EXCLUSIV Silviu Mircescu: „Cel mai ciudat a fost să joc într-o pușcărie“
Cei mai mulți îl știți din serialul „Clanul”, dar noi l-am văzut și la teatru, și cântând cu Andreea Bălan ori luptându-se pentru tribul său într-un reality show. Iar, mai nou, joacă într-un film turnat în Penitenciarul Rahova.
Ne-am întâlnit foarte devreme într-o dimineață în care se grăbea să ajungă și la repetițiile pentru sezonul patru din „Clanul”. Știind, însă, de multele lui proiecte, am vrut să aflăm cum de are timp să se împartă în atâtea direcții și cum a fost la filmările pentru „Visul”, o comedie turnată într-o închisoare de maximă siguranță, care rulează în cinematografe.
OK!: Ești matinal! Când începe ziua ta?
Silviu Mircescu: Ziua mea începe pe la 06:30, când îl pregătesc pe băiețelul meu pentru grădiniță. După care îl ia soția mea și-l duce, că e aproape de serviciul ei, iar eu îmi încep programul, cu totul bine organizat.
Cum îl cheamă pe fiul tău?
Silviu Mircescu: Antonio Adrian Mihai - Antonio după nașa lui, Antonia, Adrian după tatăl meu, care s-a stins într-un accident, și Mihai după socrul meu.
Nașii lui fiind Alex Velea și Antonia...
Silviu Mircescu: Da. Avem niște nași extraordinar de drăguți, de talentați și pe care îi iubim mult. Ne vedem destul de des, Sărbătorile le facem împreună, suntem o familie.
Gătește bine Antonia?
Silviu Mircescu: Gătește toată lumea bine, și Antonia, și Alexandru. (zâmbește)
Și de tine am auzit în muzică, ai apărut și într-un reality show, în paralel cu teatrul...
Silviu Mircescu: Da, le-am îmbinat pe toate, pentru că sunt genul căruia îi plac provocările, apropo de acel reality show, și, în cei 15 ani de când fac actorie, am testat din curiozitate mai multe zone: am scos o melodie cu Andreea Bălan, am niște piese underground, am avut și un concert cu Krem-Răzvan Alexe, care e și el actor. Muzica face parte din mine, dar acum îmi folosesc abilitățile mai mult în musicaluri, ca „Mamma Mia” ori „Te iubesc, ești perfect, dar vreau să te schimbi”, care va avea premiera la Teatrul de Operetă Ion Dacian.
În câte proiecte figurezi acum?
Silviu Mircescu: Joc în șase piese la Teatrul Național, două la Teatrul Roșu, unul la Teatrul Elisabeta, unul la Sala Palatului, urmează premiera de la Ion Dacian și joc și la Sala Gloria în Totul sau nimic.
Plus un serial, „Clanul”, și două filme, „Băieți deștepți” și „Visul”. Cum ții minte atâtea texte?
Silviu Mircescu: E vorba de antrenament. Fiecare dintre noi, actorii, avem stilul nostru și metoda noastră de-a învăța și de-a ține minte partiturile.
Te simți mai epuizat după o piesă de teatru decât după o zi de filmare?
Silviu Mircescu: Mă simt epuizat în egală măsură la ambele, dar programul meu e mereu plin, și nu doar cu repetiții, spectacole și filmări. De trei ani predau și cursuri de teatru adolescenților de la Academia de Film, Teatru și Televiziune „Studiourile Buftea“ și uneori, după ore, am și spectacol, după care fug și la filmări. Mulți mă întreabă de ce alerg atât, dar e un ritm cu care m-am obișnuit și-mi place.
La Academie predă și Daniel Nuță.
Silviu Mircescu: Da, suntem colegi și prieteni buni. Ne știm din facultate, am și lucrat împreună.
În „Clanul”, ai jucat aproape față-n față cu Bogdan Farcaș, care are un Gopo.
Silviu Mircescu: Da, e un mare talent. Și toți sunt talentați, pentru că Anghel Damian a format o echipă foarte bună, drept dovadă și produsul care e foarte iubit de multă lume.
Mergi și spre filme care prind poate mai puțin public, dar se văd în străinătate?
Silviu Mircescu: Nu am avut ocazia, dar orice mi se oferă fac cu mare drag și da, putem face și filme care au mai puțin public în România și care afară să fie mai bine cotate și recunoscute.
Anul acesta, ai ieșit și tu în străinătate...
