Interviu

EXCLUSIV! Ilinca Vandici, adevărul nespus despre căsnicia cu Andrei: “A fost cea mai grea încercare”

EXCLUSIV! Ilinca Vandici, adevărul nespus despre căsnicia cu Andrei: “A fost cea mai grea încercare”
camera-retro icon Vezi galeria 2 poze

Crede că lucrurile care trebuie să se întâmple nu au cum să fie împiedicate, de nimeni şi de nimic, că aşa a fost scris. Povestea dintre Ilinca Vandici şi Andrei a început timid, dar a evoluat rapid. Împreună au depăşit multe obstacole. Astăzi, au un băieţel de toată frumuseţea şi o relaţie fondată pe încredere, în care nici unul nu încearcă să îl controleze pe celălalt. Ce i se reproşează cel mai des vedetei de la Kanal D, cum se luptă cu pandemia şi de ce crede că soacra îi seamănă, aflaţi dintr-un interviu marca OK!

OK!: Te sperie pandemia cu care ne confruntăm?

Ilinca Vandici: Cel mai tare mă sperie inconstienţa oamenilor, mai mult decât pandemia.

Acesta este momentul în care ar trebui să fim realişti, să avem compasiune unii faţă de alţii, să nu mai fim egoişti, să ne gândim la binele nostru şi al celorlalţi. Să învăţăm să ne oprim un pic din tot caruselul asta în care am trăit pâna acum şi să învăţăm nişte lecţii din tot ceea ce se întâmplă în perioada asta.

Ce ai făcut zilele astea? Ai rămas acasă sau aveai proiecte ce nu puteau fi amânate?

Sunt în autoizolare, împreună cu familia. Am conştientizat care este pericolul. Ne asumăm această responsabilitate de a avea grijă de noi şi de cei din jurul nostru. Suntem oameni maturi, înţelepţi, responsabili, care înţeleg ceea ce se întâmplă. Nu ne lăsăm duşi de val, nu luăm în seama toate ştirile pompoase, false, care circulă pe reţelele de socializare. Încercăm să ne informăm corect, din surse sigure, şi să luăm măsuri de protecţie şi igienă. Am stat în casă, am încercat să lucrez de aici pentru proiectele pe care le mai aveam pentru online. Avem activităţi zilnice în familie.

Mai mult decat frica de a ieşi afară sau panica ce ne poate cuprinde, cred că este un test psihologic pe care trebuie să-l trecem cu brio. Evităm orice stare de depresie, de lene, de neputinţă.  Gătim, facem sport, ne jucăm cu copilul, jucăm cărţi, remy, Uno, Monopoly, citim. Sunt lucruri pe care nu le-am mai făcut de multă vreme, pentru că nu aveam timp, iar acum ne bucurăm de un pic de linişte.

Mai filmezi pentru Bravo, ai stil?

Deocamdată, nu. Suntem responsabili şi luăm toate măsurile ca să fim în siguranţă, atât acasă, cât şi la muncă. Managementul Kanal D a luat decizii foarte bune, respectând regulile si recomandarile făcute de autorităţi. Minimizăm cât se poate de mult interacţiunile, păstrăm acea distanţă socială, iar igiena este foarte strictă pe platourile de filmare, în birouri. Speram ca lucrurile să evolueze într-o direcţie bună, să revenim cât mai repede la normalitate. Telespectatorii pot urmari în continuare „Bravo, ai stil! Celebrities”, în fiecare miercuri, de la ora 22:00.

Ai lansat o linie de produse de îngrijire. Ţi-au fost afectate afacerile în această perioadă?

În acest moment nu simt, pentru că shoppingul se face online. Mai avem stocuri de produse ce pot fi achiziţionate în continuare.

Acum nu simt  că am fost afectată, dar sunt conştientă că în aceste momente oamenii nu se gândesc neapărat la a-şi achiziţiona haine sau produse de îngrijire, pentru că trăim vremuri dificile. Aşteptările mele nu sunt mari şi este o perioada dificilă pentru business, tineri antreprenori şi angajati deopotrivă. Sunt conştientă de asta, înţeleg şi accept situaţia. Vom reveni la un anumit moment la activitătile noastre, dar este important să ne învăţăm lecţia.

