Exclusiv! Christine Baranski: „N-am vrut să fiu cunoscută ca o fashionistă”

Starul serialelor „Cybill” şi „Soţia perfectă” ne-a vorbit în premieră despre prietenia pe care a închegat-o cu Meryl Streep pe platoul de filmare a peliculei

Starul serialelor „Cybill” şi „Soţia perfectă” ne-a vorbit în premieră despre prietenia pe care a închegat-o cu Meryl Streep pe platoul de filmare a peliculei „Mamma mia!”, dar şi despre stilul de viaţă pe care a ales să-l trăiască departe de Hollywood.

Licenţiată la Juilliard, Christine (60) şi-a demonstrat talentul cu care a fost înzestrată în numeroasele producţii în care a fost implicată în cei 32 de ani de carieră. Câştigătoare a două premii Tony pentru reprezentaţiile sale de pe Broadway, actriţa de origine poloneză a fost recompensată ulterior cu un Emmy, pentru rolul interpretat în serialul „Cybill”, şi cu o nominalizare Emmy, pentru prestaţia sa din „Soţia perfectă”. Pe lângă succesul profesional dobândit, Baranski are şi alte motive de-a se simţi împlinită: familia pe care o formează, din ’83, cu actorul şi scenaristul Matthew Cowles şi cele două fiice ale lor – Isabel (28) şi Lily (25). Despre greutăţile întâmpinate de-a lungul anilor, dar şi realizările bifate, ne-a povestit cu farmec şi multă sinceritate vedeta.

Cum e să lucrezi la Hollywood? Christine Baranski: Nu pot spune că lucrez propriu-zis la Hollywood. Ştiu că oamenii consideră că am o carieră la Hollywood datorită filmelor pe care le-am realizat acolo, dar am locuit de când mă ştiu în New York şi mi-am crescut copiii în Connecticut. Atunci când am de lucru în Cetatea Filmului, mă cazez la un hotel şi, imediat ce mi-am terminat treaba, împachetez şi plec.

Îţi place să te pregăteşti pentru o apariţie pe covorul roşu?

C. B.: Ador hainele şi îmi plac foarte mult ţinutele haute-couture! În urmă cu doi ani, m-am dus la o prezentare de modă de-ale casei Yves Saint Laurent de două ori, atât de mult mi-au plăcut ţinutele. Cu toate astea, nu sunt obsedată de felul în care mă îmbrac. Eu am jucat întotdeauna rolul unor femei foarte bine îmbrăcate, aşadar am mai mereu plăcerea de-a purta vestimentaţii alese. Ăsta e motivul pentru care, în viaţa de zi cu zi, prefer încălţările fără toc, hainele comode, mult mai puţin pretenţioase. Ador să fiu femeie şi să mă exprim în orice fel doresc, dar nu sunt dependentă de shopping şi nici de glamour. Mai mult de-atât, am avut tot timpul grijă să nu mă situez niciodată la un nivel prea înalt ca imagine, nu am vrut să fiu cunoscută ca o fashionista, ca să nu cad prea jos atunci când nu m-aş mai ridica la acel nivel. Dacă te faci cunoscută ca o divă, atunci când nu mai arăţi ca o divă, e crunt!

Ai perceput vreodată ca pe un dezavantaj faptul că eşti femeie?

C. B.: O, da! Poate că se mai îmbunătăţeşte situaţia de ceva vreme, dar e în continuare greu, greu... Ani la rând am fost frustrată că nu se scriau destule roluri bune şi pentru femei. Partea bună în privinţa serialului în care joc acum e că s-au distribuit trei roluri principale de femei puternice, deştepte, ocupate, moderne. Sunt portretizate ca nişte femei cu o gândire complicată, dar interesantă. Dar asta e televiziunea! Problema e că nu prea există roluri asemănătoare în filme. Meryl Streep a avut norocul de-a interpreta nişte roluri foarte interesante şi asta în ciuda faptului că a îmbătrânit. Din păcate ea este una dintre puţinele actriţe căreia i s-a acordat şansa de-a se implica în proiecte bune, pentru că este cine este!

De ce ai ales să-ţi creşti copiii departe de Hollywood?

C. B.: Am avut mai multe motive. În primul rând, soţul meu a locuit în Connecticut încă din copilărie şi a moştenit o fermă minunată, din secolul al XVIII-lea, undeva la ţară. Din cauza faptului că lucrăm amândoi în showbusiness şi că nu ne-am dorit o supraexpunere a vieţilor noastre, am ales să ne mutăm acolo. Ne-am dorit, în primul rând, să-i protejăm pe copii. Din acest motiv, am făcut amândoi naveta destul de mult. Eram mai tot timpul în avion, maşină sau tren ori în hotel. Dar fetele noastre au avut, astfel, un stil de viaţă natural. Trăiau într-o casă adevărată şi le-am crescut într-un mod învechit, aş putea spune, dar sănătos. Iar acum, la maturitate, chiar ne sunt recunoscătoare pentru educaţia primită.

Cum de nu v-au urmat exemplul de-a deveni actori?

