EXCLUSIV! Cristina Şişcanu, despre dieta ei minune, bani, probleme şi operaţii estetice: Dacă m-aş hotărî să fac o ajustare mamară, va fi după ce voi da naştere unui copil”
În stilul său direct şi deschis, care de-a lungul timpului a creat unele controverse în social media, Cristina Şişcanu ne-a vorbit despre toate schimbările din viaţa ei, nu puţine la număr. Despre dieta revoluţionară pe care o ţine acum, operaţii estetice, cât de bine îi merge cu banii şi cât cheltuieşte pe haine, dar şi despre planul de a mai face un copil.
Primăvara e anotimpul perfect pentru noi începuturi, spune o vorbă veche, iar Cristina Şişcanu este dovada că se poate. A început o dietă care a ajutat-o să dea jos deja patru kilograme, în nici două săptămâni, s-a apucat de sport, iar de ceva vreme, după ce a participat la ”Bravo, ai stil”, a început să investească în haine de designer. Deocamdată a apelat la botox şi contouring, dar în viitor nu exclude intervenţiile de amploare, iar una din marile sale dorinţe este să mai aibă un copil.
Cristina, la început de primăvară, eşti într-un proces de reinventare. Faci sală, ai început o dietă. În ce constă, concret, planul?
Da, am început acest regim de viaţă de aproape două săptămâni, am dat jos aproape patru kilograme. Lucrez cu Sonia Burtic, un nutriţionist foarte bun, cu care am mai lucrat şi înaintea Sărbătorilor de iarnă şi am avut rezultate spectaculoase într-un timp scurt. Vreau să spun că mănânc mâncare foarte gustoasă, pentru că ea mi-a creat meniul astfel încât să nu se repete, nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Mi-am propus ca vreo trei luni de zile să învăţ acest regim şi apoi să-l transform într-un mod de viaţă. Învăţ foarte multe reţete de la Sonia, sănătoase, dar cu puţine calorii, bogate în nutrienţi. Pe lângă faptul că slăbesc, e ca şi cum aş face un curs de nutriţie pentru mai încolo. Vreau să-mi însuşesc aceste reţete şi să le aplic toată viaţa.
Dar spune-ne sincer… cât de greu e?
Cel mai greu în această reconfigurare a vieţii mele este că sunt foarte ocupată. Sunt şi copiii, am şi o viaţă foarte activă, sunt implicată în foarte multe proiecte, multe dintre ele online, iar timpul este limitat. Totuşi, trebuie să mă organizez şi cu alimentaţia. Într-adevăr, înainte mâncam haotic. Nu mâncam mult, dar mâncam prost. Singura mea problemă este cu dulcele. Eu nu mănânc pâine de ani de zile, pot să mă abţin de la mâncare, dar, în ceea ce priveşte desertul, îmi e foarte greu. Duc lupte cu mine să mă abţin. Însă Sonia mi-a oferit reţete bune şi pentru desert, astfel că pot să mănânc şi dulce. În acest regim, timp de o săptămână trec prin toate grupele de alimente, deci mănânc de toate. Ea, fiind specialist în domeniu, ştie foarte bine cum să le combine, când să mănânc cartofi, când să mănânc dulce. A trebuit să mă organizez altfel, dar să ştii că după două săptămâni mi-am intrat în ritm. Înainte mă culcam la 3 dimineaţa, iar la 9 dimineaţa trebuia să fiu în picioare, nu-mi permiteam altfel. Dormeam puţin şi prost. M-a ajutat şi faptul că Petra a început grădiniţa. Are un program foarte bine stabilit şi în felul acesta m-a organizat şi pe mine, ne culcăm mult mai devreme. Mă trezesc dimineaţa foarte devreme, reuşesc să îmi prepar mâncarea pentru ziua în curs şi pot să rezolv şi alte lucruri. Aici a fost greu, că a trebuit, practic, să-mi schimb tot regimul de o viaţă, dar mă simt mult mai bine acum. Dorm mult mai bine, am şi un somn de calitate, pentru că mă culc înainte de 12 noaptea de vreo două săptămâni.
Ca să construim lucruri măreţe, trebuie să avem în primul rând grijă de noi. Şi nu mai sunt nici chiar atât de tânără. (râde) Am 36 de ani, trebuie să mă îngrijesc, e important pentru orice femeie să facă acest lucru. O ador pe Sonia că îmi este alături şi că pot face aceste lucruri alături de ea.
Intră şi intervenţiile estetice în planul de schimbare a look-ului, iei în considerare?
