Viaţa lui Judy Dench. Totul despre iubitul mai tânăr, tatuajul de pe posterior şi Oscarul câştigat

Actriţa britanică şi-a dobândit notorietatea cu rolurile shakespeariene pe care le-a jucat în cele şase decenii de carieră, din care n-a lipsit nici cel de opt minute, care i-a adus şi Oscarul. Însă celebra octogenară contrabalansează imaginea ei rigidă cu declaraţiile despre sex, iubitul mai tânăr şi tatuajul de pe posterior, dedicat regizorului care-a transformat-o într-un superstar hollywoodian.

Judi Dench are 82 de ani

Actriţa care consideră, la 82 de ani, că pensionarea e nimic mai mult decât un cuvânt nepoliticos şi-a luat concediu doar de două ori în cei peste 60 de ani de ca­rieră – atunci când a născut-o pe fiica Finty şi când i-a stat la căpătâi soţului David Williams, care s-a prăpădit din cauza cancerului pulmo­nar în 2001. În rest, a rămas pe „baricade“ şi continuă să facă asta în ciuda trecerii anilor şi a apariţiei impedimentelor specifice vârstei. Întrebată de un reporter, în urmă cu câţiva ani, dacă se teme de bătrâneţe, Judi i-a tăiat-o scurt: „Glumeşti! Nu folosi acest cuvânt! Ur­mătoarea ta întrebare e dacă urmează să ies la pensie, nu? Câtă obrăznicie! Bineînţeles că-mi fac griji dacă îmi voi mai aminti toate replicile, dacă mă voi putea deplasa cu genunchiul meu operat, îmi fac griji constant!“ Dar anii au tre­cut şi legendara actriţă se află acum în plină campanie de promovare a filmului Victoria şi Abdul, care are şanse reale să-i aducă cel de-al doilea Oscar din longeviva sa carieră.

Sexy. Rolul din musicalul Cabaret (1968) i-a adus notorietatea în UK, dar şi statutul de femeie irezistibilă.

Dench se află în lumina reflectoarelor încă din 1957, când a absolvit Central School of Speech and Drama, din Londra. Încă de la de­but, a atacat cu succes roluri solicitante, mar­ca William Shakespeare (a debutat în Hamlet - 1957), dar nu s-a axat numai pe clasici. Perso­najul Sally Bowles din musicalul Cabaret (1968) a fost cel care a făcut-o vedetă peste noapte în Marea Britanie şi asta cu toate că Judi nu excelează la cântat. Inutil să mai spunem că talentul actoricesc a fost cel care i-a făcut nu­mele cunoscut în breaslă. Dar şi perseverenţa sa a jucat un rol în scoaterea ei din anonimat. La primul casting pentru un film la care s-a prezentat, a primit un refuz categoric. „Dom­nişoară Dench, trebuie să îţi spun că ai o faţă care nu se pretează la aşa ceva, chipul tău pur şi simplu nu dă bine pe «sticlă»!“, a încercat să o descurajeze regizorul al cărui nume nu-l dezvăluie, din eleganţă, cea care n-a avut ul­terior nicio problemă să cucerească şi marele ecran. Dar e posibil ca regizorul cu pricina să fi avut, totuşi, dreptate, nu perfecţiunea tră­săturilor faciale primează la starul britanic, ci ceea ce exprimă ele. Altfel cum să ne expli­căm că Dench a fost distribuită în seria James Bond la 60 de ani şi a continuat să facă parte din distribuţie timp de şapte filme cu agentul 007 la vârsta la care cele mai multe actriţe se resemnează cu gloria de altădată?! Iar, după apariţia surprinzătoare, dar deloc nefericită, în blockbusterul american, cariera actriţei a luat o altă turnură favorabilă. I s-au oferit roluri în pelicule precum Chocolat (2000), Iris (2001), Notes on a Scandal (2006) şi Philomena (2013), deschizându-i-se astfel calea spre cele şapte nominalizări la Oscar care nu s-au lă­sat mult aşteptate. Atunci (adică înainte de-a câştiga Oscarul pentru rolul Reginei Elizabeta din Shakespeare in Love - 1999) a intrat în sce­nă mogulul american Harvey Weinstein, care a propulsat-o pe Judi printre superstarurile hollywoodiene. „Nu degeaba mi-am tatuat pe posterior JD loves HW!“, spune cea care, în ziua în care a împlinit 81 de ani, şi-a inscripţi­onat Carpe Diem pe încheietura mâinii.

