EXCLUSIV Trupa ASIA, într-un prim pictorial după reuniune: „Am readus bucuria în viața noastră“

7 aprilie, 2023

Pentru cine nu a prins bilet la concertul care a punctat reuniunea celei mai iubite formaţii de patru fete din România am păstrat un loc chiar în faţă, cu cea mai bună vedere şi cu cea mai fidelă acustică la poveştile de pe şi din afara scenei spuse de Anca, Sorana, Iana şi Anemona.

A fost o bucurie să pot fi în preajma acestor frumoase fete, ale căror voci, dar şi siluete nu au suferit modificări de-a lungul celor 15 ani în care nu s-au mai întâlnit pe scenă. Şi, ca şi când ar fi folosit o baghetă magică, au redevenit un tot, o voce comună şi acea maşinărie de făcut show, pozând atât de natural şi schimbându-se atât de repede de ţinute, ca şi cum ne-am fi aflat chiar atunci în culisele unui spectacol live. Şi e ceva ca, după 24 de ani, refrenul acela cu „Dă-mi nopţile înapoi şi zilele senine“ să dea tonul distracţiei chiar şi la petrecerile noii generaţii, care îngroaşă azi rândurile fanilor lor. Ce au trăit, cum s-au schimbat şi cum s-au regăsit Anca, Sorana, Iana şi Anemona, adică ASIA? Păi, să ridicăm cortina!

OK!: Fetelor, ne întâlnim chiar de ziua lui Adrian Ordean, un om special pentru voi.
Iana Novac: Absolut special! Dacă nu era Adi Ordean, nu exista muzica trupei ASIA şi nu exista ASIA.
Anca Neacșu: Nu mai exista ASIA. Punct.

Nu exista de la începuturile ei sau nu exista ASIA cea de-acum, reformată?
Anca Neacșu: Nu exista nici ASIA de-acum 24 de ani, nici cea de-acum.
Sorana Mohamad: În toamnă, Adi a vrut să fim toate într-un moment special din concertul aniversar al Ianei şi, când ne-a văzut pe scenă, şi el, şi managerul nostru, Florin Ionescu, au decis că vor să reunească trupa.
Anca Neacșu: Iar dacă Adrian Ordean n-ar exista în ecuaţie, noi nici măcar n-am avea voie să folosim numele ASIA.
Iana Novac: Brandul îi aparţine!
Sorana Mohamad: El a dat numele trupei, el a înfiinţat trupa cu patru fete într-un moment în care, spunea el, trebuia să se întâmple ceva în industrie şi, prin urmare, noi am fost prima astfel de formulă. Şi uite că, după atâţia ani…

…aţi rămas singura formaţie de patru fete care a rezistat.
Sorana Mohamad: Da, deşi ASIA nu este o treabă uşoară – n-a fost nici atunci şi nici acum n-o să fie. Înainte ne era probabil mai uşor, pentru că eram toate copile şi trebuia să ascultăm de manager. Acum, în schimb, suntem patru femei, cu personalităţi şi responsabilităţi, având fiecare familie și carieră separată, deci e un mix mai complicat, dar e foarte important ca fiecare dintre noi să-şi spună părerea şi să luăm o decizie de grup.

Pentru că vorbim de familie, aţi trecut prin multe: căsătorie, divorț, copii, din nou copii.
Anca Neacșu: Adică viaţă! Că ăsta este cursul vieţii.

Iana Novac: „Eu, la 20 de ani, eram deja luată“

Cine s-a măritat prima?
Iana Novac: Eu!
Sorana Mohamad: Iana a venit deja măritată în trupă! (zâmbeşte)
Iana Novac: Eu, la 20 de ani, eram deja luată. (râde)

Aveai voie să spui că ești măritată?
Iana Novac: Da, sigur. De-obicei, bărbaţii nu spun asta, ca să nu-şi piardă fanele. Noi aveam doar o regulă clară: nu vorbeam despre relaţiile noastre – ceea ce mi se pare normal să fie aşa. Acum suntem un pic mai relaxate și povestim şi despre viața noastră, pentru că suntem deja femei în toată firea și, oricum, toată țara știe că suntem măritate, divorțate, cu copiii…

Pe de altă parte, fiind într-o trupă, dar şi căsătorită, pentru soţul tău se poate să fi fost mai dificil cu programul şi deplasările tale.
Iana Novac: Da, a fost într-adevăr foarte dificil. Chiar mi-a recunoscut, la un moment dat, că se simțea oarecum straniu în relația noastră, că eu eram cea care aducea mai mulți bani în casă. Dar tocmai asta l-a ambiţionat să facă şi el mai mult şi a lansat o trupă pop-opera pe piaţa românească, despre care eu am aflat mult mai târziu. Am fost foarte mândră de el, deşi eu n-am pus niciodată problema aşa, pentru mine toate au fost la comun mereu.