C. B.: Ele au văzut avantajele acestei meserii, dar au fost şi martorii aspectelor mai puţin plăcute. Vedeau cât de minunat e să lucrezi cu actori precum Robin Williams şi Jim Carrey, să fii apoi prezent pe covorul roşu, dar îşi dădeau seama şi cât de obositor era. De asemenea, dezamăgirile erau la ordinea zilei. Proiecte care ni se păreau nouă de mare interes nu ajungeau niciodată să fie realizate. Amândouă fiicele noastre au studiat actoria, ca să poată avea această opţiune mai târziu, dacă îşi vor dori o asemenea carieră, dar ceea ce mi-am dorit cu adevărat pentru ele a fost să-şi finalizeze studiile şi să aibă o educaţie zdravănă. Au călătorit mult până acum, vorbesc fluent mai multe limbi străine, în speranţa că vor avea o viaţă interesantă.

Cu ce star hollywoodian te înţelegi mai bine?

C. B.: Mulţi dintre colegii mei de platou mi-au rămas prieteni. Am păstrat legătura cu Meryl (n.r. Streep), din filmul „Mamma mia!”, sunt foarte apropiată de cei din serialul „Soţia perfectă”... Singura noastră problemă e că lucrăm cu toţii şi găsim cu greu timp să ne revedem. Să ştii că actorii de succes nu prea au timp la dispoziţie pentru a socializa.

Care a fost preţul pe care a trebuit să-l plăteşti pentru succesul tău?

C. B.: Epuizarea. Am fost de multe ori extrem de obosită. Şi foarte stresată. Copiii sunt mari acum, dar, când erau mici, mă copleşea oboseala de multe ori. Jonglam cu cariera şi familia şi simţeam că toţi trăgeau de mine. Iar, atunci când lipseam de acasă, îmi făceam griji că se putea întâmpla ceva rău.

Care-i secretul unei relaţii pe viaţă?

C. B.: Cred cu tărie în căsătorie, pentru că părinţii mei au divorţat când eram mică, iar tatăl meu a murit când eu aveam numai opt ani. Şi eu, şi soţul meu ne-am dorit să facem astfel încât să funcţioneze relaţia noastră. Ne-am dorit amândoi copii şi, atunci când i-am avut, am considerat că cel mai bine e să crească cu amândoi părinţii împrejur. El n-a protestat niciodată când eu făceam naveta şi-l lăsam pe el cu toate treburile casnice pe cap. Mulţi bărbaţi dezvoltă probleme în momentul în care soţia lor are succes, dar el n-a avut acest gen de orgoliu, dimpotrivă, s-a comportat într-un mod cu totul elegant.

În cei aproape 30 de ani de mariaj, ai regretat vreodată că te-ai căsătorit?

C. B.: Bineînţeles că da! Căsnicia este aşa o provocare!... Nu cred că există cuplu căsătorit de mai mulţi ani care să nu considere, la un moment dat, că şi-a găsit fericirea alături de partenerul lor, iar a doua zi să constate că s-a săturat de tot. Una e să trebuiască să trăieşti cu tine şi felul tău de-a fi – care poate fi dificil pe alocuri – şi alta e să trebuiască să suporţi, pe deasupra, şi personalitatea puternică şi complicată a celui de lângă tine. Ce să zic?! E de două ori mai complicat cu doi oameni complicaţi (râde)!

Ai o siluetă de invidiat! Cum te menţii în formă?

C. B.: Îmi place foarte mult să fac plimbări. Plimbările în ritm mai alert reprezintă principala mea modalitate de-a mă menţine în formă. Mai fac şi yoga, Pilates, cât pot de mult. Îmi place să fiu activă. În tinereţe, am studiat dansul mulţi ani. Mă simt şi acum confortabil în corpul meu. Sunt o norocoasă că nu trebuie să ţin diete. Mănânc cu moderaţie, pentru că ăsta-i felul meu, şi nu-mi refuz câte o felie de tort cu ciocolată când am poftă.

Te-au tentat până acum operaţiile estetice?

C. B.: În adolescenţă, am avut mari probleme cu tenul. De-a lungul anilor, am încercat tot felul de proceduri care să-mi îmbunătăţească condiţia pielii. Am făcut numeroase dermabraziuni şi îi înţeleg perfect pe cei care vor să facă ceva pentru a-şi îmbunătăţi înfăţişarea. Dar lucrurile au mers prea departe. S-a ajuns până în punctul în care regizorii să fie nevoiţi să refuze să lucreze cu anumiţi actori care au apelat la asemenea intervenţii, doar pentru că şi-au schimbat aspectul mult prea mult.

Dar tu ţi-ai retuşat ceva?

C. B.: Nu, nu. Nu mi-am făcut nici măcar un lifting facial. Îi spuneam Giulianei din „Soţia perfectă”: „Sper să rămânem în serialul ăsta până la bătrâneţe, ca să ne vadă oamenii evoluând în timp.” Ea are peste 40 de ani, eu, peste 50 (n.r. a împlinit 60 de ani pe 2 mai), şi trebuie să transmitem mesajul că e OK să îmbătrâneşti. Şi chiar să îmbătrâneşti în faţa camerelor de luat vederi. E destul de curajos, crede-mă!

foto: NBC Universal