Tirania vechiului Hollywood

De la minori exploataţi la avorturi comandate, căsătorii interzise şi operaţii estetice impuse, star system-ul erei de aur a Hollywoodului păstrează în culise abuzuri cărora le-au căzut victime cele mai mari vedete ale acelor vremuri

Lipsă de intimitate. Tabloide care inventează ştiri. Presiunea celebrităţii pe social media... Oricât ar încerca vedetele de azi să se plângă de dezavantajele statutului lor, nu există nicio îndoială că în era de aur a Hollywoodului, lucrurile stăteau mult mai rău. Vechiul Hollywood îşi va păstra mereu strălucirea în ochii noştri. Dar această strălucire ascunde şi adevăruri greu de digerat. Mai prost plătite decât azi, vedetele, în special cele de sex feminin, aveau şi mult mai puţină autonomie, studiourile având puterea de a controla felul în care arătau sau trăiau  - iar asta chiar prin clauze prevăzute în contracte. Un exemplu despre cum erau exploatate vedetele cu orice ocazie, modelându-li-se identitatea după bunul plac al studiourilor, este Joan Crawford. Născută Lucille Fay LeSueur, ea a fost nevoită să intre în jocul producătorilor de a face un concurs public prin care să se voteze numele ei de scenă. „Am urât acel concurs. La fel cum mi-am urât numele“, avea ea să spună. Pare un lucru minor. Şi, totuşi, imaginează-ţi cum ar fi să ţi aleagă aşa identitatea. Iar acesta este doar nivelul zero al modului în care studiourile controlau vieţile starurilor. Poveştile de mai jos vorbesc despre faţa nevăzută a Cetăţii Filmului dintr-o eră spre care toţi continuăm să privim cu nostalgie, ca spre un etalon al glamourului.

Judy Garland

Judy Garland a ajuns prematur dependentă de medicamente.

A fost victima unui sistem care aplica nişte cereri imposibile asupra angajaţilor săi, mai ales asupra celor cu vârste fragede. La 15 ani, în 1937, Judy era aleasă de MGM să joace împreună cu Mickey Rooney într-o serie de musicaluri – totul într-un ritm aproape inuman, pe care studiourile îl impuneau pentru că aveau contracte stricte, iar legislaţia muncii în privinţa minorilor era destul de evazivă. Astfel, Garland ajunsese să muncească şase zile pe săptămână, câte 18 ore încontinuu – având în jurul său asistenţi instruiţi să-i furnizeze amfetamine pentru energie şi somnifere când nu putea dormi. „După patru ore, mă trezeau şi-mi dădeau din nou pastile“, a povestit Garland. La 19 ani, se căsătorea cu compozitorul David Rose, împotriva voinţei boşilor MGM, care i-au ordonat să se întoarcă la muncă în doar 24 de ore de la nuntă. Asta n-a împiedicat-o să rămână însărcinată, spre disperarea studiourilor care o voiau în continuare Dorothy cea inocentă din Vrăjitorul din Oz – aşa că i s-a impus avortul. Despre cât de „inocentă” trebuia să fie Dorothy ne-a lămurit chiar ea, povestind cum era molestată chiar de producătorii care îi complimentau talentul vocal în timp ce-i pipăiau sânii. Ne-a lămurit şi cel de-al treilea ei soţ, Sidney Luft, care a povestit în cartea lui, My Life with Judy Garland: „Pe platourile de la Vrăjitorul din Oz colegii i-au făcut viaţa un coşmar, hărţuind-o sexual. Îi băgau mâinile pe sub rochie. Era vorba de bărbaţi de peste 40 de ani“. Judy a avut doi copii cu Luft, înainte de a divorţa de el în 1965 – cu patru ani înainte de a-şi găsi sfârşitul. Pastilele cu care o îndopaseră studiourile din adolescenţă îi creaseră o dependenţă din ghearele căreia nu a mai putut scăpa. „Platourile de filmare deveniseră ca o casă bântuită pentru mine. În fiecare zi ajunsesem să merg la lucru cu lacrimi în ochi şi repulsie în inimă şi-n minte“, spunea Garland. În 1969, cel de-al cincilea ei soţ, Mickey Deans, avea s-o găsească fără suflare pe podeaua băii, după o supradoză de barbiturice.

Shirley Temple

Shirley a dezvăluit în autobiografia ei tratamentele nedrepte la care a fost supusă.