Copiii tăi câţi ani au acum?
Iana Novac: Erica are aproape 10 ani, iar Alexandru trei ani şi jumătate.

Adevărul e că, atunci când te-am văzut din nou însărcinată, mi-am spus: „Ce curaj are!“.
Iana Novac: Noi am ştiut exact când ne-am dorit primul copil şi am simţit exact când ni-l doream pe al doilea. Iar, la al doilea copil, ne-am spus: „Anul ăsta vrem un băieţel“. Şi a venit imediat după ce ne-am dorit lucrul ăsta.

Copiii tăi cum percep revenirea ta în ASIA?
Iana Novac: Fiica mea a crescut de mică pe scenă alături de mine. E foarte mândră de mine, dar nu prea îi convine când mergem la cumpărături şi lumea îmi cere autografe, pentru că ar vrea şi ea să dea autografe. Acum, de când am revenit în ASIA, Erica este atât de entuziasmată, i se pare ceva ireal. Şi, de câte ori ajung acasă, mă întreabă de fiecare dintre voi, fetelor. (râde)
Sorana Mohamad: Of, draga de ea!
Iana Novac: Da, vă analizează, mi-a zis ceva despre fiecare în parte.
Anca Neacșu: Păi, a cântat şi pe scenă cu mine!
Iana Novac: Şi, mai nou, am surprins-o cu o prietenă de-ale ei mimând cum ar cânta într-o trupă şi având mişcări de scenă.

Dar cum de nu i-ai spus niciodată fetei tale despre asta?
Iana Novac: Chiar nu ştiu. Acasă am pe un perete un album ASIA înrămat şi m-a întrebat ce e cu el. Dar acum, că a venit cu mine la repetiţii, a stat foarte atentă şi era absolut fascinată de ce vedea. Multe s-au schimbat de când ne-am reunit! Nu se mai îmbracă cum se îmbrăca, are gesturi de artistă. (zâmbeşte)

Vezi efectul ASIA reloaded pe ea.
Iana Novac: Da.
Sorana Mohamad: E important să vezi un efect pozitiv asupra copilului tău şi să ştii că îi transmiţi un mesaj potrivit. Pentru că, atunci când te privesc, copiii te imită. De-asta e important să fii independentă, frumoasă, creativă, talentată, puternică…

Sorana, pari şi tu pregătită!
Sorana Mohamad: Să am copii? Da. Până acum cinci luni, nici nu voiam să aud. Dar acum da, îmi doresc.

Tu şi iubitul tău avocat vorbiţi şi despre căsătorie?
Sorana Mohamad: Da, vorbim despre o viaţă de familie, cu tot ce presupune ea. Am trecut printr-un divorţ demult, am dat pagina, iar acum sunt un om fericit, care şi-a luat inima în dinţi şi care are tot curajul din lume să trăiască.

Anca, ştiu că şi tu iubeşti mult copiii şi ai o relaţie specială cu nepoţii tăi.
Anca Neacșu: Da, am soră care are gemeni, deci am un pic de experienţă. (zâmbeşte) Îmi plac copiii, îi ador şi ştiu cum se cresc. Dar mie, deşi am fost căsătorită 10-11 ani şi mi-am dorit copil, nu mi s-a întâmplat până acum.

Anemona Niculescu predă la 3 facultăți

Anemona, băieţelul tău are 9 ani?
Anemona Niculescu: Da, îl am pe Alexandru, care e deştept foc, talentat, are ureche muzicală. E frumos, e sensibil, e romantic şi empatic.
Sorana Mohamad: Şi are nişte gene imense, are ochii Anemonei cu totul!
Anemona Niculescu: Avem o relaţie foarte frumoasă. Având în vedere că l-am crescut singură, am stat mereu împreună, am făcut totul împreună, l-am învăţat tot ce ştiu. E foarte interesant să creşti un copil singură şi celor care fac asta, ca şi mine, le spun să aibă curaj, să aibă încredere în ele, că totul poate ieşi poate chiar mai bine decât într-o relaţie clasică. Şi cred că, de fapt, copilul acela când a venit pe lume şi-a ales exact locul în care să vină şi lecţia prin care o să treacă.

