Hillary Clinton – Cea mai puternică femeie de la Casa Albă

30 septembrie, 2011

Mult timp a stat în umbra unuia dintre cei mai îndrăgiţi preşedinţi americani: soţul ei, William Jefferson Clinton. Tot în acea perioadă, şi-a făcut ucenicia pentru campaniile politice în care avea să se lanseze după 22 de ani de repaus. Dar şi pentru un viitor care ar putea-o aduce la cârma unei ţări pe care a slujit-o cu dedicare

Atunci când îşi ţinea de mână soţul, păşind încrezătoare pe covorul roşu destinat doar înalţilor demnitari, ori când îi stătea alături, la cele mai incomode interviuri, sprijinindu-i declaraţiile cu un simplu gest de aprobare din cap sau cu un surâs discret, Hillary Clinton nu bănuia că va veni o vreme când ea însăşi va reveni în prim-planul vieţii politice. Asta deşi toată tinereţea o dedicase studiilor de Drept, discursurilor publice şi implicării voluntare în campaniile electorale locale, de partea democraţilor.

Colegii de facultate de la Yale încă şi-o amintesc ca pe-o studentă ambiţioasă, un adevărat star politic în ascensiune, care deja făcuse impresie în timpul unui discurs înflăcărat a cărui ţintă era un politician local, pe care-l acuza să nu discută despre problemele generaţiei ei. Ea a atras atenţia multor studenţi ale căror ţeluri erau să schimbe lumea şi să descurajeze războiul din Vietnam, printre care şi tânărul Clinton, pe care l-a întâlnit în primă instanţă la biblioteca facultăţii. Ulterior, un prieten comun le-a făcut „oficial“ cunoştinţă, iar Hillary n-a rămas indiferentă: „Mi s-a părut un tip frumuşel, amuzant, provocator şi care te făcea să te simţi mereu bine. Nu mai întâlnisem un altul la fel“, se confesa ea.

Aveau să urmeze cei mai frumoşi ani ai relaţiei lor, în care sentimentele se împleteau armonios cu idealurile lor comune. Din acest punct de vedere, formau o pereche formidabilă, capabilă să lucreze în parteneriat atât în viaţa privată, cât şi în cea profesională. Dar, la un moment dat, Hillary a trebuit să aleagă între a-şi construi propria carieră la Washington şi a o sprijini pe cea a lui Bill, în Arkansas. Iar între politică şi dragoste, Hillary l-a ales pe Bill.

Era prima oară când ea făcea un pas înapoi, pentru a-i rămâne alături. Dar, în clipa în care Bill îi punea pe inelar verigheta, pe 11 octombrie 1975, Hillary credea că acesta este destinul ei. Şi-au cumpărat o casă în Fayetteville şi au devenit colegi de catedră la Facultatea de Drept, iar anul următor erau deja angrenaţi în campania pentru alegerea lui Bill în funcţia de procuror general al statului Arkansas. Un prim succes şi cuplul s-a mutat în Little Rock, unde aveau să pună în practică un plan de bătaie pentru câştigarea următorului nivel: funcţia de guvernator al statului. Această nouă victorie i-a consacrat ca pe un cuplu pentru care nu se inventaseră încă obstacole de netrecut. Doar că Bill era încă prea tânăr şi lipsit de experienţă, ceea ce l-a făcut să piardă următorul mandat de guvernator.

Poate părea ciudat, dar Hillary a resimţit pierderea alegerilor ca pe un eşec personal. În plus, ea rămăsese principala sursă de venit a familiei şi era deja mama unei fetiţe de un an, Chelsea. Cu o hotărâre de neclintit, ea a decis să schimbe lucrurile în favoarea lor: şi-a schimbat look-ul (care până atunci nu reprezentase un punct de interes în agenda ei) şi a început să-i facă lobby soţului ei. Strădaniile ei au dat roade în 1992, când Bill a fost reales în funcţia de guvernator al statului Arkansas şi când, ulterior, în ’85, a fost numit liderul Partidului Democrat. Drumul spre preşedinţie era deja asigurat şi nici chiar scandalul sexual iniţiat de jurnalista Gennifer Flowers nu-i putea ţine departe de Casa Albă.

