Ce s-a ales de Backstreet Boys, idolii adolescenţei noastre?

5 septembrie, 2016

Vorbim de 130 de milioane de albume vândute şi mai vorbim de un boy band pe care unii l-au iubit, alţii l-au urât, însă toţi au fost nevoiţi să-i recunoască succesul stelar.

De la stânga la dreapta: A J McLean, Howie Dorough (jos), Kevin Richardson, Brian Littrell (jos) şi Nick Carter în 1997

Din 1999 şi până prin 2003, au fost cam cea mai mare trupă din lume. Urmaşii unui alt grup fenomen, New Kids on The Block, cei cinci băieţi din Orlando (Florida), şi anume A.J. McLean, Howie Dorough, Nick Carter, Kevin Richardson şi vărul lui, Brian Littrell, ne privesc astăzi de la înălţimea celei mai bine vândute formaţii de băieţi din toate timpurile. Povestea lor începe cu un anunţ în ziarul Orlando Sentinel, în care se căutau cinci băieţi cu vârste curprinse între 12 şi 18 ani, pentru o formaţie ce se dorea o versiune albă a celor de la Boyz II Men. A.J. McLean a răspuns primul anunţului, iar ceilalţi patru puşti i-au urmat, încropind o formaţie de adolescenţi care ziua aveau joburi cu jumătate de normă, iar seara mergeau la repetiţii. Era anul 1993, iar noul boy band şi-a primit numele după o piaţă de vechituri foarte cunoscută în Orlando, Backstreet Market.

Începutul a fost foarte greu, mai ales că puştii de la Backstreet Boys aveau parte de o audienţă foarte dură, în micile lor turnee prin licee şi şcoli. Copiilor nu le păsa de formaţia asta anonimă de băieţi care dădea concerte în sala lor de sport, iar mulţi îi şi huiduiau. Fetele, însă, erau mai indulgente. Ca să-nţelegeţi, pe vremurile acelea, era cool să fii într-o trupă de grunge rock sau gangsta rap. În sfârşit, în 1994, băieţii au reuşit să semneze cu casa de discuri Jive Records, dar a mai fost nevoie de încă trei ani pentru ca muzica lor să fie auzită în State. În 1995, băieţii se lansau cu primul lor single, We’ve Got It Goin’ On, iar un an mai târziu apărea şi albumul de debut, Backstreet Boys. Însă posturile de radio şi canalele muzicale nu erau impresionate, mai ales după ce au văzut acel videoclip al piesei Quit Playing Games (with My Heart), în care cinci băieţi dansau lasciv în ploaie, îmbrăcaţi în cămăşi transparente şi pantaloni albi. Europa era, însă, în extaz! Ignoraţi în America, băieţii au găsit un public mai prietenos cu muzica pop, traversând Atlanticul către bătrâna Europă. Un public mai degrabă feminin, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă. Din Germania până în Danemarca, toate fetele erau înnebunite după aceşti americani cu voci şi piese sensibile, iar dragostea şi-o arătau aruncându-le pe scenă prezervative, sutiene, chiloţi, tot tacâmul.

Backstreet Boys îşi trăia, deci, Visul American în Europa. În 1997, vindeau peste 8 milioane de albume în străinătate, dar erau încă necunoscuţi în State. Pentru ei, America natală devenise „No Fan Land“. Totul s-a schimbat treptat, după ce piaţa muzicală din State a început să se mai îmblânzească vizavi de muzica uşurică, pop, iar trupa şi-a găsit loc în programul celor de la MTV. Visul American devenise, în sfârşit, unul real. În doar doi ani, Nick Carter şi compania vindeau 28 de milioane de copii ale albumului de debut. Dar cum în industria muzicală artistul este ultima persoană care primeşte bani, băieţii erau frustraţi că în conturile lor nu se reflectau nici vânzările de albume, nici cele de bilete, la concertele cu sala plină. Băieţii primeau 300.000 de dolari, iar impresarul îşi îndesa în buzunare vreo 10 milioane, aşa că nemulţumirile artiştilor s-au tradus în intenţia de a-l da în judecată. Au ajuns, însă, la un acord în afara sălii de tribunal.