Silviu Mircescu: Dar, am fost în Elveția cu colegii mei, Ana Odagiu și Sergiu Costache, cu spectacolul super-jucat și super-plimbat prin țară, „O femeie împărțită la doi”. Am fost foarte bine primiți acolo, românii s-au superdistrat cu noi și sperăm să mai facem și altele.
„Sergiu Costache e prietenul, fratele și partenerul meu de scenă”
Cum funcționează prietenia ta cu Sergiu Costache? Pare că sunteți „la pachet“.
Silviu Mircescu: Da, mai ales în ultima vreme. (râde) Sergiu e prietenul, fratele și partenerul meu de scenă. Și, pe cât e de fioros în „Clanul”, pe atât e de sensibil și de bun ca om. Avem deja două seriale împreună și trei filme – recent lansatul „Băieți deștepți” și alte două filme care urmează să iasă, „Frați”, în regia lui Radu Potcoavă, și „Comatogen” al lui Igor Cobileanski. Și da, suntem peste tot împreună, eu mereu râd și-i spun că suntem ca Țociu și Palade.
Aveți timp să vă vedeți în privat, la un grătar?
Silviu Mircescu: Da, cum să nu? Am făcut și grătare, am făcut și Revelionul împreună anul trecut și ne vedem destul de des, dincolo de teatru și filmări.
Pe băiețelul tău l-ai luat cu tine?
Silviu Mircescu: Da. Acum, că deja e măricel, are 3 ani și 3 luni, îl mai iau cu mine la repetiții și spectacole. Toată lumea îl iubește, mai ales doamnele de la teatru. E curios, se joacă, când sunt pe scenă stă cuminte și se uită – nu cum mi s-a întâmplat acum doi la Constanța, când am jucat în Constantin cel Mare cu Maia Morgenstern și cu Marius Bodochi, și când am intrat în scenă s-a auzit din public: „Tatiii!“ și toată lumea a râs. (râde)
Dar noul proiect, „Visul”, cum e?
Silviu Mircescu: „Visul” rulează din 12 decembrie în cinematografe și e un proiect în care Cătălin Saizescu a abordat un subiect după un scenariu bazat pe un fapt real, despre niște pușcăriași care vor să facă o piesă de teatru. Noi suntem un grup de șase: eu, Serghei Mizil (care are simțul umorului, dar și experiență de film și e foarte profi), Ștefan Lupu, Nicodim Ungureanu, Mircea Drâmbăreanu, Vlad Logigan (care mi-a fost și profesor) și Nosfe, care din păcate nu mai e printre noi, dar care sigur se bucură enorm de acolo de unde e.
Cum a fost să filmezi în penitenciar?
Silviu Mircescu: A fost o atmosferă ciudată, cu toate gratiile și zidurile alea de beton, cu liniștea aia deplină și toată disciplina... Cât am filmat, am fost doar cu oamenii noștri, dar îl mai auzeai pe câte unul cum țipa, cum vorbeau unii cu alții folosind un cod al lor. A fost o experiență cu care nu te întâlnești des și am învățat foarte multe timp de două săptămâni, cât am stat acolo. Îmi folosește la bagajul meu de actor să știu cum să mă comport, dacă va fi vreodată să joc un pușcăriaș, pentru că am văzut cum funcționează lucrurile, cum muncesc, cum sunt în pauze, cum se raportează unul la altul. Au și un club în care construiesc, bricolează, unii fac bărcuțe, alții scriu, brodează sau pictează... iar când aveau ei pauză și ieșeau în curte, trebuia să stăm mai în spate, să ne oprim, ca să-și facă și ei lucrurile. Totuși, Rahova e o pușcărie de maximă siguranță!
Te-ai mai lovit de lucruri stranii la filmări?
Silviu Mircescu: Cel mai ciudat ăsta a fost, să joc într-o pușcărie cu deținuți. Dar alte lucruri stranii... Poate chestii grele la filmări, cum ar fi să intri în mare la ora 3 dimineața, în februarie, sau anul trecut, când am filmat pentru sezonul doi din „Clanul” la -15 grade, doar într-o geacă de piele, ceea ce nu e tocmai plăcut.
Și acum vine și sezonul patru...
Silviu Mircescu: Da, vine și sezonul patru, a venit și iarna. Doamne ajută să nu ne fie atât de frig! (râde)
Simți că mai ai lucruri de demonstrat?
Silviu Mircescu: Oho, mai am foarte multe de demonstrat! Și mie însumi, și tuturor. Sunt la început acum, consider că încă nu știu mai nimic.
FOTO: Sorin Stana, Instagram
