Interviu Anca Ţurcaşiu: “Nu mai am timp să fac ce vor alţii”
Nou, noutate. Sunt cuvintele care au alcătuit laitmotivul întâlnirii noastre cu Anca, într-o seară de toamnă târzie, dar nesperat de caldă.
Plăcută a fost şi atmosfera creată de cei de la Delta Studio, în showroom-ul lor de mobilă care s-a potrivit perfect cu pasiunea Ancăi pentru design interior (despre care nu mulţi ştiu). Eu recunosc că nu ştiam... La un an de la divorţul ei de medicul Cristian Georgescu, unul atât de mediatizat, am descoperit o vedetă extrem de ancorată în prezent, pentru care trecutul, cu bune şi cu rele, rămâne un capitol închis.
Anca nu mai are timp de regrete. În schimb, artista poate povesti ore întregi despre tot ce s-a schimbat în viaţa ei, toate paginile noi pe care a început să le umple în ultimul an, şi chiar asta a făcut în discuţia noastră specială, una purtată în timp ce-am savurat dintr-o gustare preferată de-a Ancăi: morcovi proaspeţi. “Odată ce începi unul, nu te mai saturi de ei!”, recomandă Anca acest obicei alimentar sănătos, unul dintre multele care-o ajută să se păstreze în această formă incredibilă la vârsta de 51 de ani. Anca Ţurcaşiu este fericită, trăieşte o viaţă nouă şi este încântată să ne dea detalii despre asta...
OK! Ce-ai făcut bine în viaţa asta de reuşeşti să arăţi atât de bine la 51 de ani? Eşti chiar mai cool decât la debutul tău în muzică şi actorie.
Anca Ţurcaşiu Nu ştiu ce-am făcut bun, ştiu doar că sunt un om bun. Ce-am făcut bun ca să mă păstrez într-o formă bună este un nivel constant de grijă pentru corpul meu, de disciplină, lucru datorat şi profesiei mele de bază. Un actor, şi cu atât mai mult un actor de musical, trebuie să se păstreze într-o formă perfectă. Când jucam în musicalul “Rebecca”, acum vreo zece ani, la Teatrul Naţional de Operetă, veneam după călătoria mea de la mare, unde lucrez trei luni de zile şi unde mânânc de la un bufet cu 100 de metri de feluri de mâncare. Şi nu mă mai încăpeau costumele din spectacol, pentru că ele erau făcute o singură dată, de nişte mari designeri. Îi spuneam cabinierei mele că m-am îngrăşat îngrozitor, iar ea, ca să nu mă simt prost, îmi răspundea: “Nu, domnişoara Ţurcaşiu, cred că sunteţi doar puţin balonată”. N-am voie, deci, să mă îngraş, căci am nişte costume în care trebuie să intru. (râde) Această meserie îţi dă o disciplină şi nu te lasă să rămâi aşa, culcat pe-o ureche. În vară, am avut un accident şi n-am putut să mai fac sport şi a fost un fel de problemă existenţială pentru mine, pentru că sunt o fire foarte energică. Faptul că a trebuit să rămân într-o stare de inactivitate fizică m-a demoralizat foarte tare. Dar am început să lucrez la asta, fac mişcare acasă şi încep să revin la forma la care am fost înainte de acest accident.
Despre ce accident este vorba?
Am avut o fractură de rotulă şi am rămas imobilizată şi, cu toate acestea, am reuşit să-mi duc la bun sfârşit, cu cârjele, toate spectacolele şi toate proiectele. Sunt aici cu Alin Gălăţescu, care a organizat un spectacol de fashion la Cluj, iar eu eram gazda show-ului. Am făcut în aşa fel încât să nu se simtă, să nu vadă nimeni şi să nu ştie nimeni despre povestea asta. A fost bine. Ca să concluzionez răspunsul de mai sus, este vorba despre o disciplină datorată meseriei mele, în primul rând.
Probabil că are legătură şi regimul vegetarian pe care am citit că-l respecţi de 30 de ani.
Habar n-am dacă este aşa. Hai să dăm 30 de ani înapoi, să trăiesc mâncând ce mănânci tu, să vedem dacă este ceva diferit. Nu ştiu. Probabil că este şi asta. Eliminând carne, lactate, ouă din alimentaţie, simt că zbor aşa... ca un fluturaş. Dar e şi gena. Mama a fost o femeie foarte frumoasă. Chiar ieri am fost în vizită la un văr de-al ei şi-şi aducea aminte ce splendoare de femeie a fost mama. O combinaţie între Claudia Cardinale şi Gina Lollobrigida. A fost o mare frumuseţe.