O problemă îşi găsea rezolvarea, însă o alta îi urma îndeaproape. Neînţelegerile din grup şi-au făcut apariţia tocmai când băieţii au ajuns pe culmi, odată cu lansarea celui de-al treilea album, Millennium, în 1999. Focul pe paie a fost pus de A.J. McLean, cel mai rebel dintre cei cinci băieţi, care şi-a manifestat dintotdeauna afinitatea pentru muzica rock. McLean a mers până într-acolo încât şi-a creat un alter ego cu numele de Johnny No Name, pe care îl folosea când nu apărea împreună cu ceilalţi patru colegi. Mai mult, A.J. a ajuns chiar să aibă cântări în cluburi new-yorkeze de rock şi metal, însă nu asta a fost cea mai mare problemă a lui. Acest al doilea membru al trupei ca popularitate, după Nick Carter, începuse să se distanţeze de băieţi şi să se împrietenească cu „domnul“ Jack Daniels, drogurile şi filmele porno. Aceasta devenise lumea lui A.J. McLean, când, în 2001, a abandonat formaţia şi s-a internat într-o clinică de dezintoxicare. O anume dependenţă de droguri şi alcool avea să capete şi blajinul Nick Carter, ceva mai târziu, lucru dezvăluit în 2009. Restul de patru băieţi au fost nevoiţi să-şi amâne pentru o perioadă nedeterminată turneul de promovare a celui de-al patrulea album, Black & Blue (2000). Şi, cum băieţii aveau nevoie de o pauză, şi-au luat un hiatus de peste un an, în care Nick Carter a lansat un album solo, în timp ce Kevin Richardson a fost atras de scenele de pe Broadway.

The Backstreet Boys în 2004

Ce se întâmplă atunci când băieţii devin bărbaţi? Au alte priorităţi, lucru pe care avea să-l resimtă în special Kevin Richardson, cel care avea să părăsească trupa, în mod oficial, în 2006. La 35 de ani, parcă nu-ţi mai găseşti locul într-un grup de… băieţi. Şase ani mai târziu, Richardson şi-a dat seama că nu se poate dezlipi de trupa care i-a adus faima şi s-a alăturat din nou colegilor şi prietenilor săi, cu un an înainte de cea de-a douăzecea aniversare, marcată de turneul mondial In a World Like This. Şi da, Backstreet Boys nu se predă, ci lucrează la cel de-al nouălea lor album de studio, într-o încercare de a dovedi că succesul lor nu a ţinut doar de marketing, ci în primul rând de talent. „Am fost fani ai celor de la New Kids, dar chiar am fost modelaţi după ei? Nu. Noi ne considerăm un grup vocal adevărat, precum cei de la Shai, Jodeci, Boyz II Men. Sunt cei pe care îi ascultam şi aşa voiam să cântăm şi noi“, spunea Brian Littrell în 2011. Astăzi, la fel ca în adolescenţă, cei cinci şi-au dat seama că cel mai bun mod în care pot înfrunta viitorul este să o facă împreună. Chiar şi după 23 de ani.

Backstreet Boys, astăzi!

Nick Carter, 36 de ani

I-a spus Da în 2014 lui Lauren Kitt, instructor de fitness, şi este tatăl unui băiat, Odin Reign

Nick Carter şi Lauren Kitt

A.J. McLean, 38 de ani

Este căsătorit din 2011 cu modelul Rochelle Karidis, care i-a dăruit o fetiţă, Ava.

A. J. McLean, Ava şi Rochelle

Howie Dorough, 42 de ani

I-a pus inelul pe deget iubitei lui de-o viaţă, Leigh Boniello, în 2007, iar acum este tatăl a doi băieţi, James şi Holden.

Howie Dorough şi Leigh Boniello

Kevin Richardson, 44 de ani

S-a însurat încă din 2000 cu Kristin Kay Willits, cei doi fiind părinţii a doi băieţi: Mason şi Maxwell.