Descoperită în 1932, Shirley a fost distribuită într-o serie de filmuleţe cu puternice accente pedofile, sub titlul Baby Burlesks, în care acţiunea se petrecea într-un bar, unde toţi actorii erau copii – Shirley interpretând, la doar câţiva anişori, rolul divei care dansa pentru clienţii localului. Când copiii din distribuţie, inclusiv ea, nu se supuneau cererilor de pe platourile de filmare, erau închişi într-o încăpere fără geamuri, cu doar un bloc de gheaţă pe care să stea. „Această lecţie de viaţă a fost profundă şi de neuitat. Am învăţat încă de atunci că timpul înseamnă bani“, scria Shirley în autobiografia ei, Child Star. Şi, cu această lecţie învăţată, a făcut nu mai puţin de 23 de filme între 1933 şi 1939, în timpul marii crize. La 12 ani, Shirley trecea de la casa 20th Century Fox la MGM, ocazie cu care producătorul Arthur Freed a invitat-o în biroul său. „Prima dată trebuie să scăpăm de şunculiţele tale. Apoi să îţi facem o coafură nouă. Şi să te învăţăm să dansezi cum trebuie“, i-a spus Arthur potrivit relatărilor actriţei. „Cunoscut ca producător al peliculei Vrăjitorul din Oz, despre Freed se spunea că îşi chema actriţele să dea probele pentru roluri pe canapeaua din biroul său. Eu habar n-aveam despre asta pe atunci. «Am ceva special pentru tine», mi-a spus el. «Tu vei fi noua mea stea». Şi, cu o faţă zâmbitoare, s-a ridicat şi şi-a dat pantalonii jos. Eu am izbucnit într-un râs nervos. Insultat, mi-a urlat să ies afară“, a povestit actriţa, care din fericire semnase deja contractul cu MGM. Ce ne bucură şi mai mult este că ulterior a reuşit să ducă o viaţă echilibrată, retrăgându-se din lumea filmului. A murit la 86 de ani, în 2014.

Jean Harlow

Jean a fost o victimă a sistemului hollywoodian.

Prin 1922, studiourile de film deveniseră extrem de preocupate să introducă în contractele lor cu celebrităţile clauze morale. Ca urmare a noilor prevederi, o sarcină nedorită ar fi putut afecta box office-ul unui film – deci ar fi violat politica studiourilor. Pentru că, nu-i aşa, la acea vreme, starurile glamouroase nu mai erau populare dacă aveau copii. Şi iată cum clauzele se puteau extinde de la dreptul de-a alege dacă vrei să păstrezi o sarcină sau nu la libertatea de-a te căsători sau nu. Una dintre victimele acestui abuz a fost Jean Harlow, care n-a avut voie să se mărite cu William Powell fiindcă MGM prevăzuse clar în contractul ei că îi este interzisă căsătoria. O soţie nu putea fi o bombă sexy, la urma urmei, nu-i aşa? Rămasă însărcinată în urma relaţiei cu Powell, Jean a fost programată de urgenţă pentru o intervenţie de către Howard Strickling, directorul de publicitate al MGM. Potrivit cărţii The Fixers, a lui E.J. Fleming, pe perioada acestei şederi secrete la o clinică, vedeta a fost văzută doar de către doctori şi asistentele medicale în aceeaşi cameră 826, pe care o ocupase şi cu un an înainte pentru o operaţie de... „apendicită“. Totul trebuia aranjat pentru a se păstra nealterată imaginea bombei blonde. Şi tocmai această imagine avea să-i aducă sfârşitul la doar 26 de ani. Din cauza tratamentelor săptămânale cu substanţe chimice toxice, folosite pentru a-şi menţine iconicul blond platinat, a ajuns ca în 1936 să se îmbolnăvească de infecţie respiratorie şi gripă. Pe platourile de filmare pentru Saratoga, în 1937, Jean Harlow se simţea extrem de obosită, cu stări de vomă şi dureri abdominale. Deşi a crezut că-şi revine, a intrat în comă şi a murit pe patul de spital pe 7 iunie 1937, din cauza insuficienţei renale. Filmul a fost finalizat cu ajutorul unei dubluri…

Rita Hayworth

Rita a trecut printr-o transformare uluitoare.

