Sebastian Dobrincu s-a luptat cu depresia şi cu bulimia: "Am slăbit 17 kilograme!" De ce a încercat tânărul investitor să ascundă drama pe care o trăia
Sebastian Dobrincu are o avere impresionantă şi mai multe afaceri de succes, dar şi o viaţă plină de drame. Tânărul de 23 de ani recunoaşte că s-a luptat cu depresia şi bulimia în trecut.
“Am o mărturisire de făcut. De când sunt persoană publică, am încercat întotdeauna să nu afişez traumele şi părţile nefericite ale vieţii mele. De ce? Mi se părea irelevant pentru publicul larg, cu atât mai mult când mulţi tineri mă luau drept reper. Arătând laturile mai puţin fericite ale succesului meu eram convins că îi voi descuraja pe cei care şi-ar dori să îmi calce pe urme - iar dorinţa mea era fix opusul - să îi motivez să reuşească.
Târziu am realizat ce greşeală am făcut. Am fost mereu portretizat drept geniul care trăieşte viaţa perfectă, ca rezultat al muncii lui. Când şi mie mi s-a implantat în creier narativul ăsta, m-am pierdut pe mine. Când din invidie cineva nu credea povestea mea, mă simţeam cu atât mai mândru. Nu mai ştiam cine sunt sau ce îmi doresc, iar presiunea de a poza într-o poveste perfectă de succes, m-a făcut să îmi pierd identitatea.
Am căzut într-o depresie puternică pe care până acum am ascuns-o tuturor, de la familie şi apropiaţi până la publicul larg. Am început să nu mai pot dormi şi mânca, am slăbit 17 kg şi am devenit bulimic. Mi-am pierdut orice motivaţie. Nu mă mai entuziasma nici succesul, nici banii, nici faima. Am lichidat mare parte din acţiunile şi investiţiile mele, mi-am delegat responsabilităţile şi am abandonat orice proiect aveam în derulare”, povesteşte Sebastian pe o reţea de socializare.
Cel mai tânăr investitor de la Imperiul Leilor recunoaşte că banii nu l-au ajutat prea mult atunci când se lupta cu nefericirea.
“Mă trezeam dimineaţă într-o casă în Los Angeles, mergeam singur pe plajă şi stăteam acolo până seară, uitându-mă la cer. Eram atât de trist, însă lumea mă vedea atât de împlinit, iar fiecare laudă sau apreciere, mă îngropa şi mai tare. Ţineam tot în mine şi nu îndrăzneam să alterez imaginea perfecta din ochii oamenilor.
Aveam tot ce îşi putea dori cineva. Eram sănătos, făcusem milioane pe munca mea, eram înconjurat de oameni importanţi care mă respectau şi aveam mult timp liber. Însă eventual nu mă mai entuziasma nimic.
Ce poţi învăţa din povestea mea? Ascunzându-ţi nefericirea, naşti demoni în tine. Nu există poveste de succes fără sacrificii şi eşecuri. Succesul, de orice fel, este o punte alunecoasă pe care te pierzi foarte uşor. Rămâi tu însuţi indiferent de parcurs şi s-ar putea să eviţi situaţia mea”.
