Pozând în costum de baie, Marina Almășan pune gaz pe foc în scandalul George Buhnici: „Mă mai surprind și eu privind la câte-o supraponderală“
Într-o rubrică de opinie urmărită de destul de multă lume, vedeta TVR și-a atras critici dure, după ce i-a luat voalat apărarea celui care a stârnit un val de reacții în social media.
O știm drept o feministă convinsă și o jurnalistă trecută prin multe situații, ale cărei reacții sau replici sunt urmărite de multe femei. Dar deși o credeam de acea parte a baricadei unde s-au poziționat cele mai multe vedete, lezate de afirmațiile lui George Buhnici despre cum ar trebui să arăți ca să-ți poți expune pielea la plajă, iată că Marina Almășan s-a erijat, de data aceasta, în „avocatul diavolului“, după cum ea însăși mărturisește.
„Deși nu sunt bărbat, ba chiar mă laud că aș fi o feministă înrăită, mă mai surprind și eu, deseori, privind la câte-o supraponderală al cărei număr de kilograme este invers proporțional cu cel al complexelor, cum își unduiește dramatic depozitele de grăsime din șoldurile care îi deformează colanții. Atenție! COLANȚII! Sau la câte un minijup ( Atenție, MINIJUP!) din care explodează doi caltaboși consistenți, cocoțați pe tocuri de 10 centimetri, aparținând toate unei dudui parfumate, care nici măcar nu se sinchisește de crucile pe care și le fac cei din jur. Da, și eu sunt de părere că persoanele complexate sunt niște suflete chinuite, dar nu trebuie nici confundată lipsa de complexe cu lipsa de bun simț si cu cea a măsurii“, spune Marina Almășan, punctând faptul că dacă nu ai un corp perfect nu trebuie să ți-l etalezi ostentativ, ci... cu măsură.
Cum cataloghează vedeta TVR replicile persoanelor publice lezate de afirmațiile lui George Buhnici? „Niște vedete (îndoielnice, dupa părerea mea, dar bune de gură) pledau – unele, pentru dreptul de a ființa al femeilor rubensiene, altele – pentru modelul femeilor “libere de complexe” din alte țări ale lumii și care nu se jenează de colacii suprapuși în jurul taliei, plimbându-se nestingherite prin oraș, în colanți sau pantaloni scurți.“
În ce punct îi dă dreptate lui George Buhnici? „Libertatea de expresie este la fel de valabilă ca și libertatea de a-ți expune epiderma la soare, indiferent de indicația acului de la cântar. Iar dacă ai blog, se presupune că de-asta l-ai făcut: ca să-ți exprimi părerile personale.“
Totuși, până și Marina Almășan, posesoarea unui corp bine proporționat, recunoaște că ani de zile s-a sfiit să-și etaleze pielea la plajă, de teama judecăților de valoare a celor din jur. „Convinsă fiind mereu că trupul meu adună destule hibe (deși acum, dacă mă uit la fotografiile Trecutului, aș da oricât să fac schimb cu silueta mea de-atunci!), m-am “expus” mereu cu zgârcenie în public, crezând (la fel ca și Buhnici, constat!) că lumea vine la mare ca să se bucure de frumos. Nu de revărsări de slană și de acumulări de celulită, arătate ostentativ. Băile mele de soare se întâmplau mai mereu pe la câte-o periferie de plajă, mai totdeauna în costum de baie întreg și invariabil la primele ore ale dimineții. Explicația mea oficială era că “atunci soarele e mai puțin nociv”. În realitate, uram să fie multă lume în jur, ca să nu devin “obiect de studiu” (mai cu seamă după ce am devenit persoană publică). Mai mult decât atât, fiecare “mers la mare” era precedat de câte-o cură de slăbire draconică, asociată unui program intensiv de gimnastică “home made”. Pe atunci nu se inventaseră încă “sălile”, dar cine mă împiedica să alerg prin Parcul Floreasca, înfășurată în celofan pe sub treningul cât mai gros, astfel încât la întoarcerea acasă să constat de fiecare dată, cu satisfacție, că trupul meu a eliberat o căldare de apă?“.
