Interviu

Flavia Mihăşan & Marius Moldovan, de la un dans în doi la o familie cu doi copii, în doar trei ani: "Acum simţim că trăim viaţa cu adevărat"

Flavia Mihăşan & Marius Moldovan, de la un dans în doi la o familie cu doi copii, în doar trei ani: "Acum simţim că trăim viaţa cu adevărat" camera-retro icon Vezi galeria 4 poze

Povestea lor de iubire a început cu un dans senzual în doi. Iar acum s-a transformat într-o horă nebună în patru, alături de fiii lor, Carol şi Tudor. Despre călătoria aceasta cu viteză maximă ne-au povestit la o întâlnire cu parfum retro, ca într-o joacă frumoasă pe care le-am propus-o, dacă tot au făcut aşa un salt în timp, trăind în trei ani cât alţii în zece...

S-au îndrăgostit la repetiţiile pentru spectacolul Mamma mia! – şi vai, de câte ori a exclamat ea Mamma mia! în perioada următoare. Povestea Flaviei Mihăşan (fostă asistentă la matinalul Antenei 1, cu o îndelungată carieră de balerină) şi a lui Marius Moldovan, dansator şi coregraf, ne-a luat complet prin surprindere, dar cei doi au  avut curajul şi forţa să se lase duşi de acest val uriaş: au ştiut foarte repede că-şi doresc copii împreună şi, la scurt timp de la debutul relaţiei lor, Flavia a rămas însărcinată cu primul lor băiat, Carol. Tudor a urmat foarte curând, nerăbdător să întregească familia. Viaţa cu doi copii mici, unul de doi ani şi celălalt de patru luni, nu este deloc uşoară. Iar dacă era un test suprem de trecut, ei l-au trecut: tocmai pentru că au devenit părinţi atât de repede în relaţia lor, redescoperirea în această postură ar fi putut să pună o presiune prea mare pe cuplul lor, dar n-a fost aşa. Din contră. „Acum mă simt mai apropiată ca oricând de Marius“, spune Flavia.

 

Ascultam un interviu cu tine din 2018, când spuneai despre tabieturile tale de dimineaţă şi cum savurezi tu maxim cafeaua şi spui „Azi o să fie o zi tare“. Mai ai acest obicei?

Flavia Nu pot să cred că a existat perioada asta în viaţa mea! Parcă e altă viaţă şi altă persoană. Cred că ar trebui să fiu genul acela de mamă care se trezeşte la 5:30 dimineaţa, ca să pot să-mi fac toate tabieturile înainte de trezirea copiilor. Dar în momentul de faţă ne trezim toţi în acelaşi timp, ne spălăm toţi pe dinţi în acelaşi timp. Şi ce cafea? Doar după ce Carol mănâncă micul dejun, abia apoi îmi fac şi eu cafeaua.

E o altă etapă în viaţa voastră. Ţie îţi este dor de ceva din perioada de dinainte?

Sunt perioade când e foarte frumos şi epuizant în acelaşi timp. Copiii sunt minunaţi, totul e superb, dar asta vine la pachet cu o renunţare la tine, la ce erai tu înainte şi ce credeai tu că e mişto şi important. Sunt perioade când da, îmi este dor, dar n-aş schimba niciodată nimic. Când mă mai uit în urmă la poze, mi se pare totul un pic lipsit aşa de consistenţă. La vremea lor, toate aveau sens. Dar abia acum simt că trăiesc viaţa adevărată. Acum e pe bune totul. Când ieşim undeva chiar ne bucurăm la maximum de acea ieşire. Stau câteodată şi mă gândesc că eu puteam să hotărăsc înainte că vreau să mă duc la mall şi să stau şase ore la cumpărături. Fără să fie nimic în neregulă cu asta. Nu mai pot face asta, acum avem şi noi programul lor. Suntem genul de părinţi care înţeleg cât de importantă este rutina pentru copii şi cât de relaxaţi se simt ei când ştiu ce urmează. Asta îi calmează. Haosul nu le place, sunt super-reticenţi la asta şi sunt foarte nervoşi dacă nu dorm sau le schimbi programul de masă.

Strategia asta se trage şi din disciplina voastră de dansatori...