În acest moment, nu. Îmi este foarte frică de aceste intervenţii. De fapt, de orice intervenţii de natură medicală, sunt foarte fricoasă. Îmi este teamă şi de rezultat, sincer. Recurg la diverse intervenţii faciale noninvazive: un pic de botox, un pic de contouring… Deocamdată atât, nu mă văd făcând paşi spre o intervenţie chirurgicală. Dar nu se ştie în viitor. Nu ştiu dacă aş vrea să schimb ceva, în timp lucrurile oricum se mai schimbă. Eu am alăptat doi ani şi şapte luni, sânii nu mai sunt la fel de fermi, deşi s-au menţinut destul de bine, sincer, chiar după o perioadă atât de lungă de alăptat. Oricum, eu mi-aş mai dori un copil şi, dacă cumva m-aş hotărî în viitor să fac vreo ajustare mamară, aş face-o mult mai târziu şi după ce voi da naştere unui copil. Contează foarte mult pentru mine să-mi alăptez copilul. Nu ştiu exact dacă silicoanele te încurcă neapărat la alăptat, dar îngreunează procesul, apasă pe canalele pe unde trece laptele. Atunci când copilul suge la sân, lichidul vine mai greu şi e posibil să pierzi din producţia de lapte şi, automat, să fii nevoită să încetezi alăptatul.
Nu pot să nu observ că de ceva vreme învesteşti în haine de designer. Prada, Gucci, Balenciaga… cât cheltuieşti acum lunar pentru imagine?
Să ştii că eu nu am investit în genţi de brand până de curând, însă de vreo doi ani mi-am propus să fac acest lucru. Există o vorbă foarte înţeleaptă şi plină de sens şi anume ”sunt prea sărac să investesc în lucruri ieftine”. Mi-am dat seama că aveam foarte mulţi pantofi, de exemplu, care nu erau bine lucraţi, nu arătau bine, nu rezistau, se deteriorau repede. Am zis că e important să investeşti în lucruri de foarte bună calitate, pe care le ai pe viaţă. Vă spun sincer că scopul meu, atunci când m-am dus la competiţia ”Bravo, ai stil!”, acesta a fost, să aprofundez zona fashion, ca apoi să reuşesc, uşor, uşor, să îmi construiesc un stil vestimentar şi totodată să fac alegerile potrivite atunci când investesc în accesorii de lux. Şi în haine, dar nu asta e ţinta mea, accesoriile sunt baza. Acesta a fost deci motivul pentru care am mers în competiţie. Am lucrat şi cu stilişti în acea perioadă, am învăţat foarte mult, am citit foarte mult, am stat pe site-uri de fashion şi am analizat foarte mult această zonă.
Deci pe voi nu v-a afectat financiar pandemia deloc?
Nu e vorba că ne-a afectat pandemia... noi muncim foarte mult. Eu am foarte multe proiecte, atât online, cât şi în televiziune, nu pot să mă plâng. Câştig suficient de mulţi bani şi o să-ţi spun sincer: din banii pe care îi câştig, fac din când în când câte o investiţie în accesorii de brand şi pun şi bani deoparte pentru şcoala Petrei. Eu şi Mădălin avem o companie care se ocupă de producţie video şi ne gestionăm resursele astfel încât să reuşim să acoperim toate planurile. O mai ajut şi pe Ştefania (nr. fiica lui Mădălin Ionescu din prima căsătorie) din când în când, chiar dacă acum e pe picioarele ei. Totul ţine de cum îţi gestionezi resursele. Decât să îmi cumpăr şapte perechi de pantofi mass market, mai bine îmi cumpăr o pereche de pantofi de brand şi pe aceia îi vânez la reduceri şi ştiu că-i am o viaţă întreagă. Sunt mult mai rezistenţi şi arată mult mai bine. În acest fel am rezolvat problema.
Zilele astea se împlineşte un an de când ai stârnit rumoare în social media cu combinezonul de protecţie purtat la supermarket, pentru a te proteja de coronavirus. Cum aţi traversat restul anului tu şi familia ta, cum vă găsim la un an de când a început nebunia?
