Interviu

Exclusiv! Horia Brenciu: „Pierderea părinţilor a fost un moment greu în viaţa mea, dispariţia tatălui meu mi-a lăsat un gol imens”

Exclusiv! Horia Brenciu: „Pierderea părinţilor a fost un moment greu în viaţa mea, dispariţia tatălui meu mi-a lăsat un gol imens” camera-retro icon Vezi galeria 5 poze

Debordează de energie, e spumos, pare întotdeauna prieten cu umorul. Figura lui îţi inspiră încredere, în Horia Brenciu îl vezi pe amicul pe care îl poţi suna atunci când ai o noapte proastă, pentru că are vorbele la el.  Cu toate astea, dincolo de show-urile explozive pe care le face şi de emptia pe care o afişează, vedeta PRO TV nu poate trece peste dispariţia celor dragi.

Artistul şi-a deschis sufletul pentru OK! Horia ne-a vorbit despre reîntoarcerea la Vocea României, concertul pe care îl va susţine alturi de Lara Fabian, Academia de arte pe care o va deschide în septembrie şi golul pe care îl resimte după plecarea tatălui său.

OK!Te-ai reîntors la Vocea Romaniei. Cum s-a întâmplat?

Horia Brenciu:Totul a început într-o zi frumoasă de primăvară. Brusc, suna telefonul. Am răspuns. Era Marcel Radu, talent manager Pro TV. Imediat a urmat şi al doilea telefon. Era Dan Alexandrescu, Head of production reality & entertainment. Amândoi voiau să-mi verifice… vocea.

OK! Te aşteptai? Ai acceptat din prima?

Horia Brenciu: Nu. Nu mă aşteptam deloc. Credeam că voi fi invitat la o partidă de tenis... Surpriza a fost mare.

OK! Care crezi că e antrenorul cu care vei avea cel mai mult de furcă?

Horia Brenciu: Cu toţii ne dorim o emisiune frumoasă şi atractivă, cel puţin aşa cred… Ne vom distra, ne vom certa, ne vom susţine şi vom pune la bătaie toate cunoştinţele noastre în materie de muzică şi coaching. Mai pe scurt, voi avea de furcă cu toţi trei, în aceeaşi măsură.

OK! Care dintre ei te-a sunat după ce s-a anunţat vestea?

Horia Brenciu: Smiley a fost primul. M-a felicitat şi m-a întrebat dacă vreau să stau pe scaunul lui.

 

Horia Brenciu: „M-am simţit flatat când Lara Fabian m-a invitat în concertul ei”

OK! Vei cânta cu Lara Fabian. Cum s-a produs această colaborare? V-aţi întâlnit?

Horia Brenciu: Nu ne-am întâlnit niciodată. De abia aştept să ne vedem şi să cântăm împreună, în noiembrie, la Sala Palatului. Soţiei mele îi place foarte mult. M-a obligat să-i promit că îi voi cere un autograf, numai pentru ea. Altfel nu-mi mai face supă două săptămâni... Una peste alta, m-am simţit flatat când Lara Fabian m-a invitat în concertul ei. Să cânţi alături de o voce mondială e mai mult decât onorant.

OK! Ai ascultat-o la vreun concert în străinătate?

Horia Brenciu: Sigur. Am ascultat-o şi ador patosul ei. O dau de multe ori exemplu concurenţilor mei de la Vocea României, pentru latura asta sensibilă a ei. V-aş putea spune o întreagă listă de calităţi pentru care m-am îndrăgostit muzical de Lara Fabian, dar cred ca şi nevasta-mea va citi acest interviu.

OK! Ce alte proiecte se mai anunţă?

Horia Brenciu: Dincolo de spectacolul din 18 decembrie, de la Sala Palatului, intitulat “SUNT CINE VREAU SĂ FIU”, pentru care repet săptămânal cu orchestra mea, mai am o ştire importantă: “Academia de arte HORIA BRENCIU”! Este un proiect la care lucrez de peste un an, alături de soţia mea şi de întreaga echipă de la HB Media Entertainment, iar el va debuta în luna septembrie. În cadrul Academiei vor avea loc cursuri în care cu precădere copiii, dar şi tinerii, adulţii, toti iubitorii de muzică şi de frumos îşi vor putea antrena talentul artistic, oricare ar fi acesta. Porţile sunt deschise şi pentru cei care, la orice vârstă, îşi doresc să înveţe un instrument muzical, să facă balet, teatru sau chiar să practice yoga.