Eu cred în disciplina asta pe care am urmat-o amândoi. Şi am observat ceva. Noi nu ne cunoşteam foarte bine înainte de a deveni părinţi...
Voi de fapt v-aţi cunoscut şi mai bine pe parcursul experienţei voastre de părinţi...

Exact. Şi asta spuneam, am observat că Marius e mult mai atent la programul copiilor. Şi eu eram, dar el e cu exactitate, e Berbec, e foarte exact. El are nevoie să fie totul foarte bine structurat.

Îţi şi iese, Marius, toată structura şi planificarea. Pentru că ştiu că tu chiar ţi-ai dorit doi copii. A ieşit întocmai.
Marius Da, eu am o soră geamănă, am crescut în doi şi mi-am spus că tot doi copii o să fac când va fi momentul. Şi iată că acea vreme a venit. Gracias, super mommy Flavia!
Cum ai ştiut că vrei asta cu ea?
A fost perfect match. Chimie, intuiţie. N-am crezut în chestia asta cu „O să ştii exact cine va fi aleasa”. Eh, ia uite că am ştiut şi suntem aici, o familie împlinită, cu doi copii minunaţi, cu o super-mamă şi un tată... pfff, top! (râde)
Flavia Noi am pornit pe drumul ăsta dorindu-ne chiar doi băieţi.

Serios, adică şi tu tot doi băieţi ai vrut?

Da. Când am rămas însărcinată a doua oară şi nu ştiam ce va fi, n-am putut să verbalizăm, pentru că ne gândeam că dacă e fată, să nu audă că nu ne-am dorit-o. Dar după ce am aflat că e băieţel, ne-am bucurat amândoi. Uite că ne-a ieşit!

Ţi se pare mai dificil cu fetiţele?

Noi, femeile, mi se pare că suferim un pic mai mult. Suntem mai sensibile. Întâmplarea face că sora mea, cu care sunt foarte bună prietenă, are aceeaşi „situaţie“. Ea a prins procesul ăsta cu cinci luni înaintea mea: are două fetiţe cu aceeaşi diferenţă de vârstă ca între Carol şi Tudor. Deci noi am fost însărcinate în acelaşi timp de două ori, numai că ea a născut cu cinci luni înaintea mea de fiecare dată.

Ea trăieşte în Italia. Aţi fost la ei în vizită?

Nu am ajuns încă, pentru că e mai dificil cu călătoriile acum. Dar ne-am întâlnit de Crăciun în Italia fix înainte să se întâmple toată nebunia cu Covidul şi aveam o grămadă de planuri să ne facem vacanţele împreună. Cel mai probabil se va întâmpla, dar să mai treacă un pic perioada aceasta. Poate de Crăciun o să ne reunim, fiindcă ne dorim foarte tare să îi apropiem şi pe verişori. Noi vorbim zilnic pe FaceTime şi copiii se ştiu din videouri, dar nu e acelaşi lucru. Totuşi, încercăm să-i facem să interacţioneze chiar şi aşa. Avem cam acelaşi program de masă şi când Carol mănâncă, o sunăm pe sora mea, care la rândul ei e la ora mesei cu fiica ei. Ea nu a putut ajunge la botezul lui Tudor acum, dar a venit mama. Şi ne-am bucurat că s-a putut juca cu cei mici.

Pentru că am pomenit de botez, ai o postare de la eveniment, cu tine şi Marius dansând: „Aşa a început totul“, ai scris. Cu un dans.. Ce îţi mai vine în minte despre acel dans, cum v-aţi cunoscut?

A fost neaşteptat. Ulterior am descoperit că noi doi tot urma să ne cunoaştem în diverse proiecte, dar nu se întâmpla. Eu trebuia să am un proiect cu Răzvan Mazilu – am dat amândoi casting, el mi-a zis că m-a văzut atunci, dar eu nu mai ţin minte. Ulterior am aflat că luasem amândoi castingul, dar el n-a mai putut să vină pentru că luase un alt casting în Cluj şi nu ne-am văzut. Apoi, la un alt proiect, el trebuia să înlocuiască pe cineva şi să dansăm împreună. Nu s-a mai întâmplat nici asta. Şi ne-am întâlnit la Mamma mia!. Dar a fost foarte mişto apoi când ne-am amintit toate astea: „Trebuia să vii şi n-ai mai venit..“. Însă cel mai probabil nu s-ar fi întâmplat nimic mai înainte, pentru că în momentul acela eram amândoi în altă relaţie. Şi când ne-am cunoscut la Mamma mia! eram singuri amândoi.