Da, acum un an de zile toţi eram foarte speriaţi, era o situaţie nouă cu care ne confruntam şi evident că în primele două, trei săptămâni am fost destul de speriată, pentru că nu ştiam ce se întâmplă. Mai ales că eu am primit vestea apariţiei acestui virus în momentul în care ieşisem din junglă, de la ”Survivor”. Eram cazată la hotel, aşteptam să plec spre România şi ştirile erau foarte alarmante. Mi-amintesc că mă uitam pe CNN, iar ştirile erau redate într-un stil extrem de alarmant. Într-adevăr, recunosc, în primă fază mi-a fost frică. Mă speria şi ideea de necunoscut, acest duşman necunoscut, virusul, motiv pentru care am recurs la acel nivel de protecţie. După aceea, însă, n-am mai fost aşa. Nu am suferit de depresie, de anxietate. Ştiu că foarte multe persoane în această perioadă au făcut diverse forme de depresie din cauza pandemiei, la mine nu a fost cazul. După aceea ne-am relaxat mental, dar suntem foarte vigilenţi, foarte atenţi, în continuare dezinfectăm produsele luate din supermarket, ne protejăm, dar nu suntem exageraţi, să stăm închişi în casă. Vorba vine, că ştiu şi astfel de persoane.
Dar anul acesta greu, cu stat acasă mai mult, cu lecţii online pentru copii, cum ţi-a afectat relaţia de cuplu? Tu şi Mădălin aţi avut dificultăţi?
Ce să-ţi spun… pandemia nu a influenţat nimic în cazul nostru. Eu cu Mădălin ne petrecem tot timpul împreună. Gândiţi-vă că foarte mulţi ani noi am lucrat împreună la aceeaşi emisiune şi chiar dacă lucram la emisiuni diferite, redacţiile noastre erau foarte apropiate. Vă spuneam că avem şi compania noastră. OK, el acum are şi proiect TV, unde eu nu sunt implicată, dar în mare parte din timp suntem împreună. Într-adevăr, a fost greu cu copiii. Uite, îmi pare foarte rău de Petra, se acomodase foarte bine la grădiniţă. În primă fază a mers la o grădiniţă privată şi din cauză că au pus-o la grupa mică, ea având atunci trei ani şi jumătate, Petrei nu i-a plăcut. Venea acasă şi îmi spunea că se plictiseşte, că e supărată că nu face matematică. Mă pufnea râsul pentru că ea a lucrat foarte mult cu mama lui Mădălin, făceau activităţi câte două ore pe zi. Mama lui Mădălin, bunica Irina, a fost educatoare şi învăţătoare la clasele primare, astfel că făcea multe activităţi cu Petra, dar şi cu Filip (nr. fiul lui Mădălin). Petra ajunsese să facă, la trei ani şi jumătate, formele geometrice, linia frântă, linia orizontală, linia verticală. La grădiniţă, fiind pusă în grupa mică, a început să se plictisească foarte tare şi la un moment dat nu a mai vrut să meargă. După ce n-a mai vrut să meargă la grădiniţa privată, am înscris-o la grădiniţa de stat din Otopeni, care are o bază materială foarte bogată, sunt acolo nişte doamne extraordinare, care din prima au pus-o pe Petra în grupa mijlocie. Fără să spun eu, aşa au evaluat-o ele. Procesul de adaptare a fost minunat. A mers trei săptămâni zi de zi, se trezea veselă dimineaţa, dar din păcate şcoala s-a închis din nou pentru că Otopeni e în carantină. Acum Petra aşteaptă cu nerăbdare să meargă din nou la grădiniţă. Într-adevăr, a fost greu… şi cu Filip, pentru că nu avem un program. El, fiind un copil special, mergea într-o clasă specială, chiar dacă la o şcoală normală. Acela era unicul loc unde el putea interacţiona cu alţii, pentru că, din păcate, Filip nu are prieteni. Societatea românească nu are educaţia de a accepta persoanele cu dizabilităţi şi, din păcate, nici părinţii nu-şi educă copiii în acest sens. Filip a avut parte de un episod neplăcut, când a fost respins de un copil cu care se împrietenise, din cauza dizabilităţilor pe care le are. A suferit o dezamăgire şi nu s-a mai apropiat de nimeni. Sinceră să fiu, nici copiii sau adolescenţii cu care a intrat în contact nu au fost prea deschişi în a lega o prietenie cu Filip, deşi, la 17 ani şi jumătate, este un copil foarte vesel, blând, pozitiv. Aceasta e o altă poveste, în fine… Apoi s-au închis şcolile. Practic, Filip nu are prea multă activitate. Acest lucru, evident, nu s-a reflectat în mod pozitiv nici asupra lui, nici asupra noastră, pentru că nu mai avea niciun fel de program. Apoi, şi-au dat peste cap programul de somn, la fel şi Petra, au început să se culce foarte târziu. Era un haos, dar, cu răbdare, am reuşit să trecem peste asta. Avem noroc de ajutorul bunicilor, ba ne ajută mama lui Mădălin, dar şi mama mea, le avem pe ambele bunici.
Foto: Instagram
