas participând la un eveniment. „Omul este o forţă a naturii! La naiba, ar fi trebuit să se denumească un uragan până acum cu numele lui!“ Şi câtă dreptate are! Dar nu neapărat datorită fizicului robust cu care s-a remarcat în Cetatea Filmului. Tot ceea ce a realizat Kirk în viaţă – de la faptul că a depăşit urmările unui atac cerebral devastator în 1996, dar şi pe cele ale unui accident aviatic, când s-a prăbuşit cu eli­copterul în 1991, la 75 de ani, până la felul cum şi-a depăşit condiţia socială – totul a fost posibil datorită unei voinţe de fier. O voinţă care l-a dus până la o vârstă incredibilă. Pe 9 decembrie, Kirk va împlini 99 de ani! Un actor născut în cea mai cruntă sărăcie, ca fiu al unui negustor de vechituri, care a cucerit lumea cu trupul său perfect sculptat în Spartacus şi un fiu care parcă a reuşit ca niciun altul să iasă din umbra tatălui. Firul roşu al vieţilor lor şi felul în care s-au duelat de-a lungul timpului aceşti titani, pentru ca în toamna vieţii să înveţe să se iubească cu adevărat este absolut fascinant. O lecţie despre redescoperirea vieţii, despre întoarcerea la lucrurile simple, care contează cu adevărat, atunci când ai încercat totul. Dar şi o lec­ţie despre lupta pentru viaţă…

 

Kirk Douglas cu doi dintre fii săi, Joel şi Michael

Acum opt ani, Kirk impresiona până la lacrimi cu poemul de­dicat soţiei sale, Anne: „Dragostea începe la 80 de ani, iar eu ar fi trebuit să ştiu/ Doar trăiesc cu o fată care aşa spune/ Stau lângă ea când se îmbăiază/ Apoi o înfăşor în prosop/ Aprind focul şi torn un pahar cu vin (...) Ne-am întâlnit acum mai bine de 50 de ani/ Credeai că va dura? Paharele sunt goale… (...) 50 de ani ţi se pare mult? Cu cât vioara e mai veche, cu atât mai dulce este muzica/ Aşa se spune şi e adevărat/ Îmi pare că ieri ne-am întâlnit în Paris/ Acum Parisul este trist, dar eu sunt fericit că ai ales să-mi fi jumătate!“ O celebrare a iubirii până la capătul vieţii, la fel cum Michael Douglas îşi doreşte să se întâmple cu Catherine Zeta-Jones, alături de care a aniversat 15 ani de mariaj pe 19 noiembrie. Aşadar, un sfârşit de an care aparţine dinastiei Douglas! Să le urăm „La mulţi ani!“.

Kirk Douglas şi soţia sa, Anne

Şi mariajul lui Anne cu Kirk, şi cel al lui Michael cu Catherine au trecut prin momente grele. Kirk a fost unul dintre cele mai cuceri­toare sex simboluri ale Hollywoodului – astfel că infidelităţile sale, începute încă de la primul mariaj, cel cu Diana Dill, care a durat în­tre 1943 şi 1951, şi continuate în timpul celei de-a doua căsnicii, au vizat nume ca Marlene Dietrich, Joan Crawford, Barbara Stanwick, Lana Tarner, Rita Hayworth, Pier Angeli, Ava Gardner. Care a fost reţeta supravieţuirii acestui mariaj? „Niciodată n-am considerat căs­nicia noastră ca fiind unică. Pur şi simplu m-am îndrăgostit de o fată, iar acum, după atât timp, încă o iubesc!“, spune Kirk, care a cunos­cut-o pe nemţoaica Anne Buydens în 1952 la Paris, acolo unde ea era asistentă pe platourile de filmare, iar el filma tocmai pentru pelicula perfect intitulată Act of Love. La acel moment era deja divorţat de Diana, cea dintâi soţie, care îi dăruise doi băieţi: pe Michael şi pe Joel. „Când l-am văzut m-am gândit că e atât de frumos şi fermecător, dar aveam regula de a nu-mi face de cap cu starurile“, povesteşte Anne. Însă la un an de la filmări, păşeau deja spre altar în Las Vegas, la The Sahara Hotel. Anii ce-au urmat au fost plini de împliniri – Anne i-a dăruit şi ea doi fii, pe Peter şi pe Eric – dar şi de pierderi şi provocări. Totuşi, Anne a avut de fiecare dată puterea să închidă ochii la infide­lităţile lui Kirk. „În 60 de ani de mariaj, dai peste multe obstacole. Şi toate erau atât de frumoase!“, spune cu umor doamna Douglas.

