Interviu

Manuela Hărăbor: “Iubesc din nou!” Actriţa vorbeşte despre bărbatul din viaţa ei, dar şi despre fostele iubiri

Manuela Hărăbor: “Iubesc din nou!” Actriţa vorbeşte despre bărbatul din viaţa ei, dar şi despre fostele iubiri

Am o perioadă prolifică!“, îmi spunea de curând noua vedetă a serialului Vlad, de la Pro TV. „M-am întors în teatrul profesionist acum doi ani şi am renăscut ca actriţă. N-am crezut niciodată că voi primi atâtea propuneri profesionale după ce am împlinit 50 de ani!“ Doar că, în scurt timp, situaţia s-a schimbat din cauza pandemiei, iar cariera uneia dintre cele mai frumoase actriţe din România a intrat în stand-by. Nu şi viaţa ei sentimentală, însă, care pare mai împlinită ca niciodată...

E o plăcere pentru mulţi să vă revadă pe micul ecran! Povestiţi-ne puţin despre rolul pe care-l faceţi în serialul Vlad!

Manuela Hărăbor: A fost o surpriză plăcută pentru că am dat o probă prin vară-toamnă pentru rolul pe care-l face Elvira Deatcu. Am ştiut de la bun început că nu mă încadrez în fişa personajului, dar mi-a făcut plăcere să cunosc echipa. Avându-mă în baza de date, m-au chemat apoi pentru acest rol de directoare de hotel. Evident că răspunsul meu a fost afirmativ. M-am bucurat că mă reîntâlnesc cu echipa, să colaborez cu un regizor care ştie să lucreze cu actorii şi aşteptăm mai departe surprize din partea scenariştilor.

Ce se întâmplă în acest moment cu restul proiectelor dvs. profesionale?

Fac parte din trupa Teatrului Mic, joc şi la teatrul Stela Popescu şi mai apar în două producţii independente, dar, după cum ştim cu toţii, teatrele sunt închise până pe 31 martie, cel puţin aşa am fost anunţaţi de Primăria Capitalei. Sper din tot sufletul ca situaţia să se îmbunătăţească şi să reuşim să trecem cu bine peste această perioadă!

Cum v-aţi adaptat noii realităţi, cum v-aţi schimbat viaţa de zi cu zi?

Sunt un om responsabil şi, ca cetăţean, mă conformez noilor reguli, dar, ca creştin, nu mă panichez. Dacă suntem puşi în situaţia de a renunţa la multe dintre obiceiurile noastre, la un singur lucru nu trebuie să renunţăm: credinţa în Dumnezeu.

Cum percepeţi societatea românească în aceste zile?

Panicată. Poate mai mult decât ar trebui. Dacă avem grijă să nu ne expunem prosteşte, dacă ţinem nişte reguli simple de igienă, cred că putem trece cu bine peste această încercare.

Că tot veni vorba despre încercări, aţi avut parte de câteva la viaţa dvs.! V-aţi întrebat vreodată de ce vi s-a întâmplat tocmai dvs. să aveţi un copil cu autism?

Când l-am născut pe Andrei, aveam 22 de ani. Nu am ştiut, în primii ani, că evoluţia lui nu era una normală. Eram fericită ca mămică, chiar dacă eram singură. Nu m-am plâns niciodată. Fusese alegerea mea să nasc acest copil. Nu m-am revoltat…