Marius Totul s-a întâmplat apoi foarte repede, n-am stat pe gânduri. Ne-am văzut zilnic din februarie până în mai 2018 la repetiţii. Acolo a început totul, ne-am descoperit, practic, prin dans. Ne-am tachinat şi îmi amintesc că ne zâmbeam des când privirile noastre se întâlneau. Cu siguranţă pe faţa mea era zâmbetul ăla tâmp, până la urechi, greu de controlat... Era clar de la o poştă că o plac. (râde) Trăiam emoţii intense când o vedeam. Poate suna siropos, dar aşa a fost. A fost intens, aşa ne place nouă, nu ne complicăm cu jumătăţi de măsură.

Spuneţi că voi de fapt nu vă cunoşteaţi complet înainte de a deveni părinţi. Cum v-aţi descoperit în postura de părinţi?

Flavia Nu mă aşteptam ca Marius să fie atât de implicat. Şi nu spun asta pentru că dă bine şi ce mişto sună. Mă uit în jur şi văd că nu toţi bărbaţii sunt aşa. Şi nu înseamnă că a fi altfel e greşit. Doar că el este extrem de implicat. E disperat după Carol, Carol după el. E foarte atent. Noi încercăm să-i creştem pe aceşti copii respectându-i foarte mult. Nu ne enervăm, vorbim calm. Cred că uneori mie îmi e mai greu să fiu calmă decât lui... Dar el se transformă. Dintr-un tip foarte energic şi vocal, cu copiii e altfel.

Marius Mama Flavia a fost şi este o mamă foarte grijulie, care face totul ca la carte, fără să se abată de la niciun detaliu. Facem echipă, suntem foarte uniţi şi luăm cele mai bune decizii împreună.

Dar cu schimbatul scutecelor cum stă treaba, cum vă organizaţi la capitolul ăsta?

Haha! În primele săptămâni am lăsat-o pe Flavia să facă asta, aveam o reticenţă. O urmăream din umbră, dar am văzut că totul e OK şi am trecut şi eu la fapte. (râde)

Flavia Eu schimb scutece, dar în cazuri de urgenţă, Marius se descurcă. La naşterea lui Carol, am zis că nu ne luăm bonă, că ne descurcăm. Şi chiar aşa a fost. Ulterior, n-a mai fost aşa, pentru că e mult mai dificil cu doi copii mici, mai ales că Marius a început proiectele şi singură nu puteam. Am fost două săptămâni doar eu cu cei mici şi nu a fost OK, eram epuizată. Ieşeam cu ei afară: pe bebe îl aveam în marsupiu, pe Carol îl ţineam de mână, dar el e un titirez, trebuia să alerg după el cu bebe în marsupiu...

Şi acum cine vă ajută?

În momentul acesta ne ajută mama unei prietene, fostă profesoară de limba română, care a ieşit la pensie. Totul a început ca un ajutor temporar, dar a rămas tot timpul. Nu aş fi avut încredere într-o persoană străină. Am încercat să găsim pe cineva, dar n-a trecut testul.

În toată nebunia asta, există nevoia de mai multe momente în doi?

Chiar vorbeam despre asta. Când ieşim să mâncăm în oraş cu prietenii, îi luăm pe copii cu noi. Şi dacă cumva se întâmplă să dureze întâlnirea, când ne întoarcem acasă, cei mici dorm. Şi ni se pare wow. E o super-linişte în maşină şi ne gândim: „Îţi dai seama cum ar fi dacă am merge doar noi doi undeva?“. Şi recunoaştem că nu mai ştim cum e. Încercăm să avem momentele noastre printre picături sau când dorm ei, dar e suficient. Cred că e important să ne asumăm amândoi situaţia. Dacă vreunul dintre noi şi-ar fi dorit asta şi celălalt nu, cred că nu ar fi durat. Dar când am avut discuţia asta înainte de fiecare copil şi ştiam ce urmează, ne-am asumat şi ştim că toată perioada asta dificilă o să treacă şi o să avem momentele alea. Dar nu e uşor. Mă uit în jur şi nu mulţi rezistă, pentru că doi copii nu unesc întotdeauna. Însă la noi feelingul a fost pozitiv. Eu pot spune că m-am simţit mult mai apropiată de el după al doilea copil. Deşi nu a asistat la naştere, dată fiind situaţia pandemică. Mi s-a părut că formula e cea pe care ne-am dorit-o şi am realizat ce ne-am propus, copiii sunt sănătoşi. E mai mult decât o relaţie de iubit-iubită sau soţ-soţie. Când ai copii, îl respecţi pe celălalt şi datorită dedicării lui.