Dar el cu ce lecţie a venit pentru tine?
Anemona Niculescu: Cred că fiecare copil vine pentru părinţi cu lecţia răbdării, a înţelepciunii, a iubirii totale şi cu tot felul de lecţii care te transformă uşor în bine, ca om, îţi creşti virtuţile pe parcursul creşterii lui şi cred că este unul dintre cele mai minunate lucruri care te împlinesc, de fapt.

Se simte că tu eşti pedagog şi am fost surprinsă să aflu că predai la trei facultăţi.
Anemona Niculescu: Da, predau limba engleză la Academia de Poliţie din Bucureşti și la Universitatea Maritimă din Constanţa şi actorie la Universitatea Hyperion din Bucureşti. Fac naveta săptămânal, patru-cinci zile stau în Constanţa, acolo unde este şi copilul meu, iar două-trei zile pe săptămână vin la Bucureşti.

Ce ştie băiatul tău despre ASIA?
Anemona Niculescu: N-avea idee despre trupă, a aflat de la colegii lui de şcoală. A venit într-o zi de la şcoală zicând: „Mami, mi-au spus colegii că tu eşti vedetă“. (râde)
Anca Neacșu: Tu nu i-ai spus niciodată?
Anemona Niculescu: El ştia că sunt actriţă, dar nu i-am vorbit aşa de mult despre lucrurile astea.
Anca Neacșu: Nu i-ai vorbit despre mine, măi, Anemona? (râde)
Anemona Niculescu: Nu, dar acum n-am mai avut încotro. (râde) L-am luat cu mine la clasă, când aveam ore mai târziu, şi a început să-i placă. El ştia că sunt și actriţă, dar că, în primul rând, sunt profesoară. Când a auzit că fac parte din ASIA, mi-a spus că o să caute informații pe internet, să înţeleagă despre ce este vorba. I-am spus toată povestea: că am făcut Școala Populară de Artă, că am studiat canto, dar şi pian şi flaut când eram mai mică – are şi Alexandru acasă pianină și chitară. Şi i-am povestit cum, înainte de examenul la facultate, pentru care mă pregătisem la japoneză și engleză timp de patru ani, am hotărât să devin actriţă. ASIA a intrat în viaţa mea în primul an de facultate și am plecat din trupă după un an şi jumătate, pentru a da concurs la Teatrul Naţional, unde am fost angajată și am jucat timp de 10 ani.

Mai era vreuna dintre voi la facultate când aţi intrat în ASIA?
Anca Neacșu: Sorana era prea mică, avea 16 ani şi a făcut mai târziu Dreptul, eu eram la ASE, iar Iana studia la Conservator.

V-au folosit facultăţile urmate?
Sorana Mohamad: Ne folosesc şi acum! Mie, de exemplu, îmi foloseşte atunci când îmi citesc contractele. Dar eu nu am dat la facultate doar ca să am şi eu o diplomă, ci chiar mi-am dorit să fac procuratură criminalistică, până când în viaţa mea a apărut domnul Butoi, care mi-a explicat că nu este o viaţă uşoară şi că munca în sistem te modifică foarte tare, mai ales ca femeie. Aşa că nu am mai dat examenul pentru Barou şi asta a coincis cu pauza mea de ASIA. Nu am mai vrut, o vreme, să fac muzică şi m-am mutat la Sibiu, unde am descoperit design-ul interior. Am făcut şi o primă colecţie vestimentară în 2011, Aqua, dar din păcate prezentarea a fost la fix două zile după decesul tatălui meu şi am ajuns să asociez afectiv asta cu pierderea suferită, fapt pentru care am renunţat o vreme la design – deşi am fost foarte bine primită în lumea modei, cu invitaţie de la Alin Gălăţescu la Feeric Show, de la Sibiu. Iar acum pictez şi mă pregătesc să devin studentă la UNArte, lumea mea s-a reîntors la modă, la pictură…

…şi la Bucureşti.
Sorana Mohamad: Da, după patru ani de Sibiu. Am vrut, la un moment dat, să mă mut acolo definitiv, dar mi-am dat seama că am nevoie de agitaţia şi de urbanismul de aici.

