De râsul lumii
Majoritatea celor vânduţi în showbiz ca vedete sunt prezenţe de râsul lumii. Poţi stabili lejer o relaţie între ei şi ele şi bancul cu omul care şi-a dus în târg calul care nu se ţinea pe picioare. Întrebat în legătură cu asta, omul i-a justificat prezenţa, explicând că nu l-a adus să-l vândă. L-a adus să-l facă de râs. Emisiunile mondene se
Majoritatea celor vânduţi în showbiz ca vedete sunt prezenţe de râsul lumii. Poţi stabili lejer o relaţie între ei şi ele şi bancul cu omul care şi-a dus în târg calul care nu se ţinea pe picioare. Întrebat în legătură cu asta, omul i-a justificat prezenţa, explicând că nu l-a adus să-l vândă. L-a adus să-l facă de râs.
Emisiunile mondene se împart în două categorii. Sunt cele care iau treaba în serios. Îi cheamă p-ăştia. Discută, ridică probleme, fac seriale, se întreabă dacă nu cumva, trag semale de alarmă, caută adevărul, încearcă să facă lumină, construiesc tabere, ţin publicul cu sufletul la gură, rup tăceri, pun lucrurile la punct. E însărcinată, e îndrăgostită, e o impostoare sau dimpotrivă cutare duduie, văzută în apropierea unor apropiaţi de-ai lui Liviu Vârciu. Adică sunt pe analiză. Pe studiu de caz. Mai este sau nu mai este Bianca lui Bote Bianca lui Bote? Oamenii ăştia simulează divertismentul. Au lansat conceptul de emisiuni mondene fără celebrităţi. A doua categorie de emisiuni se constituie în ideea că hai să facem mişto de ăştia. Ce deştepţi suntem noi şi ce tâmpiţi sunt ei. Întotdeauna ăla care constată imbecilitatea altuia e reflexiv exonerat de postură. Şi aşa mă mai satur şi de cei cu ochii daţi peste cap. Cu alte cuvinte, dacă nu eşti în stare să ironizezi, nu e obligatoriu să demonstrezi că nu eşti în stare.
Mă uitam duminică la Apropo TV. Ca tot omul. Tanţa şi Marius Nedelcu veniseră pe principiul hai să râdem de Poponeţ. A râde de Poponeţ a devenit un gest stereotip şi ieftin. Dar a nu reuşi să râzi de el e întotdeauna mult mai complicat decât a reuşi. Băi, ei au dus umorul ridicol la altă dimensiune! Au demonstrat că se poate să nu se poată să se râdă de ăla. Şi erau foarte determinaţi în treaba asta. Pe seama oamenilor de tipul lor pun demitizarea ideii cu adevăratele valori. Una, două, apare câte unul, cu ochii daţi peste cap, că nu mai respectăm valorile. Atât de plicticos a fost proptită ideea de oricine, încât ea nu mai are sens. Atâţia ridicoli au folosit-o, încât te apucă şi cascatul în timpul ei. Atâţia imbecili au fost prezentaţi drept artişti, încât postura asta a ajuns de toată jena. Atâtea prostituate ne-au fost prezentate drept dive, încât conceptul nu mai are rost. Atâtea curiozităţi ne-au fost vândute drept vedete, încât ipostaza a ajuns o ruşine. Atâţia şi atâtea scălămbăiaţi şi scălămbăiate au fost vânduţi şi vândute drept jurnalişti şi jurnaliste, încât uneori nici nu-mi mai vine să fiu.
