Interviu

Exclusiv! Irina Nicolae: “Venirea pe lume a micuţei mi-a adus împlinirea ca femeie”

Exclusiv! Irina Nicolae: “Venirea pe lume a micuţei mi-a adus împlinirea ca femeie”

Nu este prima dată când fosta solistă a trupei ASIA ne povesteşte despre existenţa ei în capitala Ungariei. De data aceasta, ne-a vorbit în exclusivitate despre fetiţa ei, Scarlett-Maria. Irina era aici însărcinată în opt luni În acest oraş, viaţa cântăreţei s-a aşezat aşa cum şi-a dorit, după plecarea din România: a devenit soţie şi, anul acesta, şi mamă, la o vârstă la care, poate, unele femei renunţă să mai spere (40 de ani). Am abordat-o pe Irina imediat după ce vedeta a adus-o pe lume pe fetiţa ei şi a soţului Marius Vizer (59) şi am avut acest dialog cu o mamă care n-a fost, încă, părăsită de emoţiile întâlnirii cu primul ei născut. Iar noi am vrut să însoţim foto acest interviu şi de altfel de emoţii, cele simţite de o femeie aflată în ultima lună de sarcină şi care se pregăteşte să-şi cunoască copilul mult dorit şi aşteptat.

Felicitări pentru fetiţa voastră! Spune-mi cum v-aţi obişnuit una cu alta, cum merg lucrurile cu somnul, alăptatul, toate cele legate de un nou-născut.

Irina Mulţumim. Ne-am acomodat perfect. Este o fetiţă extraordinară, un copil dorit, iubit şi  foarte fericit. Iar cu somnul şi cu alăptatul ne descurcăm de minune.

Am citit că tu şi Marius aţi ales să o botezaţi pe cea mică Scarlett-Maria. Ce semnificaţie au numele, mai ales primul?

Am ales cu inima, aşa cum am simţit. În urmă cu foarte mulţi ani am cunoscut o fetiţă care purta acest nume şi mi-a rămas întipărit în minte şi în suflet. Al doilea nume, Maria, l-am ales după numele Fecioarei Maria, care mi-a ascultat rugăciunile şi am primit o fetiţă superbă. Când am rămas însărcinată, am ştiut că va fi fetiţă. Nu m-am văzut niciodată mamă de băiat şi îmi amintesc că au fost multe  semne care îmi întăreau această convingere. Când am ieşit de la primul control la şase săptămâni, am dat cu ochii peste un panou publicitar enorm pe care era scris “the future is female”. Şi aveam să aflu peste doar trei săptămâni că viitorul pentru noi chiar era … roz!

Ai născut natural sau prin cezariană?

Am născut pe 2 februarie, la Viena, prin cezariană. A fost o alegere personală, pe care medicul mi-a respectat-o. Au fost emoţii, clipe unice, sfârşitul multor ani de aşteptări şi începutul altora plini de culoare, iubire şi împlinire.

Ai făcut ceva tratamente de fertilizare pentru a rămâne însărcinată sau totul s-a întâmplat natural?

Există un singur răspuns: Dumnezeu! El e cel care decide când, cum şi în ce fel îţi este îngăduit să primeşţi acest dar.

Cum v-a schimbat viaţa venirea pe lume a acestui copil?

Sunt şi am fost un om fericit, dar venirea pe lume a micuţei mi-a adus împlinirea ca femeie, soţie şi mamă. Simt că avem multe de oferit şi cu siguranţă de primit. Am aşteptat şi dorit acest copil mult prea mult că să ne încurcăm în detalii de genul orelor de somn ş.a.m.d, dar chiar şi la acest capitol sunt un om norocos: dorm legat chiar şi cinci ore pe noapte!

Din timpul pe care l-ai petrecut până acum cu fetiţa ta, ce fel de mamă ai spune că eşti? Genul permanent îngrijorată sau, dimpotrivă, relaxată?