Azi am văzut la tine un story cu mesajul „Keep calm and hire a wedding planner“. Ai ceva să ne zici?

Nu. (râde) Story-ul era despre prietena care ne-a organizat botezul şi care se ocupă şi de nunţi. Dacă întrebi despre mine şi Marius, nu avem planuri de nuntă. Bine, noi suntem mai mult decât căsătoriţi. Am vrut să ne căsătorim odată cu botezul lui Carol, dar a fost prea pe ultima sută de metri, nu aveam timp să îmi caut rochie şi să mă ocup de toate detaliile. Pentru că noi aşa facem lucrurile – vreau să zic că şi botezul lui Tudor a fost pus la punct tot de această prietenă care ne-a organizat şi botezul lui Carol, totul pe fast forward, pentru că noi ne-am trezit târziu. (râde)

Dar până la urmă contează un act?

Cred că totul va veni firesc. Se va întâmpla cel mai probabil, dar în momentul ăsta nu vorbim despre asta. Eu mă raportez la relaţia noastră ca la o căsătorie. Şi el la fel. Cred, adică, să-ţi zică el. Eu oricum nu am fost niciodată genul de fată care să se viseze mireasă. Am fost mireasă în atâtea spectacole, ştiu cum arăt, e OK, nu mi se mai pare a big deal.

Marius Căsătoria nu a fost niciodată pe lista mea de priorităţi. Dar da, cred că eu şi Flavia suntem mai căsătoriţi decât mulţi căsătoriţi. Actul e doar un act, mai important e să te înţelegi într-adevăr, restul sunt formalităţi impuse de societate care pentru noi nu sunt o prioritate. Noi am fost ocupaţi să facem copii. (râde)

Marius, lumea ştie că eşti dansator, partenerul perfect al Flaviei. Mai spune-mi câteva cuvinte despre backgroundul tău artistic.

Sunt un om care şi-a căutat drumul, am început cu Liceul de Arte Plastice, secţia Pictură. În tot acest timp practicam de opt ani dansul sportiv de performanţă. Apoi am început Facultatea de Business de la Babeş-Bolyai, nu a fost ce trebuie, am plecat mai departe la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, secţia Regie, de la Cluj. Am simţit că vreau mai mult, iar după doi ani am venit la Bucureşti să dau la Coregrafie la UNATC. Am fost admis, m-am concentrat 100% pe studii timp de trei ani, după care mi-am dat seama că îmi place mult şi actoria. Am mers la castinguri atât pe dans, cât şi pe actorie... Era o chestie pur intuitivă, plus ce mai văzusem, auzisem prin facultate. Am avut câteva proiecte cu care mă mândresc, am fost imaginea unor branduri mari, am lucrat la proiecte internaţionale. Am jucat şi dansat în patru musicaluri absolut fabuloase. Cel mai nou proiect este Masked Singer la ProTV şi va urma pe HBO serialul Ruxx, în care voi fi şi eu prezent.

Cum a fost experienţa de la Masked Singer?

Este un proiect fabulos, care mi-a oferit şansa să mă pot exprima vreme de două sezoane, timp în care am interpretat o sumedenie de personaje și a fost o adevărată provocare. E un proiect super-secretos, nu ai voie să vorbeşti cu nimeni despre nimic, totul e bine păzit de bodyguarzi, nu ai voie cu telefonul la filmări, e plin de restricţii, dar într-o notă bună.

Tu ce proiecţii profesionale ai acum, Flavia?

Flavia Mi-e foarte dor de scenă şi de televiziune. Şi o să mă întorc în televiziune, nu ştiu exact în ce format şi în cadrul cărei emisiuni, dar ştiu că o să se întâmple. Nu are cum să fie asta tot şi nu vreau să fie asta tot, îmi place foarte tare să fac televiziune, cred că mi se potriveşte şi asta o să urmeze. Numai că am un bebe de cinci luni şi nu pot pleca încă. Dar va creşte şi voi reveni. Nu mă văd făcând altceva şi nici nu ştiu să fac altceva: ştiu să evoluez pe scenă şi să fiu entertainer.

