Viaţa şi iubirile lui Eros Ramazzotti, cel mai popular star italian al anilor ‘90

„Italienii învaţă, încă din burta mamei, să iubească două lucruri – mingea şi muzica!“

Anii ’90 şi 2000 au fost în zodia lui Ramazzotti. Ani în care toată Italia îi fredona versurile, semn că ştafeta fusese predată. Radiourile erau, pur şi simplu, asalta­te de piesele lui: Adesso tu, Musica è, La luce buona delle stelle, Cose della vita, Quanto amore sei, Difendero, Più che puoi, Fuoco nel fuoco, Un’ emozione per sempre, Parla con me şi câte altele, de pe cele 13 albume ale sale, vândute în 60 de milioane de exemplare pe întreg mapamondul. Şi nu doar în italiană, ci şi cu versiuni în limba engle­ză şi spaniolă. Dar cine ar mai fi auzit de Eros Luciano Walter Ra­mazzotti, născut pe 28 octombrie 1963, în suburbia Cinecittà, dacă acesta ar fi ales să abandoneze ideea de-a ajunge cântăreţ şi s-ar fi dedicat pasiunii pentru fotbal, alimentată de dragostea sa pentru Juventus, după ce, în 1981, îşi anunţa părinţii că nu a intrat la Con­servator? Cel mai dezamăgit avea să fie tatăl său, Rodolfo Ramaz­zotti, pianist şi cântăreţ amator, care-l învăţase tot ce ştia el la clape şi la chitară, încă de la vârsta de şapte ani, şi care credea în şansa lui de-a ajunge un mare cântăreţ. Căci tot el avusese grijă să-l trimită la diverse concursuri şi să-l bage în câteva filme, de mică importanţă, unde mai pui că petrecuse atâtea nopţi alături de el, ajutându-l să-şi compună primele cântece. Ba chiar îşi făcuse mari speranţe, tot prin ’81, când Eros participase la Voci Nuove di Castrocaro, o com­petiţie locală de interpretare, la care se prezentase cu piesa Rock 80. Sorţii aveau să fie, însă, de partea lui Zucchero şi a Fiordalisei, care au câştigat concursul. Dar nu era totul pierdut! Căci, înainte de spectacol, Gianni Ravera îi ceruse lui Eros să cânte, alături de toţi ceilalţi tineri talentaţi, în faţa diverşilor reprezentanţi ai caselor de discuri. Iar timbrul său nazal fusese remarcat de Roberto Galanti şi baronul Lando Lanni, fondatori şi asociaţi ai noii case discografi­ce milaneze DDD (Drogueria di Drugolo), care aveau să-i ofere un prim contract, la Roma.

Încă nesigur pe forţele sale şi la îndemnul mult mai pragmaticei sale mame, Raffaella Molina, se înscrie la o facultate economică, cu gândul să devină contabil. Dar anul următor îi aduce un nou imbold artistic, la Saint-Vincent, unde s-a desfăşurat concursul Un disco per l’estare, în cadrul căruia avea să cânte piesa Ad un amico, dedica­tă unui prieten din copilărie dispărut prematur. Melodia îi va purta noroc abia peste un an, când devine primul lui single publicat, după o altă participare, la Castelli Romani. Întâlnirea cu Renato Brioschi avea să conteze, însă, cel mai mult în ecuaţia debutului său, piesa compusă de acesta, Terra promessa, aducându-i premiul tinerelor speranţe la Sanremo, în 1984, şi promisiunea unei cariere fulmi­nante – moment în care abandonează cursurile de contabilitate.

, melodie ce apare pe primul său album,

şi care devine hit european – cel mai mare succes îl are în Franţa, unde s-a vândut într-un milion de exempla­re. Urmează al doilea disc,

, după care urcă a treia oară pe scena de la Sanremo, unde triumfă cu cântecul

. Al treilea album nu se lasă mult aşteptat,

, care conţine un duet cu Patsy Kensit,

şi care va fi promovat în cadrul unui prim turneu, de nouă luni. Cel de-al patrulea disc,

, iese pe piaţă în 1988. Consacrarea lui Eros Ramazzotti pe plan internaţional vine abia în aprilie 1990, când 200 de jurnalişti din toată lumea participă la conferinţa de presă organizată la Vene­ţia pentru lansarea concomitentă în 15 ţări a celui de-al cincilea al­bum,

. A fost momentul în care producătorul american Clive Davis l-a invitat să ţină un concert la Radio City Music Hall din New York, fiind primul italian care a avut această onoare.

Eros compune mai multe balade şi piese soft, cu care cucereşte şi publicul din America Latină – unde ajunge doi ani mai târziu şi pentru care imprimă varianta în limba spaniolă a noului album,

.

