Viaţa cântăreţei Lady Gaga, dincolo de faimă

Devorează fiecare bucată de faimă cu o poftă insaţiabilă. Sfidează regulile ca o veritabilă exhibiţionistă şi se autointitulează mamă a „monştrilor“ – fanii ei, dar şi cei ai trecutului, care au îngropat-o pe Stefani şi au născut-o pe Gaga.

Obişnuia să cânte de când era mică melodii ale lui Michael Jackson ori ale lui Cyndi Lauper, înregis­trându-se cu un minireportofon pentru copii. La patru ani, învăţase singură după ureche să cânte la pian. În adolescenţă, şi-a încropit o trupă cu care a şi cântat primul cântec scris de ea. Ca, la maturitate, să-şi asume ireversi­bil rolul de star excentric, teatral. Pentru public, cum îi şade bine oricărui personaj memorabil... Dar dincolo de culorile libertăţii de exprimare a celei care avea să reinventeze muzica pop şi să dea naştere unei generaţii de „monştri“, fanii ei, trecutul cenuşiu e, de fapt, substanţa acestui portret flamboaiant numit GaGa.

Şi, la-nceput, a fost Joanne Stefani Angelina Germanotta, născută şi crescută de părinţi italiano-americani, într-un duplex din faimosul Upper East Side, Manhattan. Cynthia, angajată în telecomunicaţii, şi Joseph, antreprenor online, au adus-o pe lume pe 28 martie 1986, pregătindu-i în detaliu planul de educa­ţie artistică şi profund catolică. La 11 ani, au înscris-o la o şcoală catolică privată de fete, Convent of the Sacred Heart, unde nevo­ia de identitate şi detaşare de tipare a defulat în tabăra proscrişi­lor. „Obişnuiam să-mi desenez sprâncene stufoase în stil Evita“, povestea Gaga pentru Rolling Stone, acum cinci ani. „Foloseam şi autobronzant, apăream foarte bronzată în şcoală, iar colegii se luau de mine: «De ce naiba eşti aşa portocalie?», «De ce ţi-ai prins părul aşa?», «Eşti gay?». M-au numit curvă, m-au numit în toate felurile. Nici nu mai voiam să merg la şcoală“. Chiar şi mama ei, care a avut o relaţie deschisă cu cele două fetele ale sale, îşi amin­teşte că Stefani era intenţionat exclusă de colegii care-şi băteau joc de ea pentru că studia, în loc să se distreze. „Când era mică, a învăţat nişte lecţii foarte dureroase despre pericolele cruzimii şi importanţa bunătăţii. Era creativă şi 100% autentică, dar ceilalţi nu apreciau aspectele care o făceau unică – şi diferită. Aşa că o tachinau, umileau ori excludeau“, remarca Cynthia în The Daily Beast, adăugând că toate astea i-au produs fetei sale celebre „an­xietate, depresie şi dorinţă de autodistrugere“.

O învinsă în exterior şi o învingătoare în interior, căci, aşa cum a continuat Cynthia, luptele duse cu aceste probleme au ajutat-o, mai târziu, pe fiica ei să empatizeze cu o armată de fani, „monstruleţii“ cărora le-a devenit model de urmat. „Ştiu cum e să fii deprimat, să te simţi umilit, să fii izolat. Cunosc prea mul­ţi oameni care, indiferent cine sunt şi de unde vin, simt acelaşi lucruri ca mine. Cumva, a fost frumos cum ne-a conectat tris­teţea“, s-a confesat diva pop într-un interviu despre noua revo­luţie pornită cu mama ei prin fundaţia lor, Born This Way: The Emotion Revolution, care urmăreşte stoparea batjocurii tinerilor din şcoli.

Joe Germanotta şi Cynthia Germanotta

Şi-a găsit refugiu în arte, care i-au permis să-şi asume identi­tatea, cât şi alter-egouri – prin lecţii de pian clasic, lecţii de can­to predate chiar de antrenorul Christinei Aguilera şi de actorie, luate în fiecare sâmbătă, de la 11 ani. „Sunt novice în multe şi, totuşi, nu, pentru că am studiat actoria mai bine de zece ani, deci şi asta sună ridicol. Ştiu că spun c-am făcut multe, chiar am fost o femeie a Renaşterii de la patru ani! Piano clasic, lecţii de actorie de la şapte ani, balet, metoda Strasberg, adică actoria metodică. Am fost şi la Şcoala de Arte Tisch al Universităţii New York şi am făcut teatru muzical, am compus. Mereu am fost atrasă de arte“. Dar de la o extremă la alta e doar un pas, pe care l-a făcut cu o naturaleţe specifică firilor artistice până la sacrificiu. Stefani şi-a forţat eliberarea din confort renunţând la studii şi mutându-se în Lower East Side. „Mi-am părăsit familia, mi-am căutat cel mai ieftin apartament şi n-am tăcut din gură până când cineva m-a auzit“, a povestit Gaga despre rebeliunea de la 19 ani.

