EXCLUSIV Campioana Camelia Potec are două fetițe și un inel de logodnă ca al Prințesei Diana, dar încă nu s-a căsătorit

Are pe deget un inel de logodnă ca cel al Prinţesei Diana şi două nestemate de fetiţe, dar marea nuntă la care visează e încă în stand-by. O problemă pe care fiica ei cea mare s-a angajat s-o rezolve cât mai curând.

Întâlnirile cu Camelia Potec (44) sunt întotdeauna speciale. Şi, în ciuda programului său incredibil de încărcat ca şefă a Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern, cu deplasări dese în străinătate la toate marile competiţii, reuşim ca, atunci când ne vedem, o dată la mult timp, să stăm tihnit la vorbă despre viaţă şi familie. Acum şi despre copii. Căci, din pandemie, de când ne-am văzut ultima oară, campioana olimpică de la Atena 2004 a devenit mamă şi şi-a creat un frumos univers familial la Corbeanca – la doi paşi de domeniul lui Cristian Ţânţăreanu, unde am fost primiţi cu toată echipa pentru acest pictorial. Vi le prezentăm, deci, pe Caelia Ioana (7 ani şi jumătate) şi pe Celia Gabriela (2 ani şi jumătate), cele două păpuşi blonde ale ei şi ale afaceristului Sebastian Tudor, care încă mai aşteaptă marele moment de a o vedea mireasa lui la altar.

OK!: Ne revedem după o pandemie şi doi copii.
Camelia Potec: (râde) Da, e frumos când reîntâleşti oamenii pe care îi ştii de dinainte de pandemie pentru că, iată, putem spune că trăim mai conştient. Eu, cel puţin, sunt mai conştientă de ceea ce poate înainte nu apreciam la fel de mult, şi anume de libertate, de a ieşi când îţi doreşti, de a merge constant la muncă, de a alege unde-ţi petreci vacanţele, fără să fii închis sau limitat de alte circumstanţe – deşi tocmai ce s-a declanşat un nou război. Acum apreciez mai mult oamenii dragi, pentru că în pandemie l-am pierdut pe tatăl meu, chiar când eram la Jocurile Olimpice de la Tokyo. L-am pierdut brusc, în urma unui atac cerebral, ceea ce a fost un şoc foarte mare. Aşa că, dacă înainte spuneam că sănătatea e importantă, din perspectiva unei foste sportive de performanţă, acum spun că e important să-i am sănătoşi pe cei din familie. Acum, şi eu, şi fratele meu avem propriile noastre familii, deci şi mai mulţi membri de care să avem grijă şi de care să ne bucurăm.

La ultima noastră întâlnire, erai însărcinată cu prima ta fetiţă. Acum ai două fiice.
Camelia Potec: Da. (zâmbeşte) Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că s-a putut, după o viaţă de efort fizic, cu tot felul de cistite şi probleme cauzate de antrenamentele în apă rece, pe timp de iarnă sau în bazine descoperite – chiar şi la Paris ne antrenam afară iarna. Dar acum am două fetiţe sănătoase, energice şi pentru care îmi doresc să fiu, zi de zi, o mamă cât mai bună.

La prima sarcină, ai avut unele probleme. Ţi-a fost mai simplu a doua oară?
Camelia Potec: Da, am fost mai relaxată şi cred că de-aceea şi Celia este mai rezistentă, mai puternică şi mănâncă orice şi oricând. Cea mare, Caelia, e un pic mai firavă, răceşte mai des şi are nevoie de mai multă atenţie, emoţional vorbind, posibil pentru că am fost eu mai stresată în timpul sarcinii. Sunt foarte diferite şi mă provoacă diferit, ceea ce mă face să mă gândesc mereu dacă sunt o mamă bună, dacă iau deciziile bune pentru ele. Încerc să fiu şi o mamă modernă, dar şi una strictă, cu program bine stabilit şi ore fixe de masă, aşa cum m-am format eu ca sportivă. Dar nu-mi doresc să fiu nici prea strictă, pentru că vreau ca ele să crească simţind că sunt libere şi în a lua decizii, dar şi în a avea curaj.

