Răzvan Fodor: „În sfârşit, am familia mult visată“

Răzvan (36) povesteşte că a căutat-o ani la rând pe Irina (23). Dar, de fapt, ea l-a găsit pe el. Ar fi putut rata aceas­tă descoperire, pentru că n-a recu­noscut-o, obosit de atâtea căutări. Ar fi putut pierde şansa

Răzvan (36) povesteşte că a căutat-o ani la rând pe Irina (23). Dar, de fapt, ea l-a găsit pe el. Ar fi putut rata aceas­tă descoperire, pentru că n-a recu­noscut-o, obosit de atâtea căutări. Ar fi putut pierde şansa, dacă ea n-ar fi avut curajul unei puştoaice de 19 ani. Dar, une­ori, lucrurile bune ne sunt pregătite dinainte. Şi toate eşecurile de dinainte sunt doar trepte spre a ne împlini visul.

OK! Eraţi pregătiţi să deveniţi părinţi?

Răzvan Copilul a fost programat hai să nu zic la minut, dar la semn astrologic. Diana a ieşit Berbec. Noi n-am vrut să iasă Vărsător, cu care eu nu interacţionez foarte bine. Umblând apoi printre prieteni, mi-am dat seama că sunt mulţi Vărsători OK, doar că până atunci eu interac­ţionasem cu cei greşiţi. Dar cel mai important e că, într-o lume în care sunt multe cupluri ti­nere care nu pot avea copii, suntem printre cei norocoşi, mulţumesc lui Dumnezeu.

Dar pentru tine, Irina, n-a fost prea repede?

Irina N-am simţit că ar fi prea devreme. Mama m-a conceput exact la aceeaşi vârstă. Eu sunt foarte bună prietenă cu ea. Am vrut să am o re­laţie asemănătoare cu copilul meu.

Ţi-ai dorit fetiţă, Răzvan? A contat?

Eu am zis din start că voi avea băiat. Pe urmă, mi-am dat seama că e super tare să fie fată. Şi acum mă gândesc ca al doilea copil tot fată să fie. Irina ar vrea un băieţel...

Cum v-aţi cunoscut voi?

Irina În timpul Facultăţii de Jurnalism, eu fă­ceam de la modelling şi hosting până la figura­ţie specială în Buftea. Aşa am ajuns să fiu asis­tenta personală a lui Răzvan Fodor în serialul „Cu un pas înainte“. Eu habar n-aveam cine fu­sese Krypton! Când l-am văzut, se uita cumva aşa, ca un vulpoi, şi îmi părea un pic îngâmfat. Nu înţelegeam de ce mă priveşte aşa.

Răzvan Imediat după filmări, i-am propus să o duc eu spre Bucureşti. Dar n-a vrut.

Apoi te-ai mai gândit la el?

După câteva luni, m-am întâlnit cu o pri­etenă care se ştia cu un prieten de-ai lui şi care mi-a povestit „Ce băiat mişto e Fodorică“. Deja mă gândeam: „Cine e Fodor ăsta?“. Am căutat pe Google totul despre el: nu era nici safe, dar nici periculos rău. Şi am întrebat-o pe prietena mea: „Poţi să-l suni pe acel băiat să-i ceri numă­rul lui Răzvan?“. Tipul nici n-a vrut s-audă la început. Zic: „Stai, că nu vreau să-l hărţuiesc“.

Băiatul mi-a cerut apoi acordul.

Şi i-am trimis mesaj pe telefon: „Vezi, dacă vrei, se poate. Sunt

ta“. El m-a sunat şi-aşa am început să ne vedem.

Am tras-o prin gaşca mea de prieteni, am mers la petreceri, pentru că am vrut să nu merg singur, cum tot mergeam de atâţia ani...

Nu şi-a făcut un ţel din a mă băga în pat, ceea ce pentru mine a contat enorm. M-am simţit protejată, în siguranţă cu el.

Nu ţi-a fost teamă de reputaţia lui?

Nicio secundă. Mi-a povestit totul des­pre trecutul lui. Eu cu prima lui iubita, de exemplu, sunt bună prietenă acum. Iar pe lângă comunicarea prezentă în fiecare zi în casa noastră, nu mi-a dat niciun motiv să fiu geloasă. Sunt o geloasă, dar, zic eu, în limitele drăgălaşe.

Dar părinţii tăi cum l-au privit?

