Charles era hipnotizat sexual de Camilla! După scandalul interceptărilor telefonice, presa l-a botezat „prințul Tampocchino”
În analiza incisivă a Tinei Brown, Regele Charles apare ca un bărbat „prea vulnerabil, prea emoțional, prea complicat” pentru a funcționa fără un sprijin constant. Iar acel sprijin, spune autoarea, a fost Camilla Parker Bowles, femeia care i-a devenit nu doar parteneră, ci ancoră psihologică, confidentă, terapeut informal și, în multe momente, singura persoană capabilă să-i regleze stările.
Biografa regală Tina Brown descrie în cartea sa, „The Palace Papers„ (editată și în limba română de Editura Corint, ca „Secretele Palatului. Viața privată a Casei de Windsor”) o relație în care Charles era „nevoiaș, dependent, disperat după aprobare” , un profil care explică de ce legătura cu Camilla a depășit orice limită, inclusiv pe cele ale decenței publice.
În cartea ei, autoarea susține că, în cei peste 30 de ani de relație, Camilla a fost „horse whisperer-ul nevoilor lui emoționale”, femeia care știa exact cum să-i ofere „o dragoste cu farmec”, cum să-l calmeze, cum să-l stimuleze și cum să-l țină funcțional. Ea îl oprea din pornirile pompoase, îl aducea cu picioarele pe pământ și îi gestiona anxietățile. „Nu lăsa nimic să-l destabilizeze”, spune Brown, subliniind că Charles se sprijinea pe Camilla într-o manieră care depășea cu mult dinamica obișnuită a unui cuplu.
Până și cumpărarea moșiei Highgrove cu banii privați din fondurile ducatului Cornwall era o mișcare menită de a-l aduce mai aproape de mult iubita lui Camilla. „Charles intra, ușor-ușor, în rolul unui burlac bogat și răsfățat, ai cărui cai erau înșeuați dimineața, ale cărui scule de pescuit erau mereu gata, căruia i se pregăteau cu o seară înainte jacheta de tweed și pantalonii de catifea și a cărui amantă locuia la 22 de kilometri depărtare. Cei din interior știau că acesta era, de fapt, punctul forte al moșiei Highgrove: apropierea de Camilla. Și era limpede că Prințul Charles se îndrepta către haos emoțional.” De altfel, conacul Highgrove a fost, pentru ani buni, cuibușorul de nebunii al lui Charles și al Camillei.
„Devotamentul lui neclintit față de Camilla a fost o mângâiere profundă, iar legătura lor, o comoară emoțională care trebuia protejată cu orice preț.” Și, în ciuda faptului că ea se căsătorise cu Andrew Parker Bowles, „cei doi nu și-au întrerupt relația niciodată”. Până și Regina Elisabeta fusese înștiințată că „Prințul Charles avea relații intime cu doamna Camilla Parker Bowles, soția unui coleg ofițer din cadrul Brigăzii de Gardă”. Cert e că, de câte ori vreo altă femeie se apropia de Charles, „aventura celor doi avea diferite grade de intensitate, impuse de Camilla când detecta o potențială rivală prin preajmă.”
Prințul Tampocchino
Această dependență emoțională a avut și o componentă evident sexuală, documentată public în celebrul scandal „Tampongate”, când conversația lor telefonică, cu un nivel de intimitate care a șocat lumea, a fost publicată integral în presă. În transcriere, Charles îi spune că vrea „să trăiască în lenjeria ei”, „să fie înăuntrul ei”, glumind că s-ar reîncarna ca „tamponul” ei. Camilla i-a răspuns cu aceeași intensitate, iar dialogul este o demonstrație clară a obsesiei lui Charles, a dorinței lui compulsive de a fi „lipit” de ea, fizic și emoțional. „Vreau să fiu pe lângă tine, peste tine, în sus și în jos, înăuntru și afară. În special înăuntru și afară. Aș vrea să pot locui în pantalonii tăi sau așa ceva. Mi-ar fi mult mai ușor!”, îi spunea Charles la telefon amantei sale excitate. „În ce să te transformi, într-o pereche de chiloți?”, l-a întrebat Camilla. „Sau, Doamne ferește, un Tampax. Norocul meu...”.
După un asemenea dialog din așa-numitele înregistrări Camillagate publicate în cartea lui Andrew Morton, „Diana: Povestea unei prințese spusă de ea însăși”, glumele despre cei doi amanți regali au circulat în presa din întreaga lume, însoțite sau nu de caricaturi. În Italia, de pildă, Charles a fost botezat „prințul Tampocchino”.
„Charles era hipnotizat sexual de Camilla!”, îi spunea Tinei Brown fostul secretar de presă al Reginei Elisabeta, Michael Shea. Potrivit lui, Prințesa Anne și ceilalți doi frați, Edward și Andrew, se gândeau să-i scrie lui Charles și să-l dojenească pentru comportamentul lui, care se prelungise nepermis de mult după nașterea lui Harry. „Regina și Prințul Philip erau de aceeași părere.”
De cealaltă parte, soția înșelată, Prințesa Diana, era rănită de cât de fățișă devenise relația lor. „O apucau furiile când și-o imagina pe Camilla făcând dragoste cu Charles în patul dublu de la Highgrove, în timp ce ea nu avea voie să spună sau să facă nimic, decât să aibă grijă de Wills și Harry la Londra”, notează Nicholas Davies în „Diana, prințesa tristă”. „Parcă aș fi fost vrăjită. Nu puteam să mă concentrez decât asupra lui Charles și a nemernicei de Camilla. Îi vedeam cu ochii minții sărutându-se, făcând dragoste, luând masa, plimbându-se, călărind, ascultând muzică, făcând totul împreună, în timp ce eu îi duceam singură la școală pe băieți. Conduceam cu lacrimi în ochi. Dar inima îmi era plină de furie și ură.”
Pentru Tina Brown, episodul nu este o simplă indiscreție sexuală, ci proba supremă a dependenței: Charles nu doar o dorea pe Camilla, ci avea nevoie de ea pentru a funcționa. În carte, autoarea arată că el nu putea gestiona singur presiunea regală, conflictele interne, relația cu Diana sau propriile insecurități. Camilla era singura care îl „regla”, singura care îl putea calma, singura care îl putea motiva. „În 33 de ani, nu a scăpat niciodată un cuvânt public despre relația lor”, notează Brown, subliniind loialitatea ei absolută, loialitate care l-a făcut pe Charles să se agațe de ea cu o intensitate aproape viscerală.
FOTO: Profimedia, Getty Images
