Tată și fiu, în primii lor pași la Eton. William a fost vedeta colegiului, oare timidul George se va ridica la nivelul lui?
Zâmbitor și emoționat, Prințul George a pășit ieri pe porțile Colegiului Eton, același internat unde tatăl său, William, a învățat să fie „normal în mijlocul excepționalului”. Două generații, același decor aristocratic, dar două povești complet diferite: una despre supraviețuire, alta despre tradiție și evoluție.
Când Prințul William a ajuns la Eton în 1995, lumea lui se clătina. Tina Brown scrie în biografia „Secretele Palatului: Viața privată a Casei de Windsor” că „Eton a fost buncărul lui William”, locul unde s-a refugiat din furtuna conjugală a părinților și din presiunea mediatică ce se intensifica odată cu divorțul Dianei. Acolo, sub îndrumarea profesorului Andrew Gailey, a învățat discreția, disciplina și arta de a-și ascunde vulnerabilitatea sub un zâmbet protocolar. Leslie Carroll completează în cartea „O prințesă americană” că „Eton l-a învățat pe William să fie singur fără să pară singur”, o lecție dureroasă, dar esențială pentru viitorul monarh.
Prințul George, în schimb, intră în aceeași instituție cu o poveste mult mai liniștită. În 2026, Eton nu mai este un refugiu, ci o rampă de lansare. Părinții săi, William și Catherine, i-au oferit un cămin stabil, o copilărie ferită de scandaluri și o educație modernă, în care protocolul se împletește cu empatia. Presa britanică notează că George „merge la Eton dintr-o casă echilibrată, nu dintr-un război marital”, o diferență care schimbă totul.
Eton, „școala regilor și a premierilor”
Unul dintre principalele motive de ceartă dintre Charles și Diana era cel referitor la modul în care voiau să-și educe băieții. „Inițial, Charles dorea să o angajeze pe fosta lui bonă pentru a avea grijă de cei doi tineri prinți. Mai mult, considera că băieții ar trebui școliți acasă, înainte de a fi expediați într-o serie de instituții de învățământ cu internat. Așa fusese și el crescut, așa se făceau lucrurile de când lumea”, citim în cartea lui Leslie Carroll. „Diana nici nu voia să audă de așa ceva. Prințesa insista ca fiii ei să fie educați la o școală obișnuită, ca niște copii obișnuiți. „Vreau ca băieții mei să ducă o viață cât mai normală posibil. Vreau să îi cresc cu un sentiment de siguranță, să nu aibă așteptări, pentru că vor fi dezamăgiți.” În realitate, însă, nu este nimic obișnuit în a te fi născut băiat în Casa de Windsor și crescut în centrul atenției tuturor, cu ofițeri de la Scotland Yard care să nu te scape din ochi.”
Totuși, trimiterea celor doi băieți la Eton a fost unul dintre puținele lucruri asupra cărora Charles și Diana au fost de-acord, ne spune și biografa Tina Brown, de la care aflăm că „generații întregi de bărbați Spencer, inclusiv tatăl și fratele Dianei, studiaseră la Eton. Gusturile și așteptările ei sociale erau în esență aristocratice. Charles însă nu a vrut să le impună băieților nimic, chinuindu-i cu o experiență precum avusese el la Gordonstoun.”
Vorbim despre o instituție seculară, care a dat 20 de prim-miniștri, de la Sir Robert Walpole, primul care a deținut acel titlu, până la David Cameron și Boris Johnson. Și, ca să ne facem o idee despre cum stau lucrurile acolo, Tina Brown ne dezvăluie că „etonienii sunt organizați în grupuri numite case, fiecare dintre ele având caracter distinct și fiind supravegheată de un stăpân omnipotent care oferă mentorat și disciplină, susținut de un fel de surogat matern, cunoscut sub numele de Dame. Manor House, căruia i se alăturase William, se afla sub conducerea lui Gailey, un cărturar anglo-irlandez și un om extraordinar de cald și cu un umor sclipitor, care a vegheat cu un ochi atent asupra progresului făcut de tânărul prinț. Fiecare băiat are o cameră a sa, pe care o poate decora și mobila după bunul plac. William avea, la 17 ani, un afiș cu un rastafarian dezorientat, zburând printre nori cu un joint în gură, alături de sloganul: „Nu bea și conduce, fumează și zboară.”” - lucru ajuns și în presă prin intermediul unui student care a vândut jurnaliștilor de la „The Mirror” o fotografie cu camera lui William.
„Colegii de școală ai lui William, obișnuiți cu un număr mare de părinți mediatizați, nu au fost uimiți de prezența moștenitorului tronului în mijlocul lor”, ceea ce i se aplică, cu siguranță, și micului George, înregimentat de ieri la Colegiul Eton. „Alături de fiii aristocraților britanici, la Eton învață și băieți cu bursă, moștenitori ai oligarhilor străini și ai regatelor din Gold, precum și urmașii meritocraților aflați în căutarea statutului suprem pe care îl oferă o educație la Eton.”
Totuși, în jurul lui William erau agreați băieții cu... mai puțin spirit aventuros. Astfel că el „își petrecea timpul cu copiii unor cunoștințe din trecutul prinților de Wales și al neamului Windsor.
Tina Brown e de părere că „membru al Familiei Regale sau plebeu, William ar fi fost o vedetă la orice școală ar fi mers. La Eton a fost căpitanul echipei de înot și, pe lângă rugby, fotbal și canotaj, sporturi practicate pentru casa lui, s-a alăturat Combined Cadet Force și a câștigat Sabia de onoare. Ulterior, a ost ales pe o poziție fruntașă în cadrul concursului de popularitate”- când a purtat o vestă concepută de el pe sub sacoul uniformei, fix acel steag al Marii Britanii, cu mesajul ironic: „Statul sunt eu.”
Pentru William, Eton a fost locul unde a învățat să supraviețuiască sub privirea publică. Pentru George, va fi locul unde va învăța să înflorească sub aceeași privire. Tatăl a fost protejat de zidurile școlii; fiul va fi pregătit de ele. Alegerea Etonului de către Prințesa Diana a fost o ruptură de tradiție, o declarație de independență față de rigiditatea Gordonstoun. Alegerea Colegiului Eton pentru George este, în schimb, o reafirmare a stabilității: monarhia britanică nu mai fuge de trecut, ci îl transformă în continuitate.