Michael Douglas şi fosta nevastă, Diandra, în 1990

Şi pentru că vorbeam de destine atât de asemănătoare, fiul său, Michael, a avut şi el partea lui de iubiri infidele, deşi păşise deja spre altar în 1977, alături de Diandra Luker. Una dintre aceste po­veşti s-a consumat chiar în rulota sa ce se legăna în ritmul pasiunii alături de Kathleen Turner, partenera lui din Romancing the Stone şi The Jewel of the Nile, în 1984 şi 1985. Acelaşi demon al infidelităţii care l-a adus şi în braţele fierbinţi ale lui Sharon Stone, alături de care a filmat Basic Instinct. În ciuda tuturor problemelor şi a ispitelor, Michael nu s-a grăbit să fugă din primul mariaj - în care a rămas, totuşi, vreme de 23 de ani! În 2000, atunci când s-a sfârşit, a creat un adevărat cutremur la Hollywood, divorţul său numărându-se printre cele mai scumpe de la Hollywood – i-a lăsat Diandrei, cea cu care l-a conceput pe Cameron, suma de 45 de milioane de dolari. Şi a trebuit să apară Catherine Zeta-Jones pentru ca Michael să-şi dorească, asemenea tatălui său, un mariaj până la capătul zilelor. Nelipsit de zile furtunoase! În 2013, revista People anunţa că cei doi actori începuseră să locuiască separat şi că se pregăteau de divorţ. Totul culmina cu vestea neagră că actorul fusese diagnosticat cu cancer la gât, dar şi cu şocanta lui declaraţie că s-a îmbolnăvit din cauza sexului oral… O afirmaţie care arunca umbre amare şi asupra căminului său. Într-un moment în care ar fi trebuit să fie uniţi, soţii Douglas erau mai distanţi ca oricând. Nu e greu să înţelegi de ce Mi­chael regretă enorm acele cuvinte. Şi iată-i azi: el învingător asupra cancerului şi împreună, mai uniţi ca oricând, alături de cei doi copii ai lor, Dylan şi Carys – şi cu gândul la Cameron, fiul lui încarcerat pentru trafic de droguri. Aşadar, un clan greu încercat de viaţă, dar o adevărată forţă a naturii!

O dinastie care poartă azi un nume ce nu are nicio legătură cu numele fondatorului ei: Issur Danielovitch. Căci aşa-l chema pe Kirk Douglas, fiul unor evrei ruşi, Bryna şi Herschel "Harry" Danie­lovitch, care au imigrat din Mogilev, o regiune a imperiului ţarist, în New York. Numele şi l-a schimbat încă dinainte de a deveni celebru, atunci când, după mai bine de 40 de joburi de supravieţuire (a vân­dut snackuri şi a livrat ziare), a primit o bursă de studii la American Academy of Dramatic Arts din New York. Locul unde colega Lau­ren Bacall s-a îndrăgostit fără speranţă de el şi unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, Diana Dill. Dar şi unde talentul i-a fost remarcat, prinzând aripi pentru a se desprinde din sărăcia lucie în care venise pe lume pe 9 decembrie 1916 în oraşul american Amsterdam. „Tata, care făcuse comerţ cu cai în Rusia, şi-a luat un cal şi o căruţă şi a în­ceput să adune vechituri. Chiar şi pe Eagle Street, în cea mai săracă regiune a oraşului, el era pe cea mai de jos treaptă“, povesteşte Kirk în autobiografia lui din 1988, Fiul negustorului de vechituri.

