„Bătăușul Wills”, adevărul nespus despre copilul-problemă al Prințesei Diana: rebeliune și reacții violente la glumele obscene despre părinții lui
Înainte să devină viitorul rege al Marii Britanii, William a fost puștiul care se bătea în curtea școlii, arunca mâncare la petreceri și își amenința bona că o va „pedepsi” când va fi rege. Cum s-a format temperamentul celui care era descris „neîndurător” și „exploziv”?
Încă de mic, William era un copil cu o energie care depășea orice limită. Diana îl descria ca pe „o mică teroare”, iar presa britanică avea să-l boteze, foarte devreme, „Basher Wills” – „Bătăușul Wills”. Primele episoade care au speriat până și pe Regina Elisabeta au apărut înainte ca băiatul să ajungă la școală: la o petrecere pentru copii, furios că nu fusese lăsat să sufle în lumânările de pe tort, William a început să arunce cu sandwich-uri, prăjituri și pahare de suc în toată încăperea, un mic uragan blond care nu accepta să fie contrazis. Bona Ruth Wallace l-a obligat să curețe mizeria, iar Diana a fost nevoită să-și ceară scuze gazdelor.
În alt episod, la doar patru ani, William i-a spus bonei: „Când voi fi rege, te voi pedepsi!” – o replică care a circulat ani la rând în cercurile regale și care a făcut-o pe Regina Elisabeta să se declare „îngrijorată” de temperamentul nepotului ei. Copilul era conștient de rangul său și îl folosea ca armă în conflictele cu adulții și cu ceilalți copii.
Apoi au venit anii de școală, iar porecla „Basher Wills” a devenit oficială. Tabloidele „Mirror” și „Daily Express” au scris că William era „zgomotos, obraznic și gata de bătaie”, un copil care intra în conflicte fizice la școală, împingea colegii și provoca scandaluri la orice pas.
Robert Lacey, în „Battle of Brothers”, confirmă că porecla i-a fost dată încă din grădiniță, unde Prințul William se remarca prin „altercații repetate”, iar Prințesa Diana îl descria ca pe „un mic terorist”. Conștient de statutul său, William le spunea colegilor: „Tata îl bate pe tatăl tău. Tata e Prințul de Wales.”
William, copilul care își ascundea emoțiile și îndura glume murdare
Găsim, de pildă, și în cartea Tinei Brown, „Secretele Palatului”, un pasaj care spune că „Încă din fragedă pruncie, tinerii prinți au fost victime colaterale în războiul rece dintre părinții lor, unul care se putea încinge chiar în fața lor, în moduri alarmante. Diferența de vârstă de doi ani dintre băieți a fost esențială în formarea viziunilor lor distincte asupra lumii, precum și în modelarea percepțiilor despre mama lor. Prințul Harry a idolatrizat-o pe Diana mai mult și a înțeles-o mai puțin. El avea să ie mereu puiul ei, o pușlama care era „slabă” la învățătură și „obraznică, la fel ca mine”. Emoțiile lui, ca și ale ei, erau mereu pe punctul de a da în clocot. William a înțeles-o mai mult pe Diana, dar a idealizat-o mai puțin. Era la curent cu viața ei amoroasă marcată de nestatornicie. Știa că tabloidele îi făceau zilele un iad, dar și că adesea Diana complota cu jurnaliștii.”
Mai departe, Tina Brown notează că „William a învățat devreme să-și ascundă emoțiile. Era mai sensibil decât sugera bravada lui. Întotdeauna ura să se întoarcă la Ludgrove la începutul semestrului.” Și asta pentru că era mereu șicanat de colegi cu glume nesărate la adresa părinților lui, despărțiți: „Nu doar că era obișnuit să audă despre iubiții mamei sale, dar găsise și o modalitate de a se descurca la școală cu asta. (...) Știa exact ce șuloteau pe la colțuri ceilalți băieți.”
Totuși, cel mai geu moment a fost atunci când biograful Andrew Morton și-a publicat cartea, „Diana. Povestea unei prințese spusă de ea însăși”, cu detalii intime despre relația lui Charles cu Camilla Parker-Bowles și cu... celebrul tampon. Astfel că, atunci când „înregistrările Camillagate au fost lansate, a fost chinuitor să ne imaginăm ce fel de glume legate de Tampax și tatăl său a avut de îndurat William. O vreme după aceea, nu i-a mai stat mintea la studii. Școala a fost martor la reapariția „bătăușului Wills”. Prințul a fost implicat într-un accident violent, agresându-și un coleg, deoarece băiatul respectiv îi jignise părinții aflați pe picior de război.”
Portretul care se conturează este al unui copil prins între tabloide, scandaluri, presiunea rangului și un război conjugal public. Furia lui nu era gratuită, ci era reacția unui băiat care vedea cum viața părinților lui devenea spectacol național, iar el, viitorul rege, era obligat să îndure glume obscene, umilințe și o atenție mediatică nemiloasă.
