Cum s-a născut Premiul Oscar: află secretele din spatele faimoasei statuete de aur!

Cine s-ar fi gândit că valoroasa statuetă Oscar chiar a avut la bază un model... Un trup de bărbat care, ce-i drept, s-a lăsat cu greu convins că pozeze gol pentru viitorul trofeu! Aşa se năştea, în 1928, cel mai râvnit premiu din istoria cinematografiei

Cine s-ar fi gândit că valoroasa statuetă Oscar chiar a avut la bază un model... Un trup de bărbat care, ce-i drept, s-a lăsat cu greu convins că pozeze gol pentru viitorul trofeu! Aşa se năştea, în 1928, cel mai râvnit premiu din istoria cinematografiei...

Modelul în cauză era actorul mexican Emilio El Indio Fernandez, care i-a servit drept model designerului Cedric Gibbons şi sculptorului George Stanley. Trofeul rezultat măsura 34 cm şi cântărea 3,9 kilograme, fabricat 92,5 la sută din cositor şi 7,5 la sută din cupru, placat apoi totul cu aur, la fabrica Shumway and Sons din Batavia, Illinois. Din 1983, fabrica de Oscaruri s-a mutat în Chicago, unde R.S. Owens and Company produce, de asemenea, şi premiile Emmy. Şi nu e treabă uşoară. Realizarea fiecărui Oscar în parte durează între trei şi patru spătămâni! De notat, însă, că în timpul războiului, din cauza lipsei resurselor, vreme de trei ani Oscarul a suferit, fiind fabricat din plastic – pentru ca, pet imp de pace, când economia şi-a revenit, statuetele cu pricina să fie schimbate într-unele cu greutate.

La început, însă, nepreţuita siluetă de bărbat nu avea un nume. Era premiul Academiei Americane de Film – dar nu singurul. Academia mai decernează şapte tipuri de premii, însă azi Oscarul a ajuns să le umbrească de tot pe celelalte. Despre alegerea numelui Oscar există o dispută la Hollywood, căci, fireşte, botezul premiului ţine până la urmă de esenţa Cetăţii Filmului. Una dintre poveşti spune că naşa ar fi fost Bette Davis, care ar fi botezat statueta după primul ei soţ, Harmon Oscar Nelson. Cea mai răspândită poveste este, însă, cea conform căreia secretara Academiei Americane de Film, Margaret Herrick, ar fi văzut statuia şi ar fi comentat că seamănă cu unchiul ei, Oscar Pierce. O remarcă spusă în prezenţa inspiratului jurnalist Sidney Skolsky, care a preluat imediat porecla. Cert este că distincţiile împărţite prima dată pe 16 mai 1929, la Hollywood Roosevelt Hotel, au ajuns să se numească Oscaruri în mod oficial abia zece ani mai târziu.

Evoluţia în timp a regulilor premierii este şi ea interesantă, căci ceea ce azi a devenit un ritual care atrage după sine emoţii, aştepare, surpriză, adrenalină şi pariuri – anunţarea nominalizaţilor – nu exista la început. Cum, desigur, nu se sedimentase nici ştiinţa de a face din Oscaruri un spectacol urmărit de peste 40 de milioane de telespectatori, cu venituri copleşitoare din publicitate. Cea dintâi gală a premiilor a fost doar sub ochii a 270 de persoane – era mai degrabă o cină, ceremonia în sine durând doar 15 minute, exact cât numărul premiilor oferite unor personalităţi anunţate în presă cu trei luni înainte. Altfel spus, mai mult o formalitate, lipsită de orice tam-tam.

De fapt, cel dintâi câştigător din istorie al Oscarului, actorul Emil Jannings, nici măcar n-a fost prezent – lui decernându-i-se premiul cu ceva timp înainte. Un lucru de neconceput azi. De la an la an, însă, premiile au devenit o atracţie tot mai mare, în prima decadă câştigătorii fiind făcuţi cunoscuţi strict pentru presă cu câteva ore înainte de ceremonie (pentru ca zirele să poată publica la timp numele fericiţilor). Un obicei care a funcţionat până în 1940, când Los Angeles Times a căzut în păcat şi nu s-a putut abţine să nu anunţe câştigătorii înainte de ceremonie – un gest care a născut un scandal monstru, dar şi un nou obicei, folosit până în ziua de azi: cel al plicului deţinător al secretului, care se desigilează numai şi numai în noaptea premiilor, sub ochii publicului!