După studii, în 1941, s-a înscris în Marină, în rândurile căreia a luptat în al doilea Război Mondial – la întoarcere, căsătorindu-se cu Diana Dill, în 1943. Tot atunci a făcut şi primul pas în cariera sa acto­ricească lucrând în radio şi jucând în reclame. Un drum spre faimă la care Kirk a visat după primele piese de teatru jucate în liceu. Dar azi, când vezi trupul lui atât de bine lucrat din

(1960), nici prin cap nu-ţi trece că ar fi putut, de fapt, să fie... rabin. „Eu şi iudaismul ne-am despărţit cu mult timp în urmă, pe când eram un copil să­rac crescând pe străzile din oraşul american Amsterdam. Pe-atunci, evreii din comunitatea noastră au adunat bani pentru a mă trimite la studii ca să devin rabin. Sfinte Moise! Asta m-a speriat de moar­te. Nu voiam să fiu rabin, ci actor. Dar credeţi-mă, fiii lui Israel erau persistenţi. Am avut coşmaruri cu mine purtând straie lungi negre şi pălărie. Nu mi-a fost uşor să ies din acea situaţie. Dar mi-a luat mult ca să înţeleg că nu trebuie să fii rabin ca să fii evreu.“

La fel cum îţi vine greu să crezi că acel Spartacus puternic a su­ferit un accident cerebral care l-a lăsat incapabil de a mai vorbi. Da, Kirk Douglas a luat viaţa de la capăt la... 80 de ani! Şi nu a fost uşor. „Am căzut în depresie, am contemplat actul sinuciderii, dar pistolul ăla în gură îmi dădea dureri de dinţi şi era aşa rece, că mi-am venit în simţiri“, a povestit actorul, care s-a refăcut datorită soţiei Anne. „Cea care de câte ori îi spun că aş vrea micul dejun în pat mă trimite să dorm în bucătărie“, adaugă el, râzând. „Ce poate face un actor care nu mai poate vorbi? Să aştepte să revină era filmelor mute? Am lucrat de

două ori pe săptămână cu un terapeut specializat în vorbire. Deschi­de gura mare – scoate limba cât poţi de mult şi rămâi aşa. Masează-ţi obrajii şi buzele. Mi-am făcut exerciţiile zilnic, chiar şi când eram în maşină dimineaţa cu soţia mea. Odată eram la stop cu limba scoasă de-un cot, încordându-mi fălcile, iar când am privit peste umăr, un şofer scosese şi el limba la mine. Am rămas amândoi pe poziţii până s-a făcut verde“, povestea chiar acum patru ani cu atâta umor Kirk.

Să iei în felul acesta viaţa de la început e, într-adevăr, un exemplu de ambiţie şi forţă. Dar în cazul dinastiei Douglas, atât excelenţa, cât şi greşelile şi agoniile par a se fi jucat mereu la dublu. Căci aşa cum tatăl s-a luptat cu urmările atacului cerebral din 1996 şi cu rănile ac­cidentului de elicopter din 1991, fiul a învins necruţătorul diagnostic de cancer la gât. Iar dacă tatăl l-a pierdut pe unul dintre cei patru fii, Eric, de asemenea actor, care a murit în urma unei supradoze de droguri, Michael era cât pe-aci să-l piardă pe fiul său, Cameron, tot în faţa drogurilor – azi acesta se află în închisoare, unde are o condam­nare până în 2018 pentru trafic de stupefiante. Să fie karma? Să fie, cum ar zice cârcotaşii, ghearele faimei şi succesului care i-a făcut pe amândoi să se dedice mai puţin familiei, iar pe Michael să nu înveţe nimic din greşelile tatălui?