Judi Dench şi Michael Williams (1935 - 2001)

Născută pe 9 decembrie 1934, în North Yorkshire, Marea Britanie, Judith Olivia Den­ch a fost obişnuită cu scena de mică. Tatăl ei, Reginald, era doctor rezident la Teatrul Re­gal din oraşul ei natal, iar vizitele micuţei în culise, unde actorii îşi repetau replicile şi îşi probau costumele, nu erau deloc neobişnuite. Fascinată de întreaga desfăşurare de forţe de pe scenă, Judith îşi monta propriile spectaco­le în living-ul de-acasă, unde era acompani­ată, la pian, de mama ei, Eleanora. Susţinută, de fapt, de întreaga familie, Judi a urcat pe o scenă adevărată la York Mystery Plays, unde a avut parte de ajutorul mamei la capitolul costume, iar tatăl i-a dat replica, interpretând unul dintre personaje. Până şi fratele Jeffrey a pus umărul la formarea lui Judi ca actriţă. „Nu m-aş fi gândit niciodată cu seriozitate la actorie, dacă nu m-ar fi împins Jeff de la spa­te“, a recunoscut Dench mai târziu. Astfel, la insistenţele acestuia (care era şi el un actor în devenire), Judi s-a mutat de la şcoala de fete Quaker la una de specialitate, York School of Art, pentru ca, ulterior, să se înscrie la Central School of Speech Training and Dramatic Art din Londra. Iar în 1961, s-a angajat ca actriţă cu normă întreagă la Royal Shakespeare Com­pany, unde, timp de 30 de ani, a jucat toate rolurile principale feminine scrise vreodată de cel mai mare dramaturg britanic. În 1959, Dench a debutat în televiziune, cu seria Hilda Lessways, difuzată de BBC, iar în anii ’60 a ju­cat, pentru prima dată, într-o producţie cine­matografică. Conaţionalii o cunoşteau deja ca actriţă de primă mână, care era recompensată cu toate premiile posibile pentru prestaţia sa din drame şi chiar comedii cu succes răsună­tor (în 1996, a înregistrat o premieră, câşti­gând două premii Lawrence Olivier). Iar recu­noaşterea publicului american a venit după ce a fost distribuită în Golden Eye (1995). Şi, oda­tă ce i-a fost facilitat accesul la Hollywood, a devenit partenera unor monştri-sacri din Ce­tatea Filmului precum Dustin Hoffman (în Esio Trot – 2015) şi Tim Burton (în Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children – 2016). Iar pre­staţia ei din cea mai recentă peliculă a sa, Vic­toria şi Abdul (2017), în care, cum altfel?!, este din nou regină, primeşte laude binemeritate.