De notat că în primii şase ani, actorii erau recompensaţi pentru prestaţia actoricească în mai multe roluri, pe o perioadă de doi ani. Şi categoriile, desigur, s-au înmulţit în timp: cea a celor mai buni actori şi actriţe în rol secundar a apărut în 1936, cel mai bun scenariu original din 1940, cele mai bune costume au început să fie premiate abia din 1948, cel mai bun make-up şi haistyling din 1981, iar cel mai bun lungmetraj de animaţie din anul 2001. Cât despre sistemul de alegere al câştigătorului, Academia Americană de Film a ajuns, în 2012, să aibă în total 5.783 de membri votanţi, fiecare împărţiţi pe diferitele ramuri din industria filmului care sunt premiate, iar voturile sunt certificate în fiecare an de compania Pricewaterhouse Coopers. Până în 2014 au fost decernate în total 2.809 trofee – pe parcursul a 86 de ceremonii care au adunat o seamă de curiozităţi. Să le vedem pe câteva dintre acestea, în aşteparea premiilor de anul acesta…

# Maggie Smith este singura actriţă care a câştigat un Oscar pentru că a jucat o actriţă care a pierdut Oscarul! Vorbim de rolul Diana Barrie, din pelicula “Calufornia Suite”, care i-a adus trofeul în anul 1979.

# Cât valorează Oscarul? Doar 1 $! Da, aţi citit bine. Regulamentul Academiei prevede că niciun câştigător n-are dreptul să vândă ulterior statuetă înainte de a-l oferi înapoi acestei instituţii pentru preţul simbolic de un dolar. Este o regulă introdusă abia în 1950, de aceea unele dintre trofeele împărţite înainte de acest an au fost vândute pentru sute de mii de dolari în cadrul licitaţiilor. Şi totuşi, există oameni care au sfidat regulamentul chiar şi ulterior. Este cazul moştenitorilor lui Orson Wells, care au scos la licitaţie în decembrie 2011 Oscarul lui pentru pelicula „Cetăţeanul Kane”, cu solidul argument că îl câştigase în 1941, când nu exista nicio interdicţie de vânzare. Au obţinut în schimbul statuetei 861.542 de dolari. Acelaşi argument l-a invocat şi Harold Russell, care şi-a vândut pentru 60.000 de dolari Oscarul obţinut pentru rol secundar în 1946, cu scopul de a acoperi cheltuielile medicale ale soţiei lui bolnave. Cine l-ar fi putut acuza?!

# Cine a refuzat premiul? Este cineva care ar face asta vreodată?! În toată istoria, sunt doar doi nebuni frumoşi: George Scott, care a respins Oscarul pentru cel mai bun actor în 1970, şi Marlon Brando, distins pentru rolul din “Naşul”. Doar că el a trebuit să dea spectaculozitate gestului său. Astfel, el a trimis o amerindiană în locul lui, care a urcat pe scenă pentru a transmite faptul că marele actor milita astfel împotriva disciminării pe care Hollywoodul o aplica amerindienilor.

# Cei mai nominalizaţi… Meryl Streep, Katharine Hepburn şi Jack Nicholson, cu câte  20, 12, respectiv 12 nominalizări.

# Cele mai premiate filme Cine poate uita recordurile de 11 trofee pentru “Titanic” şi “Stăpânul inelelor”?! Ceea ce nu mulţi ştiu, însă, este că aceste două filme realizate cu mijloacele cinematografiei modern au reuşit abia la peste patru decenii să atingă acest record, deţinut de pelicula cu Charlton Heston din 1959, “Ben-Hur”.  Cât despre “Chinta regală (premiile pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun scenariu şi cei mai buni actori în rolurile principale), doar trei filme le-au obţinut pe toate: “It Happened One Night” (1934), “Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1975) şi “Tăcerea mieilor” (1991).

# Cei mai premiaţi Katharine Hepburn deţine recordul în actorie a luat acasă 4 statuete, pentru rolurile din “Morning Glory”, “Ghici cine vine la cină”, “Leul în iarnă” şi “Pe lacul auriu”. Dar cel mai premiat om de-a lungul vieţii rămâne Walt Disney, cu 32 de premii din 60 de nominalizări.

# Cel mai mare perdant din istoria Oscarului… El s-ar putea spune că este Peter O’Toole, care a avut cele mai multe nominalizări – opt! – fără să câştige. Abia în 2002 Academia a vrut să acopere nedreptatea cu un premiu pentru întreaga lui activitate.

# Cea mai bună gazdă Acesta a fost Bob Hope, care a găzduit 19 gale de Oscar, începând cu cea dintâi ceremonie televizată, cea din 1953. El e urmat în top de Billy Crystal, cu nouă seri de Oscar găzduite.

# Audienţe Cea mai vizionată ceremonie a fost cea din 1998, guvernată de pelicula #Titanic”: 57,25 de milioane de telespectatori. Cea mai scăzută audienţă s-a înregistrat în 2008, când filmul vedetă a fost considerat unul prea greu, “No Country for Old Men”: 31,76 de milioane.

# Adresa lui Oscar De-a lungul timpului, gala a fost găzduită în nu mai puţin de 15 locaţii: de la Hollywood Roosevelt Hotel la Chinese Theater sau Pantages Theatre, Santa Monica Civic Auditorium şi, finalmente, Dolby Theatre – locul unde se decernează Oscarul din 2002 încoace. Atâta doar că iniţial, acesta se numea Kodak Theatre, fiind rebotezat după falimentul Eastman Kodak.

Foto: Getty Images