„Am două fetiţe sănătoase, energice și care mă provoacă diferit”

Am remarcat o anumită rezonanţă a numelor voastre: Camelia, Caelia, Celia… Dacă mai faci un copil, ce literă mai scoţi?
Camelia Potec: (zâmbeşte) Chiar în spital, după ce am născut prima oară şi am declarat numele fetiţei, m-a întrebat cineva dacă am uitat să pun M-ul la numele Caeliei. Dar eu am ştiut exact ce nume doresc, Caelia provenind din latinescul Caelium, care se traduce „tărâmul îngerilor“. Şi Caelia şi Celia înseamnă acelaşi lucru. Nu ne-am gândit că ar putea veni şi un al treilea copil, pentru că nici vârsta nu mai e aceeaşi, dar dacă ar veni, am mai avea o variantă, Selia, care e din aceeaşi familie de nume.

În care dintre fete te regăseşti? În cea mică, mai activă, sau în cea mare, mai emoţională?
Camelia Potec: Şi cea mare este activă, dar are o sensibilitate mai pregnantă. Nu era aşa până să se nască surioara ei. De atunci, am simţit că are nevoie mai mult de mine, aşa că de cea mică s-a ocupat mai mult Sebastian. Caelia mergea atunci la grădiniţă şi i se părea că o trimitem de acasă doar ca să stăm noi cu cea mică, aşa că începea să plângă de fiecare dată. A trebuit deci să îi dedic mai mult timp şi să dorm cu ea o dată la două seri; să-i explic cum ea şi-a dorit o surioară şi că acum a venit; că dacă ea e miracolul din viaţa noastră, ca părinţi, Celia este miracolul din viaţa ei, de care să aibă grijă şi pe care s-o iubească. Cumva, eu mă regăsesc în fiecare dintre ele. Doar că cea mare are o sensibilitate mai mare decât am avut-o eu, copil fiind.

Şi toate aveţi părul blond și semănaţi.
Camelia Potec: Cea mică seamănă mult şi cu Sebastian, a fost brunetă când s-a născut. Caelia, în schimb, a fost foarte blondă încă de la naştere şi are ochii verzi. Sebastian mai glumeşte spunând că fiecare are fetiţa lui. Ne amuzăm, bineînţeles! Fizic, eu şi Caelia semănăm unu la unu. Iar eu a trebuit să-mi fac breton ca ea, pentru că ea voia să aibă părul lung, lucru cu care eu n-am fost de-acord, pentru că nu voiam să-i vină mereu părul în ochi şi să-i strice vederea. Aşa că am ajuns la acest compromis: bretonul. Şi, ca s-o conving că aşa e mai bine, i-am zis că îmi fac şi eu breton, moment în care mi-am dat seama cât de mult semănăm tunse aşa.

Imaginea 1/1: Camelia Potec prelucrată FOTO Sorin Stana, revista OK (4) jpg

Deci ai început să cedezi la negociere.
Camelia Potec: Câteodată trebuie să ştii şi să cedezi. Dar, chiar dacă încercăm să fim foarte bune prietene, i-am spus că „întâi de toate, eu sunt mama, iar tu eşti fiica“. Și, într-adevăr, între mine şi Sebastian eu sunt „lupul cel rău“. Tati este calm, le îndeplineşte toate dorinţele când mai plec eu în deplasări, iar când vin acasă găsesc haos total, se mănâncă la ore diferite, nu se mai respectă programul... (zâmbeşte)

Acum lipseşti mai mult de-acasă?
Camelia Potec: Întotdeauna am lipsit de-acasă, pentru că am fost nevoită să plec destul de mult, atât în ţară, cât şi în străinătate. Acum sunt la al patrulea mandat ca preşedinte de Federaţie şi avem peste 20 de competiţii naţionale, aşa că, din aprilie până în decembrie, încerc să ajung la cât mai multe dintre ele, mai ales la cele internaţionale. Şi, fiind şi membră în comitetul de conducere atât la Federaţia Europeană, cât şi la Federaţia Internaţională, sunt nevoită să ajung la majoritatea competiţiilor majore.

