Pacha Man, o poveste de viaţă incredibilă: „Am fost agresat de mama mea, tata m-a dat afară din casă, am stat 15 luni în puşcăria din Montrèal…“

25 februarie, 2015

Revenit acasă din jungla africană, el a făcut câteva dezvăluiri şocante despre viaţa lui.

N-a mai putut rezista în jungla africană şi a strigat: „Sunt celebru, scoate-mă de aici!“. Revenit acasă, el a povestit câteva lucruri despre viaţa lui, continuând astfel seria dezvăluirilor din junglă.

Invitat la emisiunea lui Cătălin Măruţă, Pacha Man (pe numele său real Călin Nicorici) a dezvăluit amănunte incredibile despre viaţa lui, de la agresivitatea mamei sale şi până perioada petrecută în închisoare, pentru diverse furturi şi nelegiuri.

„Mama era cam ciudată. Poate nu a ştiut să ne facă faţă, eram cam răi. Nu ştiu ce să zic. Eu şi fratele mele am fost crescuţi cu lapte praf. Ea era bună la 20 de ani şi a intrat în depresie fiindcă a rămas gravidă. Eu acum nu mai vorbesc cu mama, nu îmi plac oamenii ipocriţi. Clasa a VII-a şi a VIII-a am făcut-o la sat, nu mă mai primea nicio şcoală din oraş. Făceam numai probleme. Mama a fost mai dură. Ea lucra până la ora 15.00, noi eram trei fraţi. Nu s-a recăsătorit, a avut relaţii. Tata a plecat în Canada, ea a divorţat de el după 15 ani, ea şi-a făcut alte relaţii“, a povestit Pacha despre copilăria sa.

Cea mai dificilă relaţie a avut-o, însă, cu mama sa.

„Eu am plecat după Revoluţie în Canada, aveam 14 ani. Am fost mai agresat de mama mea, dar, în puii mei, nu e nicio tragedie. M-a făcut mai puternic, mai strong. Aţi vazut şi la emisiune, am plecat în momentul în care m-a deranjat ceva. Din copilărie am caracterul de azi. Mama are 60 de ani şi nici acum nu recunoaşte că mi-a făcut rău. Pe mine bunicii m-au crescut, tot ce vezi bine în mine de la ei îl am. Bunicii din partea tatălui mei sunt părinţii mei adevăraţi. Ei m-au învăţat să fiu om. Cu mama am vorbit acum un an şi ceva, dar era mai bine să nu vorbesc. Am suferit mult că nu am mai vorbit cu ea de foarte mult timp. Am căutat-o şi am aflat că suntem în aceeaşi situaţie. Nu recunoaşte nimic. Ea spune că şi-a dedicat viaţa copiilor. Dacă făcea asta, nu eram un bad boy“, a spus Pacha Man.

„Bunicii mei aveau suflet. Din păcate, nu ăi mai am, au murit prin anii 2000. Au apucat să mă vadă la televizor. Nu m-am mai dus la ţară, fiindcă mă doare sufletul“, a mărturisit el, plin de emoţie.

Cântăreţul a povestit şi cum a ajuns în Canada.

„După Revoluţie, mi-am rezolvat cu paşaportul. Am stat un an în Germania, am învăţat limba. Am ajuns în Canada, am învăţat şi franceza. Tata m-a dat afară din casă, exact din acelaşi motiv pentru care am plecat şi din emisiunea asta. M-am înscris la şcoală, unde era la modă să fii gangster, rapper. Eu cunoşteam viaţa asta din România, am ajuns bine acolo, eram respectat. Făceam absolut tot ce vroiam, poliţia mă ruga să stau calm, am început să fumez, să umblu pe străzi. Tata m-a dat afară din casă, am plecat la Miami. Era frig în Canada, nu puteam să stau pe străzi. Am plecat cu autostopul până la Miami şi am ajuns şi cu bani acolo, ca să vezi cum sunt americanii“.

„Am fost închis prima dată la 17 ani, fiindcă am intrat cu pistolul într-un magazin şi am luat tot ce trebuia. Eram mai mulţi implicaţi. Aveam nişte maşini, staţii şi auzeam ce vorbesc poliţiştii. Am spart şi un geam de la bijuterii şi am luat nişte bijuterii, am furat maşini şi le vindeam în alte oraşe, intram în casele oamenilor şi furam“, a mărturisit Pacha Man.

„Prima dată am stat 15 luni în puşcăria din Montréal, întrebaţi de mine. Am intrat cel mai rău şi am ieşit cel mai bun. Aici eram la o puşcărie de securitate maximă pentru minori. După vreo 8 luni, m-am plictisit şi am evadat. Am fost prins după 3 zile. Eram cu doi delicvenţi care au pus mână pe nişte chei şi am evadat. Am luat o maşină. Am fost urmăriţi. După 3 zile ne-au prins şi eram deja major“.