Din povestirile lui Kirk, tatăl lui, Herschel, nu avea pentru el şi cele şase surori nici măcar o îmbrăţişare, finalmente părăsind familia. La fel cum, după ce au venit pe lume Michael, în 1944, şi Joel, în 1947, Kirk divorţa patru ani mai târziu de Diana şi pleca la Hollywood, lăsându-şi în urmă cei doi copii. Istoria se repeta. De altfel, Michael a mărturisit că îşi vedea tatăl doar în ocazii speciale şi mereu mergea în vârful degetelor ca să nu-l supere. Dar nu-l acuză de nimic, atâta timp cât şi el a făcut aceleaşi greşeli. „Tata era măcinat de dorinţa de-a deveni cineva în viaţă şi probabil că a avut copii prea devreme. Abia târziu în viaţă s-a bucurat cu adevărat de noi“, spune Michael, care, de altfel, a învăţat această lecţie pe propria piele. Căci după Ca­meron, Zeta-Jones l-a făcut din nou părinte la o vârstă cu adevărat matură. „Nu ştiu mulţi părinţi de vârsta mea care au copii atât de mici. Nu e nimic rău în a deveni tată după 50 de ani. Fiindcă în pri­ma parte a vieţii, te domină ambiţiile, cărora eşti tentat să le acorzi întâietate. Ulterior, ai mai mult timp pentru copii. Cum se întâmplă acum cu mine şi mă bucur enorm. Nu mi-aş fi putut dori copii mai buni decât Dylan şi Carys“, explică actorul de 71 de ani.

Diana Douglas, Kirk Douglas, Michael Douglas şi Cameron Douglas

Şi spune asta gândindu-se cât şi-a acuzat faimosul tată că nu i-a acordat suficientă iubire, deşi el a făcut aceeaşi greşeală în privinţa primului fiu, Cameron. „Tata avut alte priorităţi. S-a axat pe carieră. La fel ca mine!“, povesteşte Michael, care a fost dominat de ideea de a dovedi că e cel puţin la fel de bun ca marele Kirk Douglas. Şi asta fără prea mult ajutor din partea lui – nu degeaba a plecat să stea în chirie cu Danny De Vito. Iar la primele roluri în New York, în anii ’60, stre­sul faptului că era Douglas Jr. şi că toată lumea aştepta excelenţa de la el îi crea o stare atât de puternică de anxietate, încât voma înainte de fiecare probă ori spectacol. Ulterior, în anii ’70, când Michael juca în serialul Străzile din San Francisco, Kirk a vrut să-i întindă o mână de ajutor. Cumpărase drepturile de autor pentru Zbor deasupra unui cuib de cuci, fascinat fiind de poveste după ce jucase rolul principal în spectacolul omonim de pe Broadway. Îşi dorea să facă şi filmul, aşa încât i-a pasat drepturile fiului, pentru a fi producător. Doar că Michael l-a fentat, considerând că un Jack Nicholson de 38 de ani era mult mai potrivit pentru rolul lui R.P. McMurphy decât tatăl lui, care împlinise 59 de ani. Kirk a luat foc! „Tata a fost îngrozitor de dezamăgit atunci!“.

Catherine Zeta Jones şi Michael Douglas

Culmea este că Nicholson a luat Oscarul în 1976 pentru acel rol. Oare Kirk l-ar fi luat? E o durere cu care a rămas până azi, căci pre­miul Academiei Americane de Film pentru întreaga activitate, pri­mit în 1996, nu valorează cât un Oscar pentru un rol fantastic. Iar la acest capitol, Kirk a rămas doar cu două nominalizări – în 1950, pen­tru

, şi în 1953, pentru

. Ironia face ca fiul să-l fi depăşit într-o primă fază chiar datorită peliculei ce a provocat scântei între ei. A luat Oscarul în calitate de producă­tor pentru

, premiat drept cel mai bun film. Ulterior, în 1988, legendarul Gordon Gekko din

avea să-i aducă şi acel trofeu pe care Kirk nu l-a primit niciodată. Rana a rămas nevindecată, chiar dacă între timp s-a apropiat foarte tare de Michael. Şi, în documentarul HBO dedicat acum câţiva ani celor doi coloşi, un Kirk cu o vorbire împiedicată din cauza atacului cerebral şi-a apostrofat fiul. „Cu ce ţi-am greşit, tată?“, îi spune Michael, pe un ton prefăcut inocent. „Ai fi putut să-i dai acel rol tatălui tău!“.