, poate cea mai importan­tă piesă de pe album, e cântată şi la ceremonia MTV Europe Music Awards din Berlin şi îi aduce un contract cu BMG International. De acum, intră în „liga celor mari“ şi, în 1995, participă la European Summer Festival, alături de Rod Stewart, Elton John şi Joe Cock­er. Ceea ce îi înlesneşte şi colaborările viitoare cu Andrea Bocelli (

), Tina Turner (

), Joe Cocker (

), Luciano Pavarotti (

), Cher (

), Laura Pausini (

), Ricky Martin (

), Nicole Scherzinger (

) ori Anastacia (

).

Notorietatea l-a transformat într-unul dintre cei mai doriţi bur­laci din Peninsulă. În costumul său slim, combinat cu tenişi, ori în haine mulate şi fes pe cap, era mai mereu înconjurat de manechine care voiau să-şi asocieze numele cu al lui. Singura care i-a ajuns la suflet a fost elveţianca Michelle Hunziker, manechin, actriţă şi prezentatoare TV. Amândoi celebri, frumoşi şi foarte pasionali. Dar tocmai combinaţia asta le-a transformat dragostea în scrum. „Cred că singura pe care am iubit-o în viaţa mea a fost Michelle. S-a în­tâmplat cu ea şi apoi gata! Pur şi simplu nu reuşesc să mă mai îndră­gostesc. Şi nici nu voi mai face greşeala să mă mai însor vreodată“, spunea el în biografia lansată în 2003, profund marcat de divorţul din 2002, după patru ani de mariaj. O avusese în braţele sale pe una dintre cele mai frumoase femei, care-i dăruise o fetiţă, pe Aurora (19) - căreia i-a compus piesa omonimă, şi o pierduse din cauza infidelită­ţii şi a stilului lui de viaţă dezordonat dobândit odată cu succesul.

Dar la sfârşitul lui 2009, l-am putut vedea din nou cumpărând flori şi scriind piese cu dedicaţie specială pentru cea care i-a făcut din nou inima să tresalte: Marica Pellegrinelli. O tânără de-o fru­museţe înnăscută, tot model şi actriţă ca şi predecesoarea ei, cunos­cută publicului italian mai mult ca imagine a celebrei mărci de cafea Lavazza şi a brandului de lenjerie intimă Yamamay. Atunci când a întâlnit-o, Marica era studenta Facultăţii de Teatru din Milano, iar statutul de iubită a lui Ramazzotti i-a înlesnit apariţia în câteva filme şi seriale italieneşti, dar şi în Somewhere, pelicula regizată de Sofia Coppola, în care a primit un rol episodic. Între ei avea să se înfiripe Una cazzone d’amore, în urma căruia s-a născut micuţa Ra­ffaela Maria (4) şi al cărei refren s-a cântat anul trecut în biserică – unde Ramazzotti jurase că nu va mai călca!

Şi iată-i radiind de fericire, ca mire şi mireasă, păşind spre altar în elegantele ţinute create de Maria Grazia Chiuri şi Pierpaolo Piccioli, directorii de creaţie ai casei Valentino. După ceremonie, cei doi şi-au invitat oaspeţii la o recepţie organizată în incinta Palatului Regal din Milano, unde toată lumea a putut admira îndeaproape rochia inedită a miresei, cu voal imprimat cu note muzicale – un omagiu adus carierei soţului ei. Mai mult, notele făceau parte din partitura cântecului de dragoste preferat al celor doi parteneri de viaţă!

Anul acesta, perechea a ajuns din nou în faţa altarului, de data aceasta împreună cu cel de-al doilea prunc al lor, un băieţel născut pe 14 martie şi care a primit numele de botez Gabrio Tullio. Ca o ironie a sorţii, Michelle Hunziker a devenit şi ea mamă pentru a treia oară, cu doar câteva zile înainte de naşterea celui de-al treilea copil al fostului ei soţ. Michelle a născut o fetiţă, pe Celeste, pe 8 martie, a doua ei fiică cu Tomaso Trussardi – prima, pe nume Sole, fiind născută în octombrie 2013. Dincolo, însă, de aceste tulbură­toare întorsături ale vieţii, Ramazzotti ne lasă să înţelegem că totul decurge perfect între el şi Marica. Şi, deşi e la al 13-lea album, starul l-a intitulat tocmai Perfetto, pentru a arăta că nu are superstiţii legat de acest număr şi nu crede în ghinion. O colecţie de idei şi gânduri strânse de-a lungul anilor, dar nematerializate până acum, între care vedetă este single-ul Alla fine del mondo.

Foto: guliver/getty images/rex features, facebook