„Paralizată de frică, și-a pierdut virginitatea”. Regina umilită de eșecul ei conjugal și-a consumat mariajul abia după 7 ani!
Deși nunta regală a avut loc în 1770, la Versailles, căsnicia nu a fost consumată decât șapte ani mai târziu, iar eșecul conjugal a devenit un subiect de interes pentru întreaga Curte.
Timp de decenii întregi s-a crezut că Ludovic al XVI-lea era impotent și că refuza o operație care i-ar fi corectat o presupusă malformație intimă. Însă cercetările istoricului Simone Bertière contestă această teorie. Pe baza scrisorilor și a rapoartelor vremii, ea susține că Regele nu suferea de fimoză și că problema nu era impotența lui, ci incompatibilitatea fizică dintre cei doi soți.
Potrivit documentelor, Ludovic avea un organ sexual „destul de mare”, iar Maria Antoaneta suferea de o afecțiune descrisă la Curte drept „l’étroitesse du chemin” („îngustimea căii”, adică a vaginului), care făcea contactul sexual extrem de dureros.
Încă din noaptea nunții, încercările de a consuma mariajul au eșuat lamentabil. Curtea franceză și familia imperială austriacă urmăreau situația cu îngrijorare, deoarece căsătoria reprezenta alianța dintre Bourboni și Habsburgi.
Împărăteasa Maria Tereza, mama Reginei, refuza să creadă că vina aparținea fiicei sale și insista ca ginerele ei să fie operat, în ciuda examinărilor medicale care demonstrau că acesta nu avea nicio malformație.
În 1772, Ludovic i-a mărturisit bunicului său, Ludovic al XV-lea, că încercase de mai multe ori să-și dezvirgineze soția, dar era oprit de durerile pe care le resimțeau amândoi. Un an mai târziu, el vorbea despre un „semi-succes”, însă Maria Antoaneta era încă considerată virgină.
Momentul decisiv a venit în 1777, când fratele Reginei, Împăratul Iosif al II-lea, a vizitat Versailles și a discutat deschis cu cei doi despre viața lor intimă. Într-o scrisoare adresată fratelui său Leopold, el descria comportamentul sexual al Regelui cu un ton ironic și critic, afirmând că acesta avea erecții normale și reușea penetrarea, dar se retrăgea fără ejaculare după numai câteva minute. Iosif considera că lipsa consumării căsniciei era cauzată mai degrabă de comportamentul și lipsa de experiență a Regelui decât de o incapacitate fizică.
Bertière o descrie pe Maria Antoaneta drept „o fetiță paralizată de frică”, iar pentru amândoi actul sexual devenise o „sarcină abominabilă”. Abia după intervenția fermă a Împăratului, cuplul și-a consumat, în sfârșit, căsnicia. În 1778, s-a născut prima lor fiică, urmată de încă trei copii, printre care viitorul Ludovic al XVII-lea.
Mai multe pentru tine...
Deși Bertière consideră că ar fi greșit să fie învinuită pentru declanșarea Revoluției Franceze, ea susține că eșecul conjugal făcut public a contribuit la ridiculizarea monarhiei. Zvonurile despre viața intimă a cuplului au afectat reputația lui Ludovic al XVI-lea, prezentat drept slab și nehotărât, iar imaginea Mariei Antoaneta a fost compromisă de pamfletele și bârfele care au alimentat ostilitatea populației față de familia regală.