„Îmi doresc să aud imnul la Jocurile Olimpice şi din spatele cortinei, nu doar de pe podium”

De când ai preluat şefia Federaţiei, ai avut foarte multe de rezolvat.
Camelia Potec: Eu am fost aleasă preşedinte al Federaţiei la sfârşitul anului 2013, după ce în vara lui 2012 m-am calificat la Jocurile Olimpice de la Londra şi, ulterior, m-am retras din activitatea competiţională. La acea dată, era dificil să găseşti o altă generaţie de sportivi pe care să-i creşti şi să-i duci mai departe, dar și o echipă foarte bună de antrenori motivați, pregătiți și care să-și dorească să facă performanță. Trebuia să-i găsim şi să-i formăm, să găsim cluburi care să investească la nivel de sport de masă și, ușor, ușor, să avem și sportivi motivați. Eu mereu am spus că îmi doresc să aud imnul la Jocurile Olimpice şi din spatele cortinei, nu doar de pe podiumul de premiere. Este adevărat că foarte puţini au crezut că este posibil, având o echipă mică la început, neavând fonduri, neavând bazine, eu fiind cel mai tânăr şef de federaţie sportivă din România la vremea aceea, la 31 de ani… Dar, uşor, uşor, am reuşit să punem în practică toate lucrurile pe care mi le-am dorit.

Cine te-a învăţat cum să faci lucrurile?
Camelia Potec: Eu cunoșteam bine ce se întâmplă în țară, fiind în domeniu de peste 20 de ani, știam cum funcționează lucrurile și la Federație, și la club. Apoi, antrenând timp de 5 ani în Franţa, am putut să compar modurile de lucru, să văd plusurile şi minusurile și să-mi fac o strategie, cunoscând două sisteme diferite din două țări diferite și adaptând totul la nevoile şi posibilităţile de aici: infrastructură, parte financiară, mentalitatea sportivilor noştri.

Privindu-l pe David Popovici, mentalul românesc e mai puternic, ambiţia e mai mare?
Camelia Potec: Depinde de situaţie. Într-o mare măsură, mentalul, ambiţia şi determinarea în timpul pregătirii sunt mai puternice în rândul sportivilor noştri. Însă apar probleme în timpul competiţiei, întrucât multor sportivi le lipseşte viziunea că pot învinge pe oricine. Dar începem să câştigăm şi la acest capitol, pentru că mulţi şi-au dovedit singuri că sunt capabili să depăşească competitori care poate au bazine mai bune sau buget mai mare.

Ai identificat o următoare Camelia Potec?
Camelia Potec: Avem nişte fete foarte bune, care sunt deja campioane europene la junioare, aş spune eu viitoare Diana Mocanu, care a fost dublă campioană olimpică, iar ele au bătut recordurile Dianei la categorii de juniori. Există şi o fetiţă anume pe care o avem în vedere, care înoată 200 m liber şi care are potenţial foarte mare, poate fi mai bună decât am fost eu. Pentru mine, e cea mai mare mândrie şi bucurie să descopăr astfel de talente. Şi îmi doresc ca şi David să adauge cel puţin încă o medalie de aur. Asta mă motivează să mă implic mai mult şi să realizez mai mult, pentru ei şi pentru sportul care mie mi-a oferit atât de multe lucruri. De-asta m-am zbătut să aducem în România competiţii majore, cum a fost şi campionatul mondial de înot pentru juniori de anul trecut, de la Otopeni, unde am şi bătut un record: a fost cel mai mare eveniment internaţional din punct de vedere al numărului de ţări participante, 124 de ţări.

Cât a contat sprijinul domnului Ion Ţiriac?
Camelia Potec: Domnul Ion Ţiriac este un om de sport care a ales să rămână în România şi să investească în sportul românesc. La început a făcut-o pentru tenis, el fiind dedicat tenisului pe viaţă, dar, în urma situaţiilor pe care noi le-am avut, cu problemele pe care am avut şansa să i le expun, a acceptat să vină şi alături de înot, mai ales că în cartierul pe care dânsul l-a dezvoltat are şi o piscină olimpică. Îmi place să cred că, de câte fiecare dată când am nevoie, mă ajută cu cel puţin un sfat. Și un la fel de mare respect i-l port și domnului Viorel Păunescu, care m-a sprijinit de fiecare dată în momentele dificile.