nu numai pe scenă sau pe ecran, cât şi în culi­se, la repetiţii. Nu citeşte niciodată scenariile primite, rugându-şi apropiaţii să facă acest lucru în locul ei şi să-i spună apoi dacă meri­tă sau nu implicarea ei. Şi nici măcar după ce acceptă rolul nu parcurge replicile care i-au fost repartizate, ci se prezintă pe platoul de filmare având o surpriză totală. „Faptul că nu citesc scenariul înainte îmi creează starea de care am nevoie. Mă expun singură unui peri­col care scoate, de fapt, ce-i mai bun în mine“, explică Dench. Şi cine o poate contrazice pe cea care deţine un Oscar, şapte nominalizări la aceeaşi statuetă, două Globuri de Aur, şase premii Lawrence Olivier şi alte zece British Academy of Film and Television Awards? În plus, a fost decorată cu Ordinul Im­periului Britanic în 1970 şi onorată cu titulatura Dame Commander of the British Empire, în 1988. A de­venit membru al Royal So­ciety of Arts, în 2006, şi al British Film Institute, în 2011, fiind considera­tă „tezaur naţional“, ceea ce, fie vorba-ntre noi, n-o flatează deloc: „Glu­meşti?! Sună atât de prăfuit!...“ Este, fără îndoială, una dintre cele mai admirate şi mai respectate actri­ţe ale generaţiei sale şi, la 82 de ani, nu-şi plănu­ieşte retragerea, în ciuda operaţiei la genunchi pe care a suferit-o în urmă cu câţiva ani şi a pierderii parţiale a vederii, din cauza diagnos­ticului de degenerare maculată care i-a fost pus relativ recent. De când şi-a pierdut soţul, s-a ambiţionat să lucreze chiar mai mult de­cât până atunci. A doua zi după ce şi-a înmor­mântat soţul, a luat avionul spre Canada, ca să înceapă filmările pentru

(2001), cu Kevin Spacey, iar imediat ce s-a întors acasă s-a apucat de

(2001). „Familia şi prietenii mi-au tot spus să-mi acord timp pentru a jeli dispariţia lui, dar eu mi-am tră­it suferinţa pe platoul de filmare. Am refuzat, totuşi, rolurile de văduvă…“, recunoaşte ea.

Actriţa şi fostul ei soţ, Michael Williams, au făcut pereche bună şi pe micul ecran, în A Fine Romance (1983).

Îndurerată până-n străfundul sufletului din cauza despărţirii definitive de soţ, Judi preferă să-şi amintească anii frumoşi şi feri­ciţi trăiţi alături de sufletul ei pereche. Ea a devenit doamna Williams în 1971, când era în­drăgostită până peste cap de actorul alături de care a jucat în seria televizată A Fine Romance (1981) şi în pelicula Tea with Mussolini (1999). De fapt, au fost nedespărţiţi timp de trei dece­nii, din mariajul lor rezultând un singur copil, actriţa Finty Williams. El citea toate scenariile primite de ea, lua deciziile profesionale în lo­cul ei şi-i oferea lui Judi sfaturi şi critici oneste la tot pasul. Dar şi dovada iubirii lui nemăr­ginite. În fiecare zi de vineri îi trimitea, ori­unde se afla ea în lume, un trandafir roşu ca dovadă înduioşătoare a sentimentelor ce i le purta. Era prietenul ei cel mai bun, partenerul la care nici nu îndrăznise să viseze în tinereţea ei zbuciumată, când îşi căuta cu nesaţ marea şi unica dragoste.

A doua şansă la fericire. Faimoasa octogenară şi-a refăcut viaţa amoroasă, având în prezent o relaţie absolut satisfăcătoare cu fermierul David Mills.