La 46 de ani, pe 20 ianuarie 1993, Bill Clinton devenea cel de-al 42-lea preşedinte al Americii, secondat de cea mai puternică Primă Doamnă din istorie. Alături de el, Hillary a contribuit la popularizarea proiectelor democratice, a fost activă în timpul vizitelor oficiale şi ţinut piept tuturor provocărilor celor două mandate prezidenţiale, dar şi tuturor atacurilor care vizau zona intimă a cuplului şi care au zguduit din temelii credibilitatea lor publică. E vorba despre o fostă angajată a lui, Paula Jones, care susţinea că, în 1991, Bill i-a făcut avansuri într-o cameră de hotel şi despre stagiara Monica Lewinsky, care ar fi avut o aventură cu acesta începând cu 1997.

hillary clinton chelsea clinton si bill clinton 85765584 jpeg

În timp ce soţul ei nega vehement orice legătură cu Lewinsky, Hillary declara că: „E o conspiraţie îndreptată împotriva soţului meu, încă din ziua în care a fost ales preşedinte“. Sub presiunea procesului deschis de Paula Jones, preşedintele a recunoscut într-un final adevărata natură a relaţiei cu Lewinsky: „Am avut o relaţie neadecvată cu domnişoara Monica Lewinsy. Am greşit“.

Demitizat de presă şi încolţit de republicani, Bill cerea clemenţă ultimei sale susţinătoare. Dar Hillary nu era convinsă că mariajul lor poate supravieţui. De-abia după un an, cu ajutorul şedinţelor săptămânale de terapie în cuplu, soţii Clinton au putut spune că au trecut şi peste acest impas. Dar tot acest iureş a făcut-o pe Hillary să-şi proclame independenţa ca femeie şi să-şi ceară dreptul la propria viaţă.

Ieşită de sub tutela ultimului mandat al soţului ei, Hillary şi-a demonstrat propria valoare. A fost aleasă întâi senator, devenind singura soţie de preşedinte care a candidat pentru o funcţie publică şi prima femeie care a reprezentat New York-ul. Apoi, în 2007, a avut ambiţia de-a-şi egala soţul în carieră, candidând pentru preşedinţia Statelor Unite. Părea o forţă imbatabilă şi a avut şanse mari să devină prima femeie preşedinte a Americii, dar a pierdut alegerile interne din Partidul Democrat în favoarea viitorului preşedinte, Barack Obama. În schimb, pentru loialitatea ei faţă de democraţi şi perseverenţa cu care s-a luptat în campanie, primul preşedinte de culoare a răsplătit-o cu numirea în funcţia de secretar de stat în cel mai delicat domeniu: politica externă americană.

Cu o predecesoare precum Condoleezza Rice, botezată „magnolia de oţel“, sarcina lui Hillary e cu atât mai dificilă cu cât lumea se schimbă, puterile pălesc sau cresc, iar criza economică influenţează deciziile politice. Dar noua ei ţintă pare să fie preluarea conducerii Băncii Mondiale, mişcare prin care ar bifa un nou record personal, ca prima femeie care ajunge şef al acestei instituţii.

A atins doamna Clinton apogeul în carieră? Întrebată dacă-şi doreşte funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte ori cea de secretar al apărării, Hillary a lăsat presa să înţeleagă că e mulţumită cu actuala ei poziţie şi că, la sfârşitul mandatului, s-ar putea reîntoarce la profesia de avocat. Însă, cu o cotă de popularitate impresionantă în rândul americanilor şi cu titlul de femeia anului 2010 în SUA, n-ar fi exclus ca doamna Clinton să se răzgândească şi să revină cu forţe noi în bătălia pentru prezidenţialele din 2012.