 

Cât câştigai când ai intrat în televiziune? Primul salariu ce destinaţie a avut?

Câştigam 500 euro lunar, se întâmpla acum

15 ani. Reprezenta o sumă mare la acel moment din care reuşeam să mă întreţin aproape o lună. Când rămâneam fără resurse apelam la familie, care mi-a fost alături mereu şi m-a ajutat. Tin minte că mare parte din sumă, cam 300 de euro, am dat pe o pereche de sandale. Le-am văzut într-un magazin, am aşteptat şi când am primit primul salariu m-am dus şi le-am cumpărat.

Ai avut vreodată mai multe joburi?

Eu am început să lucrez în televiziune la 18 ani. Joburi adiacente am avut mereu, dar în aceeaşi arie de activitate şi interes. Am avut proiecte în domeniul actoriei, pe parte de online, YouTube, vlogging, contracte de imagine. Dar nu le consider alte joburi, pentru că sunt sub aceeaşi umbrelă.

Ai locuit la cămin sau cu chirie?

Am locuit cu chirie cam un an şi jumătate. Când am venit în Bucureşti am stat câteva luni cu mătuşa mamei mele, care m-a primit cu braţele deschise. Apoi mi-am găsit un apartament pe care l-am cumpărat, jumatate credit, jumătate cash, la care mai plătesc şi acum.

 Cum era atunci când nu aveai proiecte?Ai avut vreodată probleme cu banii?

N-as putea spune asta. Au fost perioade în care nu am avut proiecte în televiziune, dar am reuşit, cu banii pe care îi aveam economisiţi, să mă descurc.  La începutul carierei, când eram un copil şi nu ştiam să drămuiesc sumele, tata era cel care mă ajuta întotdeauna. Nu m-am <lafăit> niciodată, chiar dacă am fost un copil care nu a dus lipsă de nimic, nici în copilărie, dar nici în adolescenţă. Când am început să-mi câstig banii singură, nu m-am întins mai mult decât îmi era plapuma. Când m-am maturizat nu mi s-a mai întâmplat asta, am devenit o femeie responsabilă, am ştiu ce îmi permit, cât îmi permit, când îmi permit.

Care au fost momentele acelea care te-au schimbat?

Toate experientele prin care am trecut au fost lectii de viaţă pe care le-am învăţat. Moartea tatălui meu a fost un moment care m-a marcat foarte mult şi m-a schimbat. Mi-am dat seama că sunt singură si trebuie să mă descurc indiferent de ce se întampla. Actunci am devenit cu adevarat responsabilă. Aveam 22 de ani. Am mai avut dezamagiri, dar au fost lecţii; le-am învăţat şi am trecut mai departe.

Cum ţi-ai cunoscut sotul? Cum a început totul?

Pe Andrei l-am cunoscut într-un cerc de prieteni apropiaţi. Am aflat ulterior că el era cu ochii pe mine de foarte multă vreme. A fost un moment prielnic, ne-am cunoscut când trebuia. Cred mult în destin, soartă. Lucrurile au evoluat repede între noi, ne-am mutat împreună, am rămas imediat însărcinată. Asta ne-am dorit. Ne-am trăit şi ne trăim relaţia frumos.

Cum eşti în rolul de soţie? Ce îţi reproşează jumătatea ta?

Că stau cu gura pe el foarte mult. Sunt foarte implicată, dar şi relaxată, în egală măsură. Nu-mi place să controlez, să ştiu, să pun presiune pe omul de lângă mine. Îmi place să am încredere şi să mi se acorde încredere. Cred că dacă e să se întâmple ceva, se va întâmpla, indiferent dacă suflu sau nu în iaurt. Încerc să fiu cât se poate de relaxată, prezentă, grijulie, atentă la nevoile omului de lânga mine.

Într-o căsnicie oamenii trec prin numeroase momente dificile, greu de controlat? La voi care a fost momentul acela ce avea să vă dea peste cap?

Depresia post natala. A fost un moment pe care nu l-am traversat singură, ci cu toţi membrii familiei lângă mine, încercând să ies din starea respectivă. A fost cea mai grea încercare. Ne-a ferit şi ne-a binecuvantat Dumnezeu să nu avem parte de alte lucruri grele. Cumva cred că am şi meritat asta pentru tot ce am făcut, realizat, gândit pozitiv de-a lungul timpului.