Rochiile în care te-am fotografiat la această şedinţă sunt dintr-o colecţie care-ţi poartă numele. Dă-ne mai multe detalii!
Am realizat acest shooting cu câteva dintre piesele unei colecţii care înseamnă un nou început pentru mine, în lumea aceasta fashion. Până acum nu m-am gândit vreodată c-aş putea să fac aşa ceva, cu toate că mi-ar fi plăcut să găsesc o linie care să mă definească, să mă simt bine în hainele pe care le port şi să le pot oferi şi altor femei. Nu fac singură colecţia asta, normal. Este o colaborare cu Atelier Bolero, condus de Anca Balaş şi Ketty Nicolescu. M-am apropiat atât de mult de ele pentru că avem nişte valori comune, nişte principii cu care rezonez foarte tare: eleganţă, rafinament, emoţie, valoare. O haină are şi o poveste, trebuie să exprimi ceva cu ea. Atunci când te îmbraci cu ceva în care te simţi confortabil, frumoasă, elegantă, emani toate lucrurile astea, în mers, în chip, în atitudine. Este o colaborare foarte frumoasă şi interesantă care a pornit între noi şi care sper să dureze, cu atât mai mult cu cât eu îmi dezvolt această parte creativă şi în acest domeniu. Eu am absolvit şi designul interior şi am desenat toată viaţa mobilă. Acum iată că mă duc şi spre zona asta şi îmi place când mă trezesc dimineaţa şi-mi vine să desenez ceva. E o provocare nouă pentru mine şi-mi place.
Chiar spuneai că ai mai mult timp pentru cele două profesii ale tale: de designer de interior, despre care nu ştiam, şi de profesor. De muzică probabil…
Sunt profesor de arta conversaţiei şi ţinută în societate. Am dezvoltat acest curs pentru că am simţit că este nevoie. În primele cinci minute când apărem undeva, se întâmplă să fim etichetaţi. Şi e bine să fim etichetaţi ca nişte persoane extrem de agreabile, dorite în preajma oricui. Şi eu îi învăţ pe adolescenţi să facă asta, să cucerească. Dar da, mai predau şi un curs de actorie pentru copii, mai predau şi canto, dar asta o fac de foarte multă vreme. Partea cu profesoratul este acum un pic mai dezvoltată pentru că am simţit ce-nseamnă efectul ei, finalul. Înseamnă o recunoştinţă foarte mare şi a absolvenţilor, dar şi a părinţilor acestor copii care sunt foarte încântaţi de ce se-ntâmplă. Sâmbăta trecută, primul lucru pe care l-am întrebat când am intrat online, că aşa este cursul, a fost: pe o scară de la 1 la 10, care este nivelul tău de fericire în clipa asta? Mi-au răspuns 5 sau 6, maximum 7. Şi le-am dat temă ca, până la sfârşitul zilei, să-mi scrie o modalitate prin care au reuşit să-şi ridice nivelul de fericire. Le-am dat nişte exemple în acest sens. Unul dintre elevi mi-a răspuns: Anca, eu pot să nu-ţi mai scriu, că deja mi-ai ridicat nivelul de fericire? (râde)
Chiar aşa, pe o scară de la 1 la 10, care este nivelul tău de fericire acum?
De nota 9. Pentru că am început să mă simt bine cu mine, să mă regăsesc, să mă descopăr, să mă valorizez. Mai mult decât atât descopăr oameni noi, intru în lumi noi, lucrez, joc de câteva luni de zile în piesa de teatru “Rude cu nevastă-mea”, în regia lui Dan Tudor. Am foarte mulţi prieteni cu care-mi petrec timpul, fac lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată în viaţa mea. E ca o uşă pe care-am deschis-o: la început am învăţat să respir aerul de-acolo, că nu prea ştiam cum s-o fac, după care am început să adulmec, aşa, nişte arome, iar acum mă bucur foarte tare de tot ce am descoperit nou. E ca un fel de “Alice în Ţara Minunilor”. (râde)
Ce mi se pare wow este că fiul tău, Radu, a împlinit 22 de ani. E aşa de mare!!! Cum îşi creionează el drumul în viaţă?
În primul rând, Radu este un tip care nu prea vrea să vorbesc despre el, cu toate că, până la urmă, toată lumea mă întreabă de el şi n-am încotro. Sunt mândră de el pentru că este un copil foarte serios şi bun. Acum este student la Pedagogie, la Universitate. Chiar era fericit că el a făcut opt ani de zile Lazărul şi o să predea Filosofie la clasa a XII-a la Liceul Gheorghe Lazăr. Altfel, are o şcoală de snowboard, este profesor acolo. Radu face doar ce-i place în această viaţă. Cam aşa l-am educat, să găsească o meserie în care să nu aibă şefi, dacă se poate, să fie liber. Este ca un înţelept tăcut care ascultă mult şi vorbeşte puţin, dar ce trebuie.
