Mița Biciclista și Mimi Moft, răsfățate de regi și bogați! Femeile „ușoare” care făceau ravagii în lumea bună a Bucureștiului

Bucureștiul de altădată avea și o față pe care fotografiile oficiale nu au reușit să o surprindă.

Casa impunătoare de pe strada Cristian Tell, nr. 9-11, lângă Biserica Amzei, a aparținut odinioară celebrei Maria Mihăescu, cunoscută drept Mița Biciclista.

Aceasta a reușit să cucerească inimile multor bărbați influenți din Bucureștiul interbelic, devenind una dintre cele mai renumite figuri feminine ale epocii.

Bucureștiul de altădată avea și o față pe care fotografiile oficiale nu au reușit să o surprindă. Dincolo de palate, uniforme, trăsuri elegante și saloanele aristocrației exista o lume a cabaretelor, restaurantelor selecte, hotelurilor luxoase și caselor de toleranță, în care frumusețea putea deveni o adevărată formă de putere.

În perioada interbelică, femeile cunoscute drept „dame de companie”, „demimondene” sau curtezane de lux ajunseseră să frecventeze aceleași cercuri cu politicieni, aristocrați, diplomați și oameni de afaceri.

Mița Biciclista, Zaraza și Mimi Moft: curtezanele care au sucit capul elitei Bucureștiului interbelic

Numele lor au rămas în memorialistica epocii: Mița Biciclista, Mimi Moft, Marie Studenta, Napoleon, Lina Magazia, Lili Gheorghiadis și, mai târziu, legendara Zaraza.

Dintre toate, Mița Biciclista, pe numele real Maria Mihăescu, este personajul pentru care avem poate cel mai interesant amestec de documente, mărturii și legende.

Istoricul Dorin Stănescu a reconstituit povestea ei pornind de la presa epocii, memorialistică și documente de arhivă.

Născută în 1885, la Dițești, în Prahova, Maria nu provenea dintr-o familie bogată. Tocmai ascensiunea ei ulterioară face povestea cu atât mai spectaculoasă. Unele relatări despre copilăria și educația ei sunt însă imposibil de verificat complet, iar cercetătorii atrag atenția că memorialistica trebuie tratată cu prudență.

Porecla care avea să o transforme într-o legendă a Bucureștiului i-ar fi fost atribuită de ziaristul George Ranetti, care ar fi remarcat-o în timp ce se plimba cu bicicleta prin Capitală. Într-o societate în care bicicleta era încă asociată mai ales bărbaților, apariția unei femei elegante pedalând pe Calea Victoriei era suficientă pentru a provoca senzație.

Presa și memorialiștii au descris-o drept o apariție extravagantă, iar istoricul Adrian Majuru a subliniat tocmai caracterul neobișnuit al gestului ei.

Interesant este că cercetările istorice au arătat că nu putem spune cu certitudine că Mița a fost prima româncă pe bicicletă, titlu care i-a fost atribuit ulterior.

Mița nu era însă doar o femeie care șoca prin apariție

A devenit o figură a demimondului bucureștean, iar relatările vremii și memoriile ulterioare îi atribuie relații cu bărbați foarte bogați și chiar cu personaje regale.

Unele dintre aceste afirmații îi includ pe Regele Leopold al Belgiei sau pe Regele Manuel al Portugaliei, apar în surse secundare și memorialistice, dar nu toate beneficiază de aceeași confirmare documentară.

Cert este că Maria Mihăescu a ajuns suficient de prosperă pentru a avea o reședință impresionantă în apropierea Pieței Amzei, pe strada Christian Tell. Casa, astăzi cunoscută drept Casa Mița Biciclista, a supraviețuit epocii și a devenit una dintre cele mai spectaculoase mărturii materiale ale existenței sale.

În jurul imobilului s-au țesut numeroase legende, inclusiv aceea că ar fi fost un cadou regal. Istoricii avertizează însă că asemenea povești trebuie deosebite de ceea ce poate fi demonstrat prin acte.

Dacă Mița a rămas în istorie prin personalitatea ei extravagantă, Mimi Moft reprezintă un alt tip de curtezană a epocii: femeia care a reușit să transforme frumusețea și relațiile mondene în avere și independență.

Numele ei apare în memorialistica lui Constantin Beldie și în relatările despre demimondul interbelic.

Unele surse o prezintă drept amanta Regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei și menționează faptul că a fost căsătorită cu un diplomat rus, de la moartea căruia ar fi rămas cu o avere considerabilă.

Presupunerile sunt atribuite memorialisticii, nu unor documente oficiale. Mimi nu era singură în această lume. Constantin Beldie amintește o adevărată galerie de personaje feminine care frecventau cercurile bogate ale Capitalei.

Marie Studenta, de pildă, este prezentată în sursele memorialistice drept amanta ministrului Rusiei la București, Pokliewski-Koziel.

Napoleon, în ciuda numelui care ar putea induce în eroare, era descrisă drept o femeie roșcată, elegantă și educată în străinătate, care își permitea să-și crească fiica în condiții luxoase. Lina Magazia și Lili Gheorghiadis completau această galerie a femeilor despre care se vorbea în saloane, restaurante și prin culisele vieții mondene.

În cazul Zarazei, lucrurile devin și mai spectaculoase, dar și mai greu de verificat

Ea a intrat în memoria colectivă prin cântecul „Zaraza” și prin povestea pasiunii lui Cristian Vasile, unul dintre marii cântăreți ai Bucureștiului interbelic.

Relatările populare vorbesc despre o femeie de o frumusețe ieșită din comun și despre un destin sfârșit tragic, însă numeroase detalii biografice repetate astăzi provin din literatura memorialistică, presa secundară și reconstituiri artistice. Faptul că Zaraza apare chiar și în montări teatrale dedicate epocii arată cât de puternic a devenit mitul ei.

În spatele acestor femei exista însă o realitate socială mult mai complexă. Prostituția era supravegheată de autorități, iar în perioada interbelică existau evidențe, controale medicale și reglementări fiscale.

Legea contribuțiilor directe din 1921 prevedea impozitarea veniturilor provenite din această activitate, în timp ce legislația sanitară din 1930 a interzis funcționarea oficială a bordelurilor, fără să elimine însă fenomenul.

Bucureștiul avea astfel două lumi paralele: cea a bordelurilor populare și cea a femeilor care, prin frumusețe, educație, haine și relații, ajungeau să intre în cercurile celor mai bogați bărbați ai Capitalei.

Aceste femei nu au fost toate simple personaje ale unei lumi decadente, așa cum au fost prezentate ulterior.

Unele au acumulat averi, au cumpărat proprietăți, au călătorit, au frecventat hotelurile de lux și au intrat în contact cu oameni care, în mod normal, se aflau la ani-lumină distanță socială de ele.

Într-o epocă în care femeilor respectabile li se cerea discreție și supunere, curtezanele de lux exploatau exact ceea ce societatea le reproșa: frumusețea, libertatea de mișcare, inteligența socială și capacitatea de a-și alege singure compania.

De aceea, poveștile lor au supraviețuit

Iar dintre toate, Mița Biciclista rămâne poate cea mai spectaculoasă dovadă că, în Bucureștiul de acum mai bine de un secol, o femeie putea sfida convențiile, putea deveni celebră și putea ajunge să lase în urmă nu doar scandaluri, ci și o casă, un nume și o legendă.

Foto: Arhivă