Anca Neacșu: „Știu cum să manageriez un hotel“

Şi Anca s-a întors la Bucureşti după mulţi ani.
Anca Neacșu: Eu am revenit după șapte-opt ani de locuit în Turcia, timp în care am stat în șapte oraşe (toate acele staţiuni superbe în care alţii merg în vacanţă) şi am devenit şi cetăţean turc. Dar eu mereu am făcut naveta, chiar mai des decât Anemona, şi asta cu avionul! Veneam mereu la cântări în weekend.

Nu te-ai gândit să renunţi la drumurile astea şi să ai doar un trai de huzur acolo?
Anca Neacșu: Niciodată! Şi niciodată în fosta mea viaţă de acolo nu mi s-a impus nimic de către nimeni. Până la urmă, se ştia că eu sunt artistă, eram blondă, deci ieşeam în evidenţă, şi nu aveam legătură cu cultura de acolo.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la viaţa ta de-acolo?
Anca Neacșu: Ce le place tuturor fetelor: simţeam că sunt într-o continuă vacanţă. Turiştii veneau şi plecau, eu rămâneam acolo la plajă, la soare, la mare, însă nu prea ştiam să profit de asta. Uneori mai şi cântam în Turcia, în programele de divertisment de la hoteluri, unde aveam repertoriu internaţional cu coveruri.

Deci tu munceai? Că de-aici părea că duci un trai de prinţesă.
Anca Neacșu: Mie îmi făcea plăcere să cânt. Şi să vă spun ceva: poţi să ai toţi banii din lume şi să vrei pauză după toată nebunia cu concerte, turnee, interviuri. Dar, după pauza asta, ţi se face un dor de cântat şi de-a fi pe scenă! Iar eu am cântat mereu, şi acolo, şi aici. Am prezentat şi evenimente, pentru că ştiu limba turcă şi, în atâţia ani de locuit prin hoteluri, am ajuns să ştiu cum să manageriez un hotel – mai ales că eu am făcut Management şi Marketing.

Ţi-e dor de Turcia?
Anca Neacșu: Deocamdată… prefer Grecia. (zâmbeşte) Deşi Turcia e frumoasă şi mi-e dor de peisajele ei, mai ales de Cappadocia, dimineaţa, când se ridică baloanele cu aer cald. E cea mai frumoasă imagine posibilă!

Te mai vezi căsătorită?
Anca Neacșu: Momentan, nu, nu mai vreau să aud, dar nu se ştie niciodată.

Sorana Mohamad și-a dorit de-acum 10 ani reuniunea

Aşa cum nu s-a ştiut nici că voi veţi reface ASIA după 15 ani.
Iana Novac: Nu, nu ne gândeam la asta.
Sorana Mohamad: Eu, una, mi-am dorit să reunesc trupa încă de-acum zece ani, când nu se purtau reuniunile. Am făcut un grup pe Facebook şi la întâlnire au venit Anemona şi Adi Ordean, cu care am vrut să gândim un concert mare, prin care să ne luăm „La revedere!“ de la fani, pentru că nu apucasem să facem acest lucru. La vremea respectivă, toate fetele care au cântat în ASIA au fost de-acord, dar în momentul în care discuţiile au avansat cu sponsorii, ei ne-au propus să facem un turneu – ceea ce era foarte complicat pentru noi şi am lăsat-o baltă. Anul trecut, ne-am reîntâlnit pe scena pe care Iana a avut concertul aniversar şi şi-a dorit să creeze un moment special ASIA.

Inclusiv cu Sylvia, Alina Crişan, Irina Nicolae…
Sorana Mohamad: Cu toate cele opt fete, mai puţin Alexandra, care are o afacere în Statele Unite şi nu poate pleca de pe-o zi pe alta. Absolut toate fetele au fost sunate, dar celelalte trei nu au acceptat din diferite motive.

