Regina Rania a Iordaniei: amintiri despre trecutul dureros de refugiată din Palestina
Frumoasa refugiată palestiniană retrăiește ororile unui conflict care i-a făcut pe părinții ei să fugă din locurile natale.
Eleganta Regină Rania este, fără doar și poate, cea mai cunoscută femeie arabă și cea mai populară regină musulmană, în același timp.
Celebră pentru aparițiile ei fashion și pentru ținutele ei cu aer glam-occidental, de un bun gust de invidiat, Rania este privită cu simpatie de către oamenii simpli, vestici sau orientali, de vedete și de politicieni și-l eclipsează de fiecare dată pe soțul ei rege atunci când se afișează împreună.
Un fel de Kate Middleton a lumii islamice, Rania nu s-a născut într-o familie nobilă; de fapt, începuturile ei au fost destul de umile, dar a compensat cu istețimea și ambiția, calități de admirat pentru femeia musulmană percepută de obicei ca fiind fără voce.
Născută Rania Al-Yassin pe 31 august 1970, în Kuweit, viitoarea regină se trage dintr-o familie în care tatăl era un doctor din orașul Tulkarm din Cisiordania, iar mama o palestiniană cu origini turcești. Părinții ei s-au mutat din Cisiordania în Kuweit chiar înainte de izbucnirea războiului arabo-israelian din 1967. Rania are o soră mai mare, Dina, și un frate mai mic, Magdi, și, alături de aceștia, regina se întoarce cât poate de des pe teritoriul Palestinei pentru a-și vizita rudele din Cisiordania. În Kuweit, Rania a urmat New English School, o școală privată din cartierul exclusivist Jabriya, mergând apoi la facultate în capitala Egiptului. În 1991, Rania a absolvit Universitatea Americană din Cairo cu o diplomă în administrarea afacerilor.
A fugit de două ori din calea războiului
Cu toate acestea, în același an, ea și familia ei au părăsit Kuweitul, din cauza Războiului din Golf, și s-au stabilit în capitala Iordaniei, Amman.
Era pentru a doua oară în viața ei când Rania trebuia să fugă din calea războiului. Însă, de data aceasta, tot răul a fost spre bine, căci frumoasa refugiată l-a întâlnit acolo pe cel mai dorit burlac din Orient, pe atunci Prințul moștenitor Abdullah.
Într-un interviu acordat revistei Elle în anul 2006, discutând despre viața pe care și-a imaginat-o trăind de tânără, Rania a spus: „Când eram la facultate, am studiat afacerile, așa că probabil aș fi devenit femeie de afaceri. M-am gândit să-mi înființez propria mea companie sau ceva de genul ăsta. Eram deschisă la idei. La fel ca majoritatea absolvenților, nu știam dinainte ce vreau să fac”.
Restul e istorie, însă în această perioadă în care lumea stă cu ochii pe conflictul cât se poate de sângeros din Fâșia Gaza, când taberele se împart între susținătorii înflăcărați ai unei cauze sau ai alteia, trecutul reginei consoarte din Iordania pare că s-a întors s-o răscolească din nou. Palestiniană de origine, Rania și-a împrumutat vocea pentru ai ei, închizând în același timp ochii la durerea pe care și-o strigă, cu aceeași intensitate, și tabăra israeliană. În acest război, poziția reginei în vârstă de 53 de ani este fără echivoc: „Acest masacru este o crimă de război, un afront la adresa umanității și o pată asupra conștiinței lumii. Nu există nicio justificare pentru asta”.
Cu toate acestea, acest discurs pătimaș al Raniei pentru cauza Palestinei, susținut și de soțul ei, Regele Abdullah, dar și de Prințul moștenitor Hussein, n-a fost privit mereu cu ochi buni. Nu de toată lumea, cel puțin.
Într-un articol mai vechi pentru publicația Word Crunch, profesorul iordanian Fares al-Fayez o descrie pe Rania ca fiind „o Marie-Antoinette, care cheltuiește banii oamenilor pentru petreceri de gală ce costă cât plătesc iordanienii în taxe pentru o săptămână”.
Potrivit lui Al-Fayez, un membru al puternicului trib etnic iordanian Beni Sakr, Rania este de blamat pentru că a încercat să acorde cetățenia iordaniană unui număr tot mai mare de palestinieni, influențându-l pe rege în acest sens. Articolul arată că mulți membri ai triburilor iordaniene îi consideră pe palestinieni oaspeți cărora nu ar trebui să li se acorde prea multe drepturi, altfel își vor pierde dorința de a se întoarce în Palestina natală.
"Femeile musulmane sunt pictate fie ca extremiste, fie ca victime oprimate"
Azi, însă, se pare că Rania nu trece de la vorbe la fapte și pune punct atunci când e nevoie să ofere refugiu civililor care vor să se salveze de bombardamente. Până la urmă, Rania însăși provine dintr-o familie de refugiați, iar susținerea ei trebuie să fie una în cunoștință de cauză și totală, nu-i așa?
“Nu e de ajuns doar să vorbești despre asta, arată-ne ce faci pentru a ajuta! Transformă-ți cuvintele în fapte. Fii exemplul de care lumea are nevoie”, este comentariul unui urmăritor de-al Raniei pe pagina acesteia de Instagram.
Frumoasa regină a susținut mereu că vorbește și în numele femeilor ale căror voci sunt uneori „amuțite” de restricțiile culturale din lumea arabă. „Femeile musulmane sunt pictate de obicei cu două nuanțe de bază: fie ca extremiste periculoase, fie ca victime oprimate. Vocile feminine autentice din Orientul Mijlociu sunt puține, dar nu putem nega că există femei care pot vorbi pentru ele însele și care se luptă, în fiecare zi, să rupă aceste stereotipuri. Nu putem aștepta ca restul lumii să ne recunoască succesele și realizările; mai întâi trebuie să le recunoaștem noi însene. Trebuie să lucrăm împreună, neobosit, pentru a restabili percepția globală asupra femeilor arabe”.
Sperăm ca acest conflict în care regina este implicată afectiv, vocal și cât se poate de personal să nu fie, însă, o sabie cu două tăișuri pentru imaginea ei de icon al Orientului Mijlociu, într-o perioadă în care lumea este împărțită în două tabere, pro sau contra cauzei palestinienilor, și nu există, după cum se pare, nicio cale de mijloc.
Foto: Getty Images, Profimedia
