Zic să-l aplaudăm pe Şerban Ionescu
Horaţiu Mălăele mi-a dat anul trecut un interviu. Ne-am văzut la Teatrul Naţional, cu o oră înainte să înceapă un mare rol al lui. Juca “Dineu cu proşti” împreună cu Şerban Ionescu.
Horaţiu Mălăele mi-a dat anul trecut un interviu. Ne-am văzut la Teatrul Naţional, cu o oră înainte să înceapă un mare rol al lui. Juca “Dineu cu proşti” împreună cu Şerban Ionescu. Sala era plină. Iar biletele se vând într-o jumătate de oră pentru spectacolul de peste două săptămâni. Ca să ne lămurim şi cu românii care ni se tot povesteşte că ar fi imbecili. Mă uitam la oamenii care aplaudau în sală şi mă gândeam că mulţi dintre ei sunt spectatori ai emisiunilor stupide de divertisment. Argumentate prin imbecilitatea publicului. Nu a moderatorului, vă daţi seama. Mă uitam la oamenii din sală. Puteau fi telespectatori de-ai Simonei Gherghe, de exemplu. Sau Mădălin Ionescu. Ştiţi de ce? Pentru că nu există o variantă de divertisment onorabilă la ora aia. Pot fi spectatori de Can Can TV. Sau Capatos. De ce? Pentru că nici la ora aia intenţia de a urmări o emisiune onorabilă de divertisment nu prezintă altă opţiune. Şi mă uit la emisiunile astea stranii, cum mă uitam la piesa aceea de teatru. Îmi place să constat că moderatorii îşi plătesc nişte ciumpalaci să aplaude, în timp ce pentru Şerban Ionescu lumea plăteşte să ajungă să aplaude. Şi nu e nevoie de cineva care să le semnaleze poanta ca să râdă. Ştiţi de ce? Pentru că există. Nu trebuie să li se spună când să râdă. De ce? Pentru că publicul nu e atât de idiot pe cât i se spune că e. Există acest instinct care-ţi spune că nu e suficient că ai plătit biletul. Că oamenii aceia trebuie aplaudaţi la final minute în şir. Că felul în care e jucată o piesă bună are ceva neomenesc în ea.
În capătul celălalt al neomeniei stau jurnaliştii de la Can Can de exemplu. Când omul acesta era scos din casă pe braţe, s-au îmbulzit entuziaşti să-i arate poze cu nevasta care-l înşală. E bine şi cu presa mondenă aşa. E bine şi cu tabloidul. E bine să se ocupe şi de oameni cu relevanţă publică. Nu doar de caraghioase şi caraghioşi ajunşi celebri că au avut bani de un PR care bagă ştiruţe cu ei pe la tabloide. Şi prin repetiţie apar în senzaţia că sunt ce publicul vrea. E bine şi cu astea, dar pe mine m-ar interesa foarte mult un interviu cu reporterul sau reportera care a năvălit peste omul ăla care abia mergea. Să-i arate că au ei nu ştiu ce poză în care-l înşală soţia. Aş face cu el sau ea un interviu cu o singură întrebare. Băi, eşti sănătos sau sănătoasă la cap?!
Diseară, Lucian Viziru, ca fost coleg de platou cu Şerban Ionescu, organizează un concert ale cărui încasări vor ajunge la acest mare actor, care mai are nevoie să fie aplaudat cel puţin încă o dată. Cântă el, Viţa de Vie, Vunk, Mihai Mărgineanu şi Bere Gratis. Intrarea e 50 de Ron. La ora 20, în Silver Church.