Aţi fi fost prea multe, ar fi părut o lăbărţare?
Sorana Mohamad: Nu avea cum, pentru că era momentul ASIA, cu tot ce a însemnat de la începuturi şi până acum.
Anemona Niculescu: Ar fi fost un moment cu adevărat special.
Sorana Mohamad: Ideea este că doar noi patru am acceptat şi, după concertul Ianei, ne-am revăzut la ziua ei, după care ne-am întâlnit cu toţii acasă la Florin şi am început să gândim conceptul concertului de reuniune. Noi contăm mult una pentru cealaltă, suntem femei care am trecut prin anumite experienţe şi poveşti, avem chichiţele noastre, dar suntem capabile să lăsăm de la noi pentru a ajunge la un numitor comun. Vorbim aici despre respectul pe care ni-l purtăm, despre admiraţia pe care o avem una pentru cealaltă, despre felul în care ne încurajăm şi despre faptul că niciuna dintre noi nu simte nevoia să se poziţioneze deasupra celorlalte colege, pentru că fiecare ştie cât de importantă este în ecuaţia asta. Şi despre asta a fost vorba şi în concertul de pe 6 martie de la Sala Polivalentă.

Care a fost feedback-ul?
Sorana Mohamad: În public au venit oameni care ne ştiau de când aveau 13 ani şi alergau după noi prin concerte – cum e Radu Nicolae, care ne urma peste tot şi-şi cheltuia toţi banii de buzunar pe deplasări, iar acum este fotograf profesionist, după ce mulţi ani ne-a fotografiat pe noi la concerte. Am văzut mulţi oameni cu astfel de poveşti, iar sala a fost plină – în ciuda celor vehiculate cu intenţie pe internet! Au venit oameni din toată ţara şi au cântat cuvânt cu cuvânt fiecare piesă, timp de două ore şi jumătate.

Şi-atunci ce-a fost cu fotografia cu sala goală, o lovitură sub centură?
Anca Neacșu: A fost făcută când lumea abia intra în sală, că se poate vedea şi că scena era goală, în sală erau luminile aprinse...

Sorana Mohamad: A fost parte a unui articol comandat, pe care tot fanii noştri l-au contracarat cu mesaje şi fotografii cu sala plină.

Câte bisuri aţi avut?
Iana Novac: O jumătate de oră am tot făcut bisuri şi am plecat de la spectacol cu maşinile pline de flori de la fani.
Sorana Mohamad: Şi tot în concert am cântat şi o piesă a mea, de pe un album făcut de mine şi ţinut doar pentru sufletul meu, căruia i-a venit acum momentul să strălucească. Deci, pe lângă povestea cu ASIA, eu voi lansa şi acest album.

Tu, Anemona, când ai cântat ultima dată pe scenă?
Anemona Niculescu: Acum 10 ani. Am cântat cu trupa Provincialii, cu DMS și cu F. Charm (Bogdan Vlăsceanu), care mi-a compus un întreg album, pe care îl păstrez, deocamdată, doar pentru mine.
Iana Novac: Ce este cel mai important legat de această reuniune este că am readus bucuria în viaţa noastră. Chiar dacă noi eram nişte femei fericite, mulţumite, împlinite, în momentul în care ne-am reactivat, vieţile noastre s-au reconectat, s-a produs o scânteie.

Vă lipseaţi.
Iana Novac: Da.
Sorana Mohamad: Era un dor constant pe care îl aveam una faţă de cealaltă.
Iana Novac: Iar ceea ce facem acum cu ASIA este doar despre bucuria de-a fi împreună şi de-a cânta din nou aceste piese, pe care le iubeşte o ţară întreagă.
Anemona Niculescu: Publicul nostru are vârste cuprinse între 3 și 90 de ani.
Sorana Mohamad: Marele câştig este că avem şi generaţii noi de fani, dar şi cei vechi au rămas fideli încă din perioada când erau tineri cu multe visuri, şi care s-au bucurat să retrăiască alături de noi vibe-ul acela de început. Au venit oameni care ne-au spus: „Mi-am cerut iubita de soţie pe piesa asta“ sau „Mi-am botezat copilul cu numele tău“ sau că au autografe de când erau copii. Vorbim despre oameni care iubesc muzica şi au această amintire colectivă a unor timpuri frumoase şi libere.

Ce urmează pentru ASIA acum?
Iana Novac: Foarte multe evenimente, turnee, o piesă nouă…
Sorana Mohamad: Acum e o poveste care continuă să se scrie frumos.