Cred că sunt o mamă relaxată, şi sper să mă ţină. Meseria asta nu o înveţi din cărţi, ci alături de copilul tău. Îmi doresc să fiu pentru ea o mama bună, deschisă, zâmbitoare şi mereu prezentă.

Cum se comportă soţul tău ca tată? Ştiu că are atâtea responsabilităţi în lumea sportului şi este, probabil, foarte ocupat. Şi-a mai schimbat programul de când a venit pe lume fetiţa?

Exact aşa cum este şi-n viaţă: responsabil, iubitor şi foarte protector. Relaţia lor este una aparte, încă din vremea când ea se afla în burtică. Îi zâmbeşte mereu. Acesta este modul ei de a-i spune cât îl iubeşte. Şi, deşi Marius este un om foarte ocupat, familia a fost şi este pe primul plan. Îşi face timp pentru fetele lui. Întotdeauna!

Ştiu că scriai cărţi pentru copii şi ne mărturiseai în utimul nostru interviu că n-ai renunţat nici la muzică. Profesional, cum îţi umpli timpul la Budapesta?

Muzica este parte din mine. Nu mai sunt pe scenă zilnic, dar scena nu a fost niciodată departe de mine. Vreau să cred că am învăţat de la viaţă să trăiesc intens, fiecare secundă, să îmi umplu timpul şi sufletul doar cu ceea ce îmi face plăcere, să nu mă pierd în amănunte şi detalii şi să lupt pentru ceea ce îmi doresc. Anul trecut am avut trei proiecte mari şi toate s-au derulat în acelaşi timp: am fost organizator voluntar al galei aniversare a 65 de ani de existenţă a Federaţiei Internaţionale de Judo la Opera Naţională din Budapesta, la care au participat 700 de persoane venite din toate colţurile lumii. Am mai avut şi un proiect imobiliar – extinderea unui spaţiu de birou, dar, de departe, cel mai important şi drag proiect a fost cel de… mamă.

Irina nu vrea s-o expună pe fiica ei
Tată şi fiică

Şi tot în ultimul nostru interviu mărturiseai că ţi-ai dori o reuniune a fostei trupe ASIA, în genul celei pe care o pregătesc fetele de la Spice Girls.

Cei care mă cunosc ştiu că realizez tot ceea ce ţine de mine şi îmi doresc. Acesta este modul meu de a trăi. Mi-ar fi plăcut ca publicul care a iubit şi iubeşte piesele nostre să aibă parte de un spectacol frumos, grandios, dar priorităţile noastre sunt altele acum şi probabil e greu să ne strângem pentru un proiect atât de mare în acest moment. Dar niciodată nu se ştie unde te duce viaţa. Poate într-o bună zi vom păşi din nou împreună pe o scenă, cântând piesele care ne-au adus atâtea bucurii, nu doar nouă, ci şi celor care ne iubesc.

Tu şi soţul tău aţi plecat de mult din România. Sunt şi momente sau situaţii în care vă simţiţi dezrădăcinaţi?

Nu, deloc! De ce să mă simt dezrădăcinată?! Eu am ales să fiu acolo unde este sufletul meu şi de mulţi ani inima mea bate lângă soţul meu.Vin în România ori de câte ori am posibilitatea şi îmi permite timpul, îmi revăd prietenii şi familia, mă bucur de ţara noastră frumoasă, deci nu am motive să mă simt dezrădăcinată.

Rupi ceva în limba maghiară sau ai ajuns să stăpâneşti limba chiar la nivel conversaţional?

Nu vorbesc limba maghiară. Vorbesc engleză oriunde şi este Ok.

Pe o scară a probabilităţii, de la 1 la 10, ce şanse sunt să te întorci definitiv în România?

Mă întorc oricând cu drag să îmi revăd familia şi prietenii sau pentru proiecte personale, dar de ani buni locuiesc în altă ţară. Iubesc ţara în care m-am născut şi iubesc ţara în care trăiesc.

Foto: Andreea Ionaşcu, arhiva personală