Vincent Van Gogh, din

(1956) ori

(1960). De partea cealaltă, Michael a dat lumii două personaje scăldate în nuanţe negative, simbolizând două păcate originale: pofta carnală (Dan Gallagher, din

) şi lăcomia (Gordon Gekko, din

). „Bărbaţii trec printr-o puternică criză acum, fiindcă femeile au pretenţii nerezonabile de la ei“, a spus Michael în 1987, la apariţia peliculei în care el îşi înşela periculos soţia cu o Glenn Close fantastică în rol de amantă posesivă până la crimă. Şi din acel moment avea să se dezlănţuie haosul, fiind­că Michael vorbea din proprie experienţă. Mariajul lui cu Diandra Luker, fiica unui diplomat bogat, se ducea de râpă, ea acuzându-l că o înşelase de nenumărate ori şi că nu era un tată bun pentru fiul lor, Cameron. Afectat de acest eşec, Michael s-a refugiat în băutură. „El a făcut mereu totul cu dedicaţie totală. Chiar şi atunci când şi-a făcut rău lui însuşi!“, spunea cu un umor amar Danny De Vito.

În 1992, Michael se interna la o clinică de reabilitare, stârnind zvo­nul că se afla acolo pentru dependenţă de sex. „Am rămas cu eticheta asta“, se plânge actorul, care face pe nevinovatul şi dă vina pe un jurnalist britanic lipsit de scrupule. Kirk, pe de altă parte, care avu­sese şi el o problemă de fidelitate, se amuza teribil şi acum de această etichetă. După externare, însă, a fost prea târziu ca să-şi mai refacă mariajul. Şansa de a lua viaţa de la capăt a apărut la o cină mondenă în 1998, la Festivalul de Film de la Deauville. Acolo unde s-a dus în­tins, ştiind că va veni şi Catherine Zeta-Jones, după care i se aprinse­seră călcâiele de când o văzuse în Masca lui Zorro. După zece minute de conversaţie cu splendida galeză, Michael îi declara deja că vrea să fie tatăl copiilor ei. Catherine, de cealaltă parte, îl găsea atrăgător, dar reputaţia lui negativă a fost mai puternică iniţial, aşa că l-a respins. Şi l-a forţat la o curte asiduă întinsă... tot pe nouă luni, asemenea unei sarcini, dacă tot îi spusese din prima că vrea copii cu ea. „Au urmat nouă luni de telefoane, declaraţii, buchete de flori şi cine romantice“, îşi aminteşte Catherine. Nunta lor din anul 2000 a fost extrem de comentată, dată fiind diferenţa de 25 de ani dintre miri. Dornic ca de data asta să reuşească la capitolul familiei, Michael a avut puterea de a face un pas înapoi, căci Catherine se afla în plin avânt al carierei şi altfel nu şi-ar fi putut întemeia o familie.

Astăzi, cei doi zâmbesc în acelaşi tablou de familie. O familie fără de care Michael n-ar fi putut depăşi anul 2013, când slăbise atât de mult în crunta luptă cu cancerul. Tot datorită familiei poate trece mai uşor peste gândul că a eşuat în privinţa lui Cameron, pe care acum e nevoit să-l viziteze la închisoare. Are speranţe, însă, că atunci când va fi eliberat, va avea, măcar, şansa de-a lua viaţa de la capăt. Un lu­cru pe care fratele lui vitreg, Eric, nu l-a mai putut face. Fiul lui Kirk şi al lui Anne a murit pe 6 iulie 2004 în urma unei supradoze. „Odih­neşte-te în pace, băiatul meu frumos/ Nu va mai fi mult până ne vom întâlni/ Mă voi aşeza lângă tine/ Şi vom vorbi fără s-avem secrete/ Spune-mi, Eric, cu ce ţi-am greşit? Ce-ar fi trebuit să fac pentru ca tu să fii mai puternic? Acum stau aici şi plâng/ Aşteptând să fiu cu tine când voi muri“, a scris tatăl lui într-un poem din cartea lui de ver­suri publicată anul trecut, Life Could Be Verse. Ar fi, aşadar, rândul lui Cameron, actor la rândul său, să dovedească tăria ADN-ului Douglas! Oare va putea face asta?

foto: guliver/getty images/rex features, photoland/corbis images/album/age fotostock, toby hancock/ok! syndication