O arhiducesă a jurat să nu-și mai schimbe niciodată lenjeria intimă. Moda pe care a lansat-o a cucerit Europa!
În timpul unui asediu sângeros, care a durat din 1601 până în 1604, Isabella Clara Eugenia, arhiducesă a Austriei și guvernatoare a Țărilor de Jos, a jurat că nu-și va schimba cămașa intimă de in până când orașul nu va fi cucerit.
Problema? Asediul, despre care se credea inițial că va fi scurt, s-a transformat într-unul dintre cele mai lungi și mai sângeroase conflicte ale epocii. Legenda spune că întreaga ei cămașă albă a Isabelei s-a îngălbenit și murdărit treptat, căpătând o nuanță palidă, gălbuie-cenușie, în tot acel timp.
Și de aici provine povestea potrivit căreia culoarea „isabelline” a fost numită după lenjeria neschimbată a Isabelei. Cu alte cuvinte, Isabella Clara Eugenia a apelat la un gest… neigienic, care ar fi declanșat o adevărată modă în Europa.
Totuși, această poveste nu a declanșat apariția lenjeriei intime feminine. În cea mai mare parte a Europei medievale și a Renașterii, femeile nu purtau lenjerie intimă în sensul modern al cuvântului. Direct pe piele se purta o cămașă de in, peste care urmau mai multe straturi de fuste, jupe și rochii.
Lenjeria feminină care acoperea separat picioarele era neobișnuită și, în anumite contexte, chiar nepotrivită. De fapt, lenjeria intimă care să aibă și partea actuală de material dintre picioare era purtată doar de prostituate. Doamnele de la Curte nu purtau nimic între picioare, nu se cuvenea așa ceva.
Schimbarea în designul lenjeriei intime feminine a venit treptat. În secolele XVIII și XIX, au început să se răspândească niște pantalonași de lenjerie purtați sub fuste. În epoca victoriană, această piesă a devenit tot mai acceptată, iar asocierea ei cu eleganța burgheză a contribuit la transformarea ei dintr-o... curiozitate vestimentară într-o piesă obișnuită a garderobei feminine.
În timp, acei pantalonași au devenit mai scurți, mai decorați și mai practici. Volanele, dantela și broderiile au transformat o piesă strict funcțională într-un obiect care putea fi și cochet. În primele decenii ale secolului XX, pantalonii de lenjerie au continuat să se scurteze, apropiindu-se de forma chiloților pe care o cunoaștem astăzi.
În concluzie, legenda Isabelei nu a declanșat moda lenjeriei intime feminine, povestea cu cămașa intimă neschimbată timp de trei ani a rămas celebră dintr-un alt motiv: o bucată de lenjerie intimă murdară a dat numele unei culori, ceea ce a fost pe placul doamnelor din Europa.
foto - Profimedia