Dar vorbeam, mai sus, şi de autodistrugere, iar cea care avea să devină Lady GaGa s-a împărţit câţiva ani între linii de cocaină şi show-uri de dans burlesc, în barurile din Manhattan. „Eram pe scenă în chiloţi tanga, cu franjuri care-mi acopereau fundul, gândindu-mă că asta va merge, dansând Go-Go pe Black Sabbath în timp ce cântam despre sex oral“, alături de o trupă pe care o formase din adolescenţă. Abia după ce l-a cunoscut pe produ­cătorul Rob Fusari, viitorul iubit, a început drumul spre faimă. Acesta era în căutarea unei voci pentru o altă trupă, reuşind cu GaGa alături să ajungă la casa de discuri Def Jam. Este şi peri­oada în care – avea să recunoască ea, în decembrie 2014 – a fost violată de un producător muzical mai mare cu 20 de ani. Atacul a coincis cu momentul în care Def Jam a renunţat la contractul cu ea după trei luni... Dar Gaga avea ambiţie prea multă pentru a se mulţumi cu eticheta de „victimă a violului“ care i-ar fi anulat orice şansă la succes pe cont propriu. A ales tăcerea şi terapia privată şi a mers mai departe cu Lady Starlight, sub numele de „Ultimate Pop Burlesque Rockshow“, cu care a şi ajuns la altă casă de discuri, ajutată de Fusari.

Burlesc. Cu Lady Starlight, cu care a debutat la festivaluri şi cu care a împărţit acelaşi exhibiţionism.

Mentorul lui Gaga a devenit Akon. „Îmi spunea să intru în studio şi să cânt vocalurile alese de el. Mereu îmi spunea că pot cânta foarte bine, aşa că s-a decis să facă parte din muzica mea“, a povestit artista despre momentul în care a intrat în familia In­terscope Records. Puţini ştiu, dar ea deja era o compozitoare de hituri pentru Fergie, New Kids on the Block, Pussycat Dolls ori Britney Spears! Tot Akon a ajutat-o să lanseze cu succes răsu­nător albumul de debut, The Fame. „E uşor să anulezi un artist debutant de 22 de ani care poartă o perucă blondă gen Cher, un costum de catwoman cu glugă şi o chestie strălucitoare pe care o numeşte băţul disco – dar nu şi dacă are un album plin de hituri“, remarcau cei de la Billboard. The Fame, începutul legendei, no­minalizat la şase Grammy-uri. „Mereu am fost un artist“, spunea, ca pentru sine, Gaga. „Şi dintotdeauna am fost faimoasă, doar voi nu o ştiţi încă“. O cutezanţă titanică, care a ajutat-o să se rein­venteze la fel de uşor cum schimbă costume.

Globul. Rolul bizar din serialul horror i-a adus Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă.

Pendularea între extreme s-a observat şi când a lansat două videoclipuri iconice, care i-au alimentat imaginea de rebelă ri­dicată împotriva sistemului în special catolic: Alejandro, atacând subiectul homosexualităţii, şi Judas, unde o înfăţişează pe Maria Magdalena. Liderii catolici au acuzat-o de blasfemie. În loc de critici, a primit aplauze, la fel cum a primit şi pentru prestaţia din serialul American Horror Story. De curând i-ar fi suflat şi lui Beyoncé rolul din A Star is Born, care va fi regizat de Bradley Cooper.

Că veni vorba de suflat: fosta iubită a superbului ei logod­nic, Taylor Kinney, o acuza anii trecuţi că „i-a furat iubitul“, care o înşela cu vedeta de ceva timp... Cu toate astea, cuplul merge înainte şi merge frumos! În rest, silentio stam­pa... Doar amintirea unui ex mai merită menţionată, revelând întocmai cine e Gaga. „Am avut un iubit care mi-a spus că niciodată nu voi reuşi, nu voi fi nominalizată la Grammy, nu voi avea niciun hit şi că speră din toată inima să eşuez. I-am spus: „«Cândva, când nu vom mai fi împreună, nu vei putea nici să comanzi o nenorocită de cafea la magazinul de pe colţ fără să mă auzi sau să mă vezi!»“.

foto: guliver/getty images, photoland/wenn.com/album