FOTO Sylvia Sârbu a sărit cu paraşuta
Cântăreaţa şi-a propus ca anul acesta să îşi depăşească limitele şi temerile, iar primul pas a fost un salt de la mare înălţime. Artista a trăit din plin experienţa şi a povestit-o în detalii şi pentru fanii ei care-şi doresc un plus de adrenalină.
Cântăreaţa şi-a propus ca anul acesta să îşi depăşească limitele şi temerile, iar primul pas a fost un salt de la mare înălţime. Artista a trăit din plin experienţa şi a povestit-o în detalii şi pentru fanii ei care-şi doresc un plus de adrenalină.
Nu e adepta sporturilor extreme, dar şi-a dorit să fie mai îndrăzneaţă şi să schimbe ceva în viaţa ei. Aşa că a decis că a venit timpul să încerce ceva nou.
„Mi-am propus să fac lucruri care să mă scoată din zona mea de confort. Am sărit cu paraşuta. Îmi este foarte frică de înălţime şi nu mă pasionează prea tare nici adrenalina în exces, însă nu regret nicio secundă decizia luată şi este foarte probabil ca în viitorul foarte apropiat să repet experienţa“, a mărturisit Sylvia Sârbu pe blogul personal.
„Pentru cei care vor să încerce senzaţia, iată la ce să vă aşteptaţi:
Urci cu un avion minuscul până la 4000 de metri. Zborul durează cam 15 minute şi, dacă la sol, totul ţi se pare floare la ureche, te asigur că în acele 15 minute or a te treacă toate emoţiile şi gândurile care îţi vor spune că mai bine stăteai liniştit acasă. Mi s-a părut cel mai lung sfert de oră din viaţa mea. Tot ce îmi doream era să nu mă apuce un atac de panică, să pot duce treaba la bun sfârşit şi să şi înţeleg ceva din senzaţiile pe care aveam să le trăiesc.
În avion ţi se face instructajul, iar apoi afli că o să cazi în gol cu peste 200 km/h cam 60 de secunde (ajungi la 200km/h în doar 3 secunde) iar apoi, la altitudinea de 1500 metri se deschide în sfârşit paraşuta. Tipul care filma şi făcea poze tot îmi spunea că trebuie să zâmbesc la cameră, să fac cu mâna şi tot ce-mi trece prin cap să iasă filmuleţul ok, dar eu mă gândeam doar la faptul că vreau să ajung cu bine jos.
În sfârşit, se deschide uşa avionului, sar vreo câţiva oameni singuri singurei (profesionişti fiind) şi deja inima îmi galopa ca nebuna. Mintea mi s-a golit şi am primit “brânciul” de rigoare din partea antrenorului :). Zburăăăăăm!“, a descris Sylvia în detaliu toţi paşii săriturii cu paraşuta.
„Este foarte ciudat, dar nu semănă cu nimic din ce mi-am imaginat. Puteam să respir foarte OK, deşi era cam frig acolo sus dar senzaţia…. Priceless, nu se compară cu nimic din ce am trăit in viaţa asta . Nu am simţit cand au trecut cele 60 de secunde şi, dintr-o dată , din viteza cu care ne îndreptam spre pământ, ne-am ridicat brusc în sus. Ei, aici este partea care-mi place cel mai mult. Cei care au încercat măcar zborul cu parapanta ştiu despre ce vorbesc. Acolo sus este linilte, o liniste şi o senzaţie care te face să realizezi ce mic şi neînsemnat eşti în comparatie cu planeta noastră minunată. Acolo conştientizezi bucuria de a trăi. Când am ajuns jos, în sfârşit, îmi venea să îmbrăţisez pământul“, şi-a încheiat povestirea Sylvia pe blogul personal.
Foto: blogul personal