În curând vom lansa site-ul unde doritorii vor putea afla toate detaliile legate de cursurile şi planurile noastre. Am o echipă senzaţională de profesori care au experienţă în acest domeniu şi sper ca împreună să punem bazele unei noi generaţii care să îndrăgească arta. Primii elevi ai Academiei sunt Mina şi Toma, copiii noştri cei mici. Mina iubeste baletul, iar Toma nu concepe viata fără tobe. Nu văd o şcoala mai bună pentru ei decât acestă Academie.

 

OK! Ai o casă plină cu fete. Te sperie faptul că trăieşti în România?

Horia Brenciu: Sunt multe lucruri care mă îngrijorează în România, dar sunt şi multe pe care le iubesc în ţara asta. Copiii mei îşi vor alege singuri unde vor să trăiască. Nu i-am îndemnat să plece, dar nu vreau să-i oblig nici să rămână. Îi voi susţine orice decizie vor lua.

OK! Cazul Sorina a scandalizat toată ţara. Ai un copil adoptat. A durat mult procesul de adopţie? Te-ai lovit de obstacole în înfierea lui?

Horia Brenciu: Fiecare caz de adopţie are particularităţile lui. Personal, nu m-am lovit de obstacole şi nu pentru că aş fi o persoană publică. Câtuşi de puţin! Oamenii care s-au ocupat de dosarul nostru au fost amabili, dar şi cât se poate de corecţi în aplicarea legilor. Am parcurs absolut toate etapele şi am reuşit. Totul a durat trei ani, iar în acest timp Toma a fost cu noi şi nu ni s-a părut nimic prea dificil sau imposibil pentru ca el să devină fiul nostru. Sentimentul cu care am pornit la drum a fost iubirea, esenţa relaţiei dintre un copil şi părintele lui.

OK! Ai mai repeta experienţa?

Horia Brenciu: Desigur. Nu a fost o experienţă traumatizantă. A fost doar de lungă durată.

OK! Care au fost momentele acelea grele prin care a trecut Horia Brenciu de-a lungul timpului? 

Horia Brenciu: Pierderea părinţilor a fost un moment greu în viaţa mea. Nimic nu se compară cu asta. Dispariţia tatălui meu mi-a lăsat un gol imens, mai ales că nu mai eram un copil, ca în cazul plecării mamei mele. A mai fost dificilă şi perioada de acomodare, când am plecat de acasă, la 20 ani, din Brasov, dar pe-atunci aveam o mie de visuri de împlinit şi o poftă incredibilă de a descoperi un nou univers şi cred că asta m-a ajutat să “supravieţuiesc”.

OK! Cum le-ai depăşit?

Horia Brenciu: Nu am depăşit pierderea părintilor. Doar am umplut timpul cu multe activităţi, ca să nu mă cufund într-o supărare fără sfârşit...

OK! Ai un optimism molipsitor. Cu toate astea, s-a întâmplat să te întâlneşti şi cu anxietatea?

Horia Brenciu: Molipsitor sau nu, am cantităţi serioase de optimism la mine. Multă lume mă întreabă dacă nu cumva iau vitamine pentru starea asta. Când vin clipele alea grele privesc înainte cu încredere şi am credinţa că totul va fi bine. Pentru că dacă privesc numai uşa care se închide, cum aş putea să le vad pe cele care se deschid?

OK! În general, ce te dezamăgeşte şi ce îţi dă putere să continui?

Horia Brenciu: Mă dezamăgesc limitele pe care ni le impunem. E unul dintre motivele pentru care sunt într-o continuă lupta cu mine. Îmi propun să fiu mai bun, mai altruist şi mai convins că în spatele fiecărei experienţe neplacute poate exista şi ceva pozitiv.

 

Citește și ...