„M-au băgat la puşcăria Bordo şi am stat patru luni acolo. După 4 luni, m-au aşteptat ceilalţi, că mai aveam de executat cealaltă pedeapsă. Am ieşit aproape de ziua mea, aveam 19 ani. Eu am crezut că sunt «the shit of shit». Mă credeam tare, mi-am luat-o în cap. Crescusem în violenţă, în comunism, toată lumea mă credea tare. În puşcărie mi-am dat seama că tot ce făceam era greşit. În fiecare seară făceam terapie de grup. Trebuia să spunem ce am făcut bine şi ce am făcut rău“, îşi aminteşte el.

Revenind la mama sa, Pacha Man n-are niciun cuvânt bun la adresa ei.

„Eu nu o cunosc pe mama. Ştiu doar că e o femeie rea. Nu îmi mai amintesc cum o chema pe profesoara mea, dar îmi amintesc că mă întreba mereu: «Nicorici, ce e cu tine? De ce eşti vânăt?». Când am fost mic, am căzut şi mi-am spart barba, de frică m-am dus singur la policlinică să mă coasă. Când am ajuns acasă, m-a luat la bătaie. Eu nu îmi amintesc ca mama să mă fi luat vreodată în braţe, îmi amintesc doar că mă bătea. Nu am nicio treabă cu femeia, nu o cunosc“.

„Cel mai bucuros sunt că am fost expluzat în 1997 din Canada şi că am scăpat de viaţa de stradă. Mă bucur că am ajuns în ţară şi mi-am revăzut bunicii. Ştiu, e dureros, dar femeia asta nu a fost bună cu mine, de ce să îmi pară rău de ea? Dacă vine şi îşi cere scuze e altceva. Dacă e sinceră, aş putea să o iert. Dar e complicat“, a mai spus acesta.

Cât despre viaţa sa personală, şi aici a întâmpinat dificultăţi.

„Primul copil l-am făcut la 20 de ani, are acum 19 ani. S-ar putea să devin bunic. Îl cheamă Carlos Felipe, mama lui e din Columbia. Nu am plecat din Canada, am fost trimis cu forţa în ţară, fiindcă era un pericol pentru societate. Cu băiatul vorbesc, ţinem legătura. Ar trebui să vină aici, dar nu ştiu. Că vrea să vină şi mama lui, ori eu cu ea nu mai am nicio treabă. Nu înţeleg ce vrea acum, ar fi trebuit să vină atunci“.

„Mai un băiat, în ţară, aici. Îl cheamă Pablo Felipe, are 11 ani. Mama băiatului meu din Timişoara, dar e la fel ca mama. Sper să nu se simtă nimeni prost, dar femeile din Timişoara sunt cam ciudate. Cu Pablo sunt foarte atent, ce mănâncă, să meargă la şcoală. Acum nu mai stă cu mine, e la mama lui. Eu sunt despărţit de mama lui de 10 ani, nu pot să stau cu ea. E nebună. N-ai cum să stai cu cineva care nu te iubeşte. Nu ţin la ea, nu mă interesează femeia. Nu m-a interesat niciodată femeia. Când am cunoscut-o, eu duceam o viaţă de stradă, ea ducea la fel... nu vreau să dau mai multe detalii“.

„Eu, din câte vad, băiatul meu are parte de exact aceeaşi viaţă ca a mea. Pablo păţeşte la fel ca mine acum. Nu poate să vorbească cu mine decât dacă îi dă mama lui voie. A stat la mine un an, îi găteam, l-am trimis cu colac înapoi la mama lui. Îmi iubesc foarte mult copiii. Dacă reuşesc să îl iau pe Pablo la mine, am pregătit absolut tot pentru educaţia lui“, a spus Pacha Man plin de convingere.

„Am trăit de toate, în afară de crimă şi viol. La 5 ani am fumat prima ţigară. M-a văzut miliţia şi m-a dus acasă. I-a zis miliţianul tatălui meu că am fumat o ţigară. Tatăl meu a zis că ce are, că suntem bărbaţi, a aprins o ţigară şi mi-a băgat-o aprinsă în gură. Nu aşa se face. Dacă tu mă creşti violent, o să ajung violent. În casa mea nu se fumează. Mama fuma în aceeaşi cameră cu copiii, dacă ziceam că mă doare capul de la ţigară, îmi luam bătaie“, a mai spus el cu dezamăgire.