Interviu

Exclusiv! Emanuel, fostul component al trupei Stigma, despre viaţă şi căsnicie în pandemie: “Mă îngrijorează să văd că în jurul nostru apar prieteni dragi care se îmbolnăvesc”

Exclusiv! Emanuel, fostul component al trupei Stigma, despre viaţă şi căsnicie în pandemie: “Mă îngrijorează să văd că în jurul nostru apar prieteni dragi care se îmbolnăvesc” camera-retro icon Vezi galeria 2 poze

Fostul component al trupei Stigma a revenit pe piaţa muzicală pregătit fiind să reînvie succesul de altădată, dar pandemia i-a dat planurile peste cap.  „Unu Amândoi” este provocarea în paşi de dans pe care artistul o aruncă celor care trăiesc viaţa fără limite şi iubesc.  Despre cum arată viaţa lui în pandemie, cât de greu e să păstrezi o căsnicie în aceste vremuri şi lipsa concertelor, am vorbit cu Emanuel Mirea într-un interviu OK!.

OK!: Emanuel, te sperie pandemia?

Emanuel: Mă îngrijorează să văd că în jurul nostru apar prieteni dragi care se îmbolnăvesc şi fără să vreau am sentimentul că cercul se tot restrânge. Port masca, mă spăl pe mâini, mă dezinfectez, evit locurile aglomerate. Încerc să rămân alert şi responsabil, nu îmi asum riscuri inutile.

Ce faci în perioada asta când concertele sunt oprite? Ţi-ai descoperit şi vreo nouă pasiune? Mai ai şi alt job?

Este o situaţie delicată pentru toţi artiştii care au rămas peste noapte fără surse de venit şi fără prea mari perspective. E o provocare din care sper să ieşim cu toţii mai puternici, mai atenţi la ceea ce contează.

Îmi lipseşte scena şi concertele cu publicul aproape,îmi lipseşte energia care se creează între noi atunci când suntem împreună, când vibrăm la unison. Marea mea pasiune este muzica. Iubesc poezia, frumosul, viaţa, oamenii, cărţile, spiritualitatea, sportul, arta, moda. În toată această perioadă dificilă am rămas focusat, muncesc, scriu şi compun versuri. Nu m-am gândit nici o clipă că aş putea să fac şi altceva.

 Ai pierdut mult pe plan financiar în perioada asta?

Atât eu cât şi colegii mei din band am pierdut, pentru că toate evenimentele noastre private s-au mutat la anul.

Ai revenit pe piaţa muzicală cu alte piese. Ce aduc nou?

Impulsurile creative pe care le-am primit odată cu naşterea fetiţei noastre Radha s-au materializat în mai multe melodii. Lucrez cu dăruire la relansarea proiectului meu de artist, ştiu că muzica este darul meu şi datoria mea este să scriu şi să compun, să mă bucur, să propun teme de reflecţie prin versurile melodiilor mele.

 Cum faci faţă acestui test psihologic? E situaţia mai tensionată acum acasă, apar mai des discuţii în contradictoriu?

Sigur, tensiunea şi stresul există, nu ne putem deconecta cu totul de realităţile îngrijorătoare ale zilei. Discuţii în contradictoriu apar şi la noi, ca în orice familie, dar suntem uniţi şi trecem peste peste toate greutăţile împreună, cu inteligenţă şi echilibru. Cheia este să vrei să-l asculţi pe celălalt, să fii acolo, să-i fii alături. În felul acesta orice discuţie în contradictoriu poate genera progres.

Cum a fost adolescenţa ta?  Erai o fire rebelă? Erai pedepsit des?

Am crescut la Satu Mare, iar în adolescenţă eram un personaj foarte popular, aveam band-ul meu, apăream la tv, aveam propria emisiune la radio. Eram destul de încrezut. Am fost întotdeauna un norocos, fetele roiau în jurul meu, făceam totul cu avânt şi atitudine. Cântam, ascultam muzică rock, aveam plete lungi, cercei în nas şi în urechi, mă îmbrăcăm la fel ca Axl Rose. Ai meu nu m-au pedepsit prea des (deşi motive ar fi avut destule), cred că au înţeles devreme că eram o fire mai independenţa şi mi-au dat toată libertatea de care aveam nevoie să mă exprim liber.

Care ar fi momentele ce te-au marcat la 20, 30, 40 de ani?

La 20 eram student la Cluj şi începusem să punem bazele trupei Stigma. Viaţa era generoasă şi mă bucuram de multă atenţie şi apreciere din partea omenilor, dar nu eram deloc fericit.

La 30 eram în Canada la Vancouver. Am plecat departe de ţară ca să mă regăsesc, să-mi iau o diplomă în sound design. Îmi pierdusem bucuria de cânta şi de a compune, iar timpul petrecut “cu mine” m-a ajutat mult să-mi reconsider viaţă, traiectoria şi priorităţile.

La 40 eram căsătorit şi am devenit pentru prima oară tată . Am simţit că sunt binecuvântat, iar din acel moment am sentimentul că viaţa mea a fost repusă în matcă. Mi-am reluat cariera de artist şi azi sunt un om mai bun, mai împlinit ca niciodată.

 E greu să păstrezi o căsnicie în aceste vremuri ce par sortite despărţirilor?V-aţi confruntat şi cu momente mai dificile, adică s-a pus vreodată problema unei despărţiri?

 Noi ne-am căsătorit din iubire şi căsnicia noastră este una fericită, provocările cotidiene le reglăm între noi, prin comunicare. Momente dificile apar în orice căsnicie, mai important este să vrei să le reglezi având un sprijin în cel de lângă ţine. Chiar dacă au existat şi momente mai delicate, nu ne-am gândit niciodată să ne despărţim.

 Mai aveţi timp pentru voi doi?

 Ne facem timp, mai printre picături, mai ales dimineaţa sau după ce o culcăm pe Radha. Sigur, nu mai putem să facem toate nebuniile ca în trecut, dar fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei. Acum suntem trei, iar timpul petrecut cu Radha este tot al nostru. Încercăm să profităm de el cât mai bine cu putinţă.

 Găteşti? Obişnuieşti să faci curat? Cum se împart aceste resonsabilităţi?

 Îmi place să gătesc deşi nu prea am timp. Avem noroc cu Lulu (bunicul Radhei), el ne găteşte de toate, inclusiv pentru mine, fără carne. O avem pe Simona, ea ne ajută cu curăţenia o dată pe săptămână. Responsabilităţile casnice se împart, însă de majoritatea treburilor se ocupă soţia mea, Oana.

În general, în ce îţi investeşti banii? 

Nu am atât de mulţi bani încât să mă preocupe prea mult lucrul acesta. De când mă ştiu am investit în propria mea educaţie, în experienţe. Am cheltuit destul de mult pe echipamente de studio şi instrumente muzicale, pe garderoba mea şi pe încălţări care îmi plac. Ne-am luat un apartament frumos, l-am aranjat cu bun gust, cu obiecte decorative deosebite, este cuibul nostru unde ne simţim acasă.

 S-a întâmplat vreodată să te lupţi cu o afecţiune pe care să nu o poţi controla?

 Har Domnului sunt sănătos şi până acum nu am trăit asemenea momente de cumpăna. Tată suferit de un cancer care l-a chinuit mult în ultimii ani de viaţă. Mă simţeam neputincios pentru că îmi doream să nu sufere. Era şi lupta lui şi lupta noastră, a familiei.

Comentarii

Modifică Setările