Am citit că ai făcut şi o mutare imbiliară de curând, că te-ai mutat în Cotroceni din Corbeanca.
Scrie presa ce vrea ea. Am stat şi în Corbeanca, şi aici, dar oamenii nu ştiu. Tot ce se scrie despre mine se scrie pe baza a ce crede lumea despre mine. Sau se mai inspiră de pe Facebook, cu ce arăt eu lumii. Şi-atunci pot să manipulez foarte uşor presa. Ceea ce am şi făcut. Habar n-a avut nimeni că mi-am rupt piciorul, până n-am apărut la Cătălin Măruţă cu cârja. Dar pe mine oricum nu mă interesează şi trăiesc într-un fel de glob de sticlă, ca să mă protejez vizavi de absolut orice din jurul meu. Am învăţat să evit şi să fug din orice zonă care mi-ar crea disconfort, pentru că nu mai am timp să stau în preajma oamenilor cu energie negativă. Nu mai am timp să fac frumos, să fac ce vor alţii, să fac ce trebuie pentru că trebuie, să fiu umilită. Toate lucrurile astea îmi creează un sentiment de furie şi resentiment în corpul meu şi nu mai vreau să mai trăiesc momente de genul ăsta. Vreau doar să păstrez bucuria de fiecare zi şi întâlnirile cu oameni speciali.
La distanţă de un an de la divorţul tău, ce regrete şi ce speranţe ai? Dacă ai…
Nu vorbesc despre acest subiect. Am declarat asta în presă încă de la început.
Tăiem subiectul divorţ din ecuaţie, dar întrebarea rămâne. Ce regrete şi ce speranţe ai?
Nu am niciun regret. Fiecarea secundă a vieţii mele am gândit-o în circumstanţele acelea, cu mintea de atunci. Deciziile luate, bune sau proaste, mi le-am asumat. Nu mă mai interesează absolut nimic, eu trăiesc în prezent. Cât despre speranţe, trăiesc cu nădejde şi cu speranţă de la Dumnezeu, în fiecare zi. Setez ţinte apropiate şi las viaţa să curgă. Nu mai fac proiecţii, de când s-a întâmplat pandemia asta, nu mai are sens.
Personal, eşti disponibilă pentru o poveste de iubire?
Normal că sunt disponibilă. Şi dispusă, şi disponibilă. Cine nu vrea să trăiască iubirea pe pământul ăsta? Mai am timp să nu fiu disponibilă? (râde)
Ştim cu toţii că admiratori ai. Câţi bărbaţi nu visează la Anca Ţurcaşiu…
Este foarte complicat, pentru că este foarte greu să delimitezi această idee de Anca Ţurcaşiu. Eu sunt un om ca şi tine, iar oamenii de afară văd Anca Ţurcaşiu personajul. E foarte greu să găsesc pe cineva care să mă cunoască, să mă-nţeleagă, să mă iubească nu pentru că sunt Anca Ţurcaşiu.
Te deranjează că mulţi văd întâi pachetul, unul frumos, de altfel?
Nu mă deranjează şi este absolut firesc să vadă asta. Doar că este mai dificil pentru un om care este un brand, o personalitate, un ştiu eu cine este, să poată intra în viaţa lui cineva care să-l perceapă ca fiind un om ca toţi oamenii.
Deci, dacă cineva te admiră, să-şi facă curaj să-ţi trimită un mesaj.
Plesneşte telefonul, crede-mă. Explodează. (râde)
Ce-ţi doreşti de la anul magic 2022?
Mi-aş dori să mă trezesc pe 22.02, la ora 22 şi 22 de minute în anul 2022 şi să sar în sus că s-au unit toate numerele astea. M-am şi gândit să nu uit de momentul ăsta. Nu ştiu ce-mi doresc... Cred că toată lumea îşi doreşte cam aceleaşi lucruri. De ce-avem noi cea mai mare nevoie pe Pământ?
De iubire?
Da, exact, despre asta este vorba. Îmi doresc iubire.
Credite: Foto: Sorin Stana, Styling: Alin Gălăţescu Hair: Ioana Mantu/Sharmant Salon Make-up: Anca Ţurcaşiu/Izabela Tiu Vestimentaţie: Anca Ţurcaşiu x Atelier Bolero Mulţumim Delta Studio, Strada Progresului 1-3, Bucureşti