Ea este cel mai surprinzător caz de transformare prin care a trecut o femeie în Vechiul Hollywood. Fiindcă, până să ajungă megastarul Rita Hayworth, se numea Margarita Carmen Cansino şi era fiica unui dansator spaniol de flamenco şi a unei fete din Corul Ziegfrid din Paris, cu descendenţi englezi şi irlandezi. După câteva roluri stereotipe pentru hispanici, Ritei i s-au impus tratamente dureroase cu electroliză pentru a-şi lăţi fruntea şi a-şi accentua linia părului, care a fost apoi vopsit roşcat. Toate fiindcă fabrica hollywoodiană şi-a dorit, pur şi simplu, să-i schimbe rasa şi s-o transforme dintr-o hispanică într-o americancă albă get-beget. O transformare rasistă impusă, prin care Cansino şi-a şters aparenţele moştenirii genetice. Tot Rita poate fi exemplu pentru o altă modalitate de control obsesiv din partea studiourilor de film – pe vremea mariajului ei cu Orson Welles casa lor fiind înţesată de microfoane din ordinul producătorului Columbia, Harry Cohn. Nu degeaba a rămas în istoria Hollywoodului una dintre replicile lui Cohn: „Eu nu sufăr de ulcer. Eu provoc altora ulcere!“. „Harry a văzut în mine doar o femeie bună de exploatat pentru bani. Era extrem de posesiv. El voia să decidă cu cine ies din casă, ce prieteni am. Nimeni nu poate trăi aşa. Cohn a fost un monstru“, a povestit Hayworth.

Lana Turner

Lana a fost forţată să facă avort.

Şi ea a fost una dintre victimele acestui sistem, atunci când a rămas însărcinată cu Tyrone Power – un caz de care s-a ocupat acelaşi Howard Strickling. De altfel, nu era prima dată când se ocupa de Lana. Potrivit aceleiaşi cărţi The Fixers, prima intervenţie a lui Strickling în cazul Lanei a fost de-a dreptul terifiantă. Se întâmpla în 1941, când Lana descoperise că e gravidă cu soţul de atunci, muzicianul Artie Shaw. Strickling a aranjat un avort chiar în camera ei de hotel în timpul unui turneu în Hawaii. Procedura ar fi avut loc fără anestezie, pe patul din cameră, mama Lanei acoperindu-i gura cu mâna pentru a-i înnăbuşi strigătele de durere. Doctorul a fost plătit cu 500 de dolari, deduşi din salariul Lanei. O săptămână mai târziu diva apărea „ca nouă“ pe platourile de filmare ale peliculei Ziegfeld Girl.

Ava Gardner şi Mickey Rooney

Povestea lor de iubire a învins. Chiar dacă nu au reuşit să rămână fericiţi până la adânci bătrâneţi-

În tot acest tablou sumbru, era nevoie şi de o istorie victorioasă – aşa cum a fost cazul iubirii dintre Mickey Rooney şi Ava Gardner. Cel dintâi lucra pentru MGM, fiind foarte strict controlat chiar prin intermediul unui asistent, care raporta fiecare mişcare a actorului către studiouri. Când Mickey s-a decis s-o ia de nevastă, producătorul Louis B. Mayer, cofondator al MGM, i-a transmis cât se poate de limpede că, atâta vreme cât lucra pentru el, nu se putea însura cu Ava. Rooney a reuşit, însă, să reziste oricăror ameninţări şi, finalmente, s-a căsătorit.

Kim Novak şi Sammy Davis Jr.

Kim a trăit o iubire interzisă.

Artistul a avut mari probleme din cauza iubirii lui pentru Kim.

Povestea lor de iubire vorbeşte despre ce forme sufocante putea căpăta controlul studiourilor asupra vieţii celebrităţilor. Când splendida blondă Kim Novak s-a îndrăgostit cu totul neaşteptat de nimeni altul decât cântăreţul de culoare Sammy Davis Jr., acelaşi temut producător Harry Cohn a luat foc. Nu putea accepta ca un negru s-o iubească pe una dintre vedetele lui. Mai ales pe Kim Novak, în care vedea o înlocuitoare a ingratei Rita Hayworth. Aşa că Harry nu s-a sfiit să apeleze la prietenul său, John Roselli, o figură importantă în rândul mafiei din Chicago, care a aranjat ca Sammy să fie răpit câteva ore, suficient pentru a-l speria şi a-l face să înţeleagă că trebuie să renunţe la iubirea lui pentru Kim. Mai mult decât atât, pentru a şterge orice urmă a iubirii, Cohn l-a şi forţat să se însoare în ritm de urgenţă cu dansatoarea de culoare Loray White. Davis îşi pierduse ochiul stâng într-un accident de maşină în 1954. Un documentar BBC din 2014 relatează că Harry l-ar fi ameninţat că-i scoate şi celălalt ochi dacă nu se însoară în 48 de ore cu Loray - lucru pe care Sammy l-a făcut doar după ce s-a îmbătat criţă. Mariajul a fost dizolvat nouă luni mai târziu.

Foto: Guliver