Cine e mai maleabil dintre voi şi lasă de la el când apar discuţii?

Amândoi suntem. Cu Andrei nu poţi să te cerţi, chiar dacă mie îmi mai vine câteodată. Sunt genul de om care a învăţat să îşi asume, să spună tot ceea ce gândeste. Asta este o leţtie pe care am învăţat-o de-a lungul timpului, pentru că multă vreme nu am ştiut să spun ce mă deranjează, ca să protejez omul de lângă mine. Am inhibat anumite trăiri, stări, emoţii, sentimente, frustrări pe care le aveam. Am învăţat că, dacă vreau să fiu cu adevărat fericită, să nu mai fac asta şi oamenii trebuie să aprecieze sinceritatea şi să înţeleagă. Dacă simt nevoia să spun ceva, spun, Andrei ascultă şi apoi tot mie îmi trece supararea. E o chestie îcare vine natural, nu funcţionez după un algoritm sau reţetă.

Cum te surprinde?

Dacă tot suntem autoizolaţi, într-o seară imi trimitea filmuleţe pe WhatsApp. Eram cu copilul şi nu puteam să mă uit. În final le-am văzut, era în curte, la gratar, făcea peşte şi ciuperci la grătar.

A gătit pentru întreaga familie, a fost delicios, am mâncat copios şi am spus că, din acea clipă, e singurul care va găti.

Dacă te-ai simţi vreodată înşelată, ai renunţa la relaţie sau ai avea puterea să treci peste?

Oamenii dacă nu mai sunt multumiţi, sau nu găsesc ceea ce căuta în interiorul căminului lor, caută în altă parte. Asta nu înseamnă că am fost eu înşelată, ci că omul de lânga mine nu mai găseşte în relaţia cu mine ce are nevoie. Nu pot să iau ca razbunare sau acces de furie gestul lui . Dimpotrivă, pot să înţeleg şi să-i dau libertatea să facă ceea ce îl face fericit. La finalul zilei, al vieţii rămânem cu fericirea. Nu ştiu dacă aş mai rămâne în acea relaţie, nu pentru că n-aş putea suporta gândul că am fost înşelată, ci pentru că aş conştientiza că nu mai am de oferit omului de lângă mine ceea ce are el nevoie. Nu suntem obligaţi să stăm o viaţă într-o situaţie care nu ne este confortabilă. Cred că fiecare om este responsabil pentru fericirea lui. Putem rămâne prieteni făra probleme dar, dacă sentimentele s -au stins, putem să ne strângem mâna şi să mergem mai departe, indiferent că există un copil, că este vorba de o căsnicie sau o relaţie de lungă durată.

Cum te-a schimbat naşterea? Te simţi pregătită şi pentru un alt moştenitor?

Deocamdată, nu. Nu simt că este momentul acum. Mi-am mai acordat timp mie, imi doresc să mai rămânem o perioadă în formula asta de trei. Am învăţat să mă reechilibrez şi să-mi gândesc viaţa şi programul în funcţie de copil.

Cum e soacra ta?

Mă înţeleg foarte bine cu soacra mea, e o tipă de viaţă, tânără, veselă, am foarte multe lucruri îm comun cu ea. Ne asemănăm foarte tare, nici mie şi nici ei nu ne place în bucătărie şi ne-am asumat asta. Nu avem o problemă. Facem alte lucruri împreună, călcăm, facem curat, filmăm copilul, ne jucăm cu el. Avem o relaţie foarte bună, amicală.

Ce nu ştie lumea despre Ilinca Vandici?

În 15 ani m-ati descusut pe toate părţile, nu ştiu dacă este ceva ce nu se ştie despre mine. Îmi place să calc. Dar în ultimii ani nu am mai avut energia, timpul şi nici plăcerea să fac asta. De două săptâmani am redescoperit această activitate casnică care mă relaxează. Sunt implicată în dezvoltarea mea spirituală, fac meditaţie, am un profesor de Reiki care mă ajută să descopăr lucruri despre mine, despre emoţiile mele, despre lume în general. Încerc să privesc lumea cu alţi ochi.