Caelia cât înţelege din cine eşti tu?
Camelia Potec: Caelia ştie că şi mami a fost campioană, îl ştie şi pe David, l-a văzut concurând. Am dus-o şi pe ea la înot, dar nu-i place neapărat să înoate, nu înţelege ideea de a face bazine sau de ce trebuie să depui efort pentru ceva, chiar dacă a urmărit mereu competiţiile, din sală sau la televizor. Acum, fiind în primul an la şcoală, începe să înţeleagă noţiunea de program zilnic şi încerc să-i explic că şi în sport e acelaşi lucru, că performanţa vine odată cu repetiţia şi consecvenţa.

Pe Celia ai băgat-o în bazin?
Camelia Potec: Da. Avem şi noi în curte o mică piscină de 7 m, cât ne-a permis spaţiul. Am construit-o pentru Caelia când avea 2 ani şi acum am fost nevoiţi să o îngrădim, pentru că celei mici îi place foarte mult apa şi se aruncă brusc şi ne-a fost frică să nu se producă vreun accident.

Poate tocmai ea e sirena pe care o aştepți.
Camelia Potec: Nu ţin neapărat să îi predau ştafeta. Eu mă bucur că am predat-o altor sportivi ca David Popovici, Denis Popescu, Vlad Stancu, Robert Badea, fetelor ca Daria Silişteanu… Dar dacă îi va plăcea înotul, voi fi alături de ea.

„Suntem de 8 ani împreună, dar încă nu ne-am căsătorit”

Privindu-ţi inelul de logodnă, ştiu că Sebastian te-a cerut de soţie cu un inel ca cel al lui Kate Middleton, care i-a aparţinut Prinţesei Diana.
Camelia Potec: Da, este al doilea inel primit, la a doua cerere în căsătorie. Prima oară m-a cerut cu un inel clasic cu diamant şi, în momentul în care i-am spus „Da“, am avut curajul să-i spun că visul meu de a fi cerută în căsătorie nu ţine neapărat de un anumit loc, ci de un anumit inel. Eu am idolatrizat-o pe Lady Di, mi s-a şi spus că semănam cu Nadia şi cu Prinţesa Diana, când eram tunsă scurt. Şi, dacă pe Nadia am avut şansa s-o cunosc şi e unul dintre cei mai dragi oameni din sportul românesc, pe Lady Di nu am avut şansa s-o întâlnesc şi am rămas cu amintirea acelui inel. Aşa că, atunci când am născut-o pe Caelia, Sebastian m-a mai cerut o dată în căsătorie cu acest inel. Şi de-atunci nu l-am mai scos de pe deget, nici măcar atunci când înot.

Dar verigheta?
Camelia Potec: Suntem de opt ani împreună, dar încă nu ne-am căsătorit. Începusem să ne organizăm, să facem lista de invitaţi, ne-am oprit la 600 de persoane, dar când ne-am dat seama câte avem de pus la punct şi câtă treabă avem şi profesional, am zis s-o mai amânăm. Recunosc că eu îmi doresc o nuntă mare. El îşi doreşte mult să avem acte şi să ne căsătorim, eu îmi doresc şi actele, dar şi nunta mare. Chiar weekendul acesta discutam că trebuie să o facem, iar Caelia ne-a spus că, dacă mai stăm mult timp, o să se ocupe ea să o organizeze, doar să înveţe să scrie şi să citească. (zâmbeşte)

Se spune că 2026 e un an al începuturilor, al schimbărilor, poate e şi al nunţii voastre.
Camelia Potec: Chiar dacă s-a spus că este un an al începuturilor, eu îmi doresc să continue absolut tot ce se întâmplă în viaţa mea şi tot ce am avut până în 2025. De la starea pe care am avut-o, cu mulţumirea şi fericirea pentru ce am acasă şi pentru cine am devenit, până la tot ce însemn profesional, cu multe proiecte în desfăşurare - ca de exemplu, proiectarea şi execuţia bazinului Lia Manoliu și finalizarea bazinului de la Brăila, care ar trebui să fie gata la sfârșitul lui 2026.

Foto: Sorin Stana; Make-up: Izabela Țiu; hair style: Irina Lehan; stilist: Madena; vestimentaţie: Jake’s/Peek & Cloppenburg; locaţie: Paradisul Verde, Corbeanca; Mulţumim domnului Cristian Ţânţăreanu!