Și, pentru exemplificare, Marina Almășan a găsit în arhiva personală o fotografie cu ea în costum de baie realizată cu 15 ani în urmă, la Costinești, „pe când celulita se ținea departe de mine, iar kilogramele erau “regulamentare”, fără prea mari eforturi. Și vă mai ofer unul din extrem de rarele instantanee în care m-a surprins, pe vremuri, Victor. Acum n-aș mai risca.”
Reacții la reacție
Dintre comentariile postate de urmăritorii săi, unul ne-a atras atenția.
„Individa asta este în căutare de publicitate. Se agață de spinarea lui Buhnici, să mai poată ieși și ea din sertarele prăfuite. Sau e senilă! Sau poate bipolară.... altfel nu îmi explic cum se poate contrazice în halul ăsta, în decurs de 1 lună”, spune foarte acid o cititoare, care îi reamintește Marinei Almășan un pasaj postat anterior.
În replică la sutele de comentarii primite, foarte multe negative, Marina Almășan a mai publicat o postare pe blogul său referitoare la subiectul deschis de George Buhnici: „N-am omorât pe nimeni. În perfectă cunostință de cauză, intuind perfect ce mă așteaptă, am îmbrăcat haina de kamikaze și…mi-am postat o opinie. O opinie vis-a-vis de o altă opinie”, se apără Almășan.
„Cei mai aprigi și vehemenți comentatori ai articolului, practicanți ai unui limbaj abject și al loviturilor sub centură, erau reprezentați de niste conturi false, făcute unele chiar pe loc”, crede ea. „M-am trezit încinjurată de o masă de frustrați, agresivi, violenți, intoleranți, veninoși, fericiți că, sub anonimatul pe care încă avem iluzia ca ni-l oferă online-ul, au posibilitatea să se descarce, să-și reverse furiile acumulate din varii motive : eșecuri personale, venituri insuficiente, șefi greu de suportat, deziluzii în amor și, de ce nu? chiar și kilograme în plus, căci și acestea pot deveni, la un moment dat, serioase motive de frustrare si încrâncenari mustind a ură.”
Finalul este unul pe măsură: „Nu am nimic cu femeile supraponderale, am prietene și prieteni rotunjori, altminteri oameni de toata isprava si al căror suflet cântarește mai mult decât trupul. Nu pledez nicidecum pentru scoaterea grăsuțelor “în afara legii Litoralului”, căci nu am facut insolație să aberez pe tema unor astfel de absurdități! Mai mult, ca femeie care a născut doi copii și a trecut ea însăși prin vergeturi și depășiri de gabarit, numai o minte bolnavă și-ar putea imagina că aș putea ataca femeile trecute prin maternitate, pe cele suferinde de diferite boli sau pe cele rotunjite de inevitabila menopauză!! În afara lor însă, gabaritul depășit nu este decât un semn de indolență, lăcomie, lipsă de voință și până la urmă, de lipsă a stimei de sine, iar expunerea sa ostentativă îndărătul unor chiloței tanga, a unor minijupe, colanți sau alte ținute nesimțite, mă iertați, dar nu mă poate duce cu gândul decât la indecență și lipsă de măsura. Și știți ceva, dragi doamne “comentatoare” îmbibate cu venin, mai lăsați-mă cu filozofii ipocrite de genul: “sufletul omului contează, nu felul în care arată!”. Dacă ar fi așa, n-ați mai sta toată ziua cu nasul în oglindă și nici nu v-ați inverzi, în momentul în care vă surprindeți soțiorii iubiți, plimbându-și privirile pe posterioarele lucrate la sală ale “Concurenței”! Mai bine, ascultați la mine: dacă nu vă încadrați în niciuna din categoriile “exceptate”, enumerate de mine mai sus, atunci puneți lacăt la frigider ( la gură nu, acolo aveți liber să spurcați cât doriți, dacă asta vă aduce fericire !) și mai dați jos un kilogram-două, că face foarte bine la sănătate, credeți-mă!”
FOTO: arhiva personală