Ei n-au avut niciodată treaba asta cu „Vreau să-ţi cunosc iubitul, vino cu buletinul lui la mine la uşă!“. Au considerat că mă duce suficient capul încât să nu mi-l rupă cineva.

„Şocul“ l-au avut abia de Sărbători, în 2008. Începusem o relaţie, dar mă tot gân­deam: „Băi, o fi prea mică pentru mine. Băi, nu ştiu, parcă-i prea perfectă... Dacă mă păcăleş­te?!“. Intrasem eu într-o paranoia. Făceam pa­tru ani de când eram singur. Şi nici n-aveam mare chef şi eram dezgustat şi...

Presa te vedea, însă, în topul cuceritorilor.

Păi, normal, din fustangiul momentu­lui nu m-au scos. Da, ce să zic, doar n-am stat patru ani la mănăstire. Dar nu eram eu cu mine OK, intrasem într-o pasă atât de misogină în­cât eram de speriat! Însă mi-am dat seama că ar merita să încerc să trec cu ea în dimensiu­nea următoare şi s-o cunosc mai bine. Adică s-o iau cu mine o lună de zile în India, într-o vacanţă cu rucsacul în spate, nu tocmai potri­vită pentru o domnişoară de 20 de ani. Înainte de plecare i-am cunoscut şi părinţii, care au fost foarte înţelegători şi m-au plăcut din pri­ma. Iar când ne-am întors din India, i-am spus: „Du-te la cămin, strânge absolut tot şi mută-te cu mine.“ Sunt foarte puţine femei care ar fi putut să ducă o aşa vacanţă.

Atunci ai ştiut că ea e aleasa?

Nici nu ştiu dacă a existat aşa ceva. La noi n-a existat momentul cu statul în genunchi şi cerutul în căsătorie. Poate sunt şi eu ciudat, şi ea, poate suntem amândoi lipsiţi de roman­tism sau poate mai mult eu.

El mă tot întreba: „Şi tu eşti iubita mea şi frumoasa mea şi vrei să-mi fii soţie?“ „Da, mami, normal.“ „Şi facem şi copii?“ „Facem, dar cum o să fie?“ „Uite, o să îmbătrânim frumos, o să-mi iau aşa o casă şi o să am o bucătărie mare şi-o să-ţi gătesc de toate şi tu o să stai cu copiii“...

Şi el chiar face asta cu gătitul?

Da, chiar îmi place şi fac asta pentru două case: a mea şi a maică-mii, care stă vizavi de mine.

A pus şi conserve!

Da, când n-am ce face, îmi pun ardei iuţi la murat, varză roşie... Ce-am mai pus, mami? A, am făcut pomodori.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine, Irina. Lumea nu te ştie...

Deocamdată stau cu copilul până să-mi încerc norocul în primul job serios. Am termi­nat Facultatea de Jurnalism şi chiar vreau să lucrez în televiziune sau presă scrisă.

Intrarea ta va fi mai uşoară acum, în câmpul muncii, ca doamna Fodor...

Mie îmi prinde mai bine statutul de fe­meie căsătorită. E un scut între mine şi cei care ar putea veni cu propuneri urâte pentru o fată tânără, abia venită de la Buzău. Pentru că mi s-au întâmplat multe de genul ăsta în primii ani de facultate.

Ţi-a fost frică de comparaţii cu femei din trecutul lui Răzvan? Te-ai gândit că trebuie să fii la un anumit standard?

Chiar sunt la un anumit standard (

). Cred că pot face faţă la orice. Nu simt amenin­ţări din nicio parte. Şi el m-a făcut să mă simt întotdeauna cea mai frumoasă, cea mai iubită, cea mai bună mamă, cea mai bună soţie.

Ştii, când o cauţi patru ani pe aceea...

O căutai, deci...

O, da. Pe lângă tot ce-a scris presa - şi m-au cuplat de multe ori cu persoane pe care nici măcar nu le-am cunoscut - eu am avut trei relaţii serioase: una de şapte ani, una de un an şi opt luni şi una de doi ani şi jumătate. Irina e a patra, cu care am şi închis lista. Eu aşa func­ţionez. Am pentru cine să vin acasă.

S-a scris că în acei ani căzusei în depresie.

O, da!

Citeşte interviul integral în revista OK!, acum pe piaţă!

Foto: Sorin Stana