Logodită la doar 3 ani, și-a pierdut soțul în luna de miere și apoi a născut un „copil-fantomă”. Povestea întunecată a Reginei Angliei
Catherine de Aragon, prima soție a Regelui Henric al VIII-lea, a trăit una dintre cele mai tragice vieți din istoria monarhiei britanice. Suferințele ei au început încă din copilărie și au continuat până în ultimele sale zile de viață.
Mireasa-copil
Totul a fost decis pentru ea când avea doar 3 ani. Părinții micuței, Regii Spaniei Ferdinand de Aragon și Isabella de Castilia, au logodit-o cu prințul Arthur, moștenitorul tronului Angliei. Căsătoria a fost amânată până când Arthur a împlinit 15 ani, iar, pe 14 noiembrie 1501, cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie fastuoasă la Londra.
Fericirea lor a durat, însă, puțin. În timpul lunii de miere petrecute în apropiere de Țara Galilor, amândoi s-au îmbolnăvit de misterioasa și letala „boală a transpirației”. Catherine a supraviețuit miraculos, însă Arthur a murit, lăsând-o văduvă la numai 16 ani.
Pentru ca ea să se poată căsători ulterior cu fratele lui Arthur, Henric, era nevoie de aprobarea Papei. Argumentul decisiv a fost declarația Catherinei că prima ei căsătorie nu fusese niciodată consumată, că era „pură”. Astfel, pe 11 iunie 1509, tânăra prințesă spaniolă s-a căsătorit cu noul Rege al Angliei, Henric al VIII-lea.
La doar două luni după nuntă, Catherine a rămas însărcinată și a crezut că destinul îi surâde în sfârșit. Bucuria s-a transformat rapid în tragedie: după cinci luni, a intrat în travaliu prematur și a născut o fetiță moartă.
Nașterea „copilului-fantomă”
Ceea ce a urmat a rămas cunoscut în istorie drept povestea „copilului-fantomă”. După avortul spontan, abdomenul Reginei a rămas umflat, iar medicii vremii au tras concluzia greșită că purtase gemeni și că unul dintre copii era încă viu. Astfel, Catherine a fost convinsă să intre din nou în izolare pentru o naștere regală. Două luni mai târziu, niciun copil nu s-a născut. Speranța fusese doar o iluzie, iar cel care trebuia să fie moștenitorul tronului a devenit… „copilul-fantomă”.
În 1511, Regina a dat naștere în sfârșit unui băiat sănătos, numit Henric. Întregul regat a sărbătorit venirea pe lume a moștenitorului, însă bucuria a durat doar 52 de zile. Micul prinț a murit, cel mai probabil din cauza unei afecțiuni digestive.
Tragediile s-au ținut lanț. În 1513 și 1514, Catherine a avut din nou nașteri premature și copii născuți morți, ajungând la patru sarcini pierdute în numai cinci ani. Abia în 1516 a adus pe lume un copil care avea să supraviețuiască: prințesa Maria, viitoarea Regină a Angliei.
Un sfârșit trist
Ultima ei sarcină, în 1518, a fost poate cea mai sfâșietoare. Disperată să ofere Angliei un moștenitor de sex masculin, Catherine s-a rugat și a făcut pelerinaje pentru un fiu sănătos. A născut însă o fetiță firavă, care a trăit doar câteva ore.
Pe măsură ce anii 1520 treceau fără un moștenitor băiat, relația dintre Henric și Catherine s-a deteriorat. Situația s-a agravat când Regina a angajat-o la Curte pe Anne Boleyn, fără să bănuiască faptul că aceasta avea să-i devină rivală.
În iulie 1531, în timpul unei partide de vânătoare, Henric și-a părăsit soția și nu s-a mai întors niciodată după ea. Într-o scrisoare, Regina avea să mărturisească durerea că soțul ei nici măcar nu a trezit-o pentru a-și lua rămas-bun. Catherine de Aragon nu l-a mai văzut niciodată pe Henric al VIII-lea. Regele a alungat-o de la Curte și a instalat-o pe Anne Boleyn în apartamentele care îi aparținuseră cândva primei sale Regine.