E limpede pentru oricine că vestea găsi­rii altui partener, după pierderea soţului, a uimit pe toată lumea. Chiar şi pe ea. „Nu eram pregătită să-mi refac viaţa amoroasă“, a mărturisit Judi în 2014, la patru ani după ce începuse o relaţie sentimentală cu un anume David Mills (74). „Oricum s-a petrecut totul treptat între noi şi în cel mai matur mod cu putinţă. Ne-am apropiat datorită animalelor… Şi e minunat!“, povesteşte actri­ţa care deţine o menajerie din care nu lipsesc aproa­pe toate vieţuitoarele po­sibile, de la câini la peşti. Fermierul Mills, vecinul ei de la câteva dealuri distanţă, i-a cerut aju­torul cu privire la luarea unor măsuri pentru a menţine bunăstarea animalelor din zonă. Mare iubitoare de ne­cuvântătoare, Judi şi-ar fi dorit să-şi adune puterile şi să-l ajute, însă l-a refuzat poli­ticos pe David pe mo­tiv că nu-şi revenise încă după pierderea soţului. Abia după câţiva ani, când rănile sufleteşti i s-au mai vindecat, Dench l-a ascultat interesată pe vecinul preocupat de soarta unor suflete nevinovate. „Totuşi, sun­tem amândoi prea independenţi ca să locuim împreună“, prinde actriţa curaj ca să mai dea din casă. „Oricum el e şi foarte ocupat cu afa­cerea lui. Dar e foarte agreabil şi are un simţ al umorului fantastic! Mă face să râd în fiecare zi! Nu e minunat?“ E, într-adevăr, grozav că şi-a regăsit pofta de viaţă şi de… sex! „Nu tre­buie să renunţăm niciodată la micile plăceri ale vieţii. Mie îmi place în continuare lenjeria intimă şi faptul că mă simt dorită“, a mărturisit octagenara al cărei hobby este brodarea unor mesaje deochiate pe perne. Locuieşte acum împreună cu fiica Finty şi nepotul ei, Sammy, într-o fermă din Surrey ce datează încă din 1680, primeşte bucuroasă vizitele companio­nului ei şi, când nu pregăteşte o nouă produc­ţie hollywoodiană, dezleagă rebusuri şi su­doku, pictează peisaje, urmăreşte emisiunile care-i testează cunoştinţele şi aşteaptă cu ne­răbdare următorul proiect actoricesc. „Aştept şi acum cu emoţie să văd dacă voi mai primi sau nu de lucru…“, recunoaşte actriţa care, pe 3 noiembrie, are premiera unui nou film, Murder on the Orient Express, iar în 2019 îşi va regăsi numele în distribuţia Artemis Fowl. Dar, culmea!, în ciuda avântului profesional absolut uimitor pentru vârsta sa, nici vorbă să se con­sidere workaholică: „Glumeşti? Cu siguranţă că glumeşti!“

Trecut şi prezent amoros

1969. Cuceritoare. Judi făcea furori, în tinereţe, cu dezinvoltura şi farmecul ei.

În tinereţe, Judi Dench avea obiceiul de-a se îndrăgosti aproape exclusiv de bărbaţi indisponibili. În 1966, i-a picat cu tronc comicul Leonard Rossiter, dar ce folos, când omul era deja căsătorit cu actriţa Gillian Raine?! După aceea, a avut o relaţie cu actorul Charlie Thomas, care, din păcate, s-a încheiat tragic, cu sinuciderea acestuia. Atunci a fost momentul în care Michael Williams şi-a făcut intrarea în viaţa tinerei îndurerate. Cei doi actori se cunoşteau de ceva vreme, însă prietenia lor fusese până atunci pur platonică. În 1969, Michael a luat avionul spre Australia ca să o consoleze pe Judi după pierderea suferită. A rămas alături de ea şase săptămâni, timp în care a şi cerut-o de soţie. Cu umorul caracteristic, Dench l-a refuzat, spunând că decorul era prea romantic pentru gustul ei şi i-a spus s-o ceară din nou într-o noapte ploioasă în Battersea şi atunci va lua în seamă propunerea lui. Zis şi făcut! „Chiar s-a întâmplat într-o noapte ploioasă să ne plimbăm prin Battersea şi atunci i-am propus din nou să fie soţia mea, iar ea a acceptat“, a spus Williams. S-au căsătorit în 1971 şi, timp de 30 de ani, el i-a trimis ei câte un trandafir roz în fiecare săptămână, oriunde se afla ea plecată cu filmările prin lume. „Numai faptul că ne aflăm amândoi în aceeaşi încăpere e o plăcere imensă pentru noi“, spunea actriţa pe vremea când era încă doamna Williams. După moartea lui, fiica lor, Finty, a continuat să-i ofere mamei sale trandafirul roz săptămânal. Şi să se bucure de relaţia în care este implicată celebra ei mamă de şapte ani încoace. Revitalizată de apropierea de David Mills, Dench a vorbit, la 82 de ani, despre lenjeria intimă preferată şi importanţa faptului că „încă mai simt dorinţă“. Nu degeaba a spus mentorul ei, regizorul Harvey Weinstein, că o consideră pe Judi Dench cea mai atrăgătoare dintre toate divele de la Hollywood! Şi nu, n-a glumit!