Şi mai ştii să faci ceva: ai 506.000 de urmăritori, te simţi influencer?

(râde) Câteodată mi se pare că nu fac destul pentru asta. Am o grămadă de idei, vreau să încerc să fac un fel de work-out plan pentru acasă, cu exerciţii perfecte pentru mamele care vor să-şi revină în formă. Dar copiii sunt atât de mici încât nu apuc să fac asta. Trebuie să mă organizez un pic şi să găsesc un interval orar în care ei să doarmă şi să mai fie cineva atent dacă se trezeşte vreunul. Aş putea influenţa mult mai mult decât o fac acum, numai că ar trebui să am cum să fac asta şi, de cele mai multe ori, aleg copiii în detrimentul Instagramului.

Spune-mi puţin despre revenirea ta spectaculoasă în formă. La patru luni de la naştere arăţi impecabil. Cum ai reuşit, bănuiesc că nu ai fost drastică cu alimentaţia?

Eu alăptez, deci nu aş putea niciodată să neglijez alimentaţia, pentru că ar însemna să nu-mi hrănesc copilul ca lumea. Aş vrea să zic că am făcut cine ştie ce, dar nu a fost ceva spectaculos. La şase săptămâni după ce naşti (pentru că până atunci e interzisă activitatea fizică), am început uşor, uşor să fac un fel de streching, pilates. Am făcut şi nişte cardio. În rest, mănânc la orice oră... Mama a venit acum şi a gătit, apoi m-a întrebat: „Tu mai ai regula aia că nu mai mănânci după ora şase?“. No way! Asta era înainte de copii. Pentru că ea mă ştie cum am fost toată viaţa, după ora şase nu mai mâncam nimic. Dar eu cred foarte tare şi în teoria că muşchii într-adevăr au memorie, deci a contat forma mea fizică de dinainte de sarcină. Cred că e şi genetic. Şi într-adevăr eu nu mănânc chiar orice. Am renunţat la carne acum mulţi ani, nu mănânc prăjeli, prefer salate, orez, garnituri în general, năut, avocado foarte mult, peşte. Şi asta contează, evident. Mă gândesc că dacă aş mânca ceafă de porc cu cartofi prăjiţi la 12 noaptea mereu nu cred că ar fi OK.

Cred că nici Marius nu mănâncă ceafă cu cartofi prăjiţi.

Ba da, el chiar mănâncă. E genul care s-a chinuit toată viaţa lui să se îngraşe. Şi el a făcut sport toată viaţa lui – şi înainte de mine şi de copii. Avea pătrăţele, six pack, era o preocupare foarte importantă în viaţa lui. Dar aşa e el genetic: genul slim. Poate mânca orice, oricât şi nu se îngraşă.

Probabil că veţi dori să transmiteţi ceva din stilul vostru de viaţă  sportiv şi copiilor voştri.

Bineînţeles. Marius deja îşi face planuri că va merge cu Carol pe stadion să alerge, că îl duce la Taekwondo, pentru că e un sport pe care Marius l-a făcut de performanţă. Toată viaţa lui a făcut sport într-o formă sau alta şi asta avem de gând să facem şi cu copiii noştri. Carol, cel puţin, cum e el argintul viu, chiar trebuie să-şi consume energia. De-aia l-am şi dat deja la înot.

Cum a fost pandemia asta pentru voi, Flavia? V-a ajutat sau din contră?

Pentru noi a fost, paradoxal, un noroc. Cel puţin aşa îmi place să privesc lucrurile. Pentru că Marius a putut să stea cu mine şi să ne împărţim sarcinile. Înainte de pandemie eram numai eu cu Carol, apoi s-au schimbat lucrurile şi nu ştiu cât de mult s-a bucurat Marius, dar eu, care oricum urma să stau acasă, m-am bucurat enorm. De aceea privesc ca pe o binecuvântare toată perioada, aşa mă raportez la ea.     

stilist: Madena Pasăre;  make-up: Laura Perian; hair: Laura Irimia/ Gett’s Salons; Vestimentaţie: Scotch&Soda, Magazin Collective, Lanidor.

 

